Dorinţa de a miniaturiza electronicele nu a existat înainte de programul spaţial. Vreau să spun că bunicii noştri aveau aparate de radio care erau mobilă în camera de zi.
Cândva, parcă în alt univers spaţio-temporal, un computer era mare cât o clădire. Faimosul ENIAC, primul calculator digital programabil, era lung de 30 de metri şi cântărea 27 de tone. Consuma 160 KW 1)”Techonomics: The Theory of Industrial Evolution” de H. Lee Martin, carte publicată de CRC Press în 2006. Dacă ţi se pare enorm de mult, îţi dai seama cum era în 1946, când producţia de energie electrică era incomparabil mai mică decât în prezent. Mai în glumă, mai în serios, se zice că locuitorii din Philadelphia ştiau seara dacă pornea Creierul Uriaş (cum era supranumit), pentru că becurile deveneau mai puţin luminoase 2)”Smaller Faster Lighter Denser Cheaper: How Innovation Keeps Proving the Catastrophists Wrong” de Robert Bryce, carte publicată de PublicAffairs în 2014. Şi toate astea pentru câteva calcule, pe care acum telefonul tău le face cât ai zice „peşte”.
De atunci, computerele s-au micşorat foarte mult. Totuşi, dacă analizezi puţin, majoritatea încă sunt prea mari. Motivul este popularul standard ATX, lansat de Intel în 1995 şi care după două decenii încă se ţine bine. Printre altele, acest standard stabileşte dimensiunile plăcii de bază. Când vrei să faci o carcasă, nu poţi să o faci de orice dimensiune vrei, trebuie să se potrivească cu placa de bază. Şi cum ATX încă are succes, majoritatea computerelor au dimensiunile relativ mari pe care le ştii.
Totuşi, presiunea pentru miniaturizare este în creştere. La început, carcasele erau „full-tower”. Apoi s-au micşorat – dar nu spectaculos – la „mid-tower” şi „mini-tower”. Au apărut şi carcase mai mici, cu alte standarde pentru plăcile de bază, de exemplu, „micro-tower”. Chiar dacă diferenţa de dimensiuni este evidentă, tot trebuie să le aloci un spaţiu considerabil.
Oare există soluţii mai bune? Hai să vedem.
Pe această pagină:
În căutarea unui computer mic
Am avut de realizat proiectul unui birou nou. Când spaţiul e cam restrâns, trebuie valorificat cât mai bine. Şi când faci lista lucrurilor care trebuie să-şi găsească locul, ghici care este cel mai mare?
Computerul!
Partea proastă e că nu-i ca la haine, să le mai înghesui în şifonier pentru a face loc pentru ultima modă. Carcasa computerului nu face loc, oricât ai împinge în ea. Ba chiar mai vrea şi spaţiu în jur, ca să-şi dea aere (cu ventilatoarele).
O soluţie interesantă sunt computerele all-in-one (adică incluse în monitor). Foarte elegante. Numai că pe termen lung nu prea e rentabil. Se întâmplă să vrei să schimbi monitorul fără să schimbi computerul. Sau viceversa. Dacă totul e integrat, trebuie să schimbi totul.
O altă soluţie este reprezentată de ceea ce se numeşte stick PC (cum este Intel Compute Stick). Deşi forma este mai mică decât un telefon mobil, o astfel de minunăţie tehnică poate rula aproape orice, inclusiv ultima versiune de Windows. E suficient să înfigi acest stick într-un conector HDMI şi ai un computer în toată regula. Chiar îl poţi lua cu tine în buzunar oricând vrei. Numai că, totuşi, nu excelează în performanţă. Ba îţi trebuie ceva răbdare. Asta înseamnă că sistemul e adesea suprasolicitat şi se cam încinge. (Şi nici măcar nu-i suficient de mare ca să-ţi ţină cafeaua călduţă.) Nu am dubii că aşa vor arăta multe dintre computerele viitorului, dar încă sunt în faşă.
De fapt, computere care încap în buzunar există de ceva vreme. Probabil ai şi tu unul. Îi spui smartphone. Telefonia este doar una dintre numeroasele sale aplicaţii. Nu te-ai gândit niciodată cum ar fi să îl poţi conecta la un ecran mare?
Asta e ideea conceptului Continuum for phones de la Microsoft: conectezi un telefon cu sistem de operare Windows, printr-un dock sau wireless, la un monitor sau la un televizor – şi deodată lucrezi ca pe computer.
Conceptul este cu adevărat spectaculos. Dar înainte să te repezi spre magazin, trebuie să te domolesc puţin: nu este chiar atât de tare pe cât pare. Deocamdată.
Problema e că nu ai Windows-ul complet, ci cel pentru telefon. Deci rulează doar Windows apps (nu şi cu programele clasice, pentru desktop). Şi nici acestea nu sunt toate compatibile cu Continuum for phones. Performanţa este rezonabilă, dar numai pentru activităţi uzuale. Sigur, situaţia se va mai îmbunătăţi în timp, pentru că ideea este mult prea bună. Dar dacă îţi doreşti să foloseşti un smartphone ca un computer, pentru orice, mai durează.
Mulţi preferă să folosească un laptop în loc de desktop, pentru a economisi spaţiu. Şi eu am făcut-o. Îl conectezi la un monitor mare, iar ecranul laptopului devine secundar, dacă nu cumva mai mult te încurcă. Bateria e pe post de UPS – până te lasă. Tastatura şi touch pad-ul laptopului sunt inutile, pentru că ţi-ai pus o tastatură mare şi un mouse wireless. Nu ar fi tare să poţi cumpăra un „laptop” fără toate astea? Aşa a apărut conceptul Mobile on Desktop Technology (MoDT).
Ideea este să iei componente pentru laptop şi să faci din ele un desktop de mici dimensiuni. Binecunoscutul producător taiwanez Gigabyte Technology a lansat pe piaţă plăci de bază pentru acest concept încă din 2006 3)”GIGABYTE Announces First Mobile on Desktop Platform Solution” – comunicat de presă publicat pe 16 mai 2006. Dar abia după aproape un deceniu se poate spune că ideea a început să prindă. Între timp, s-a rafinat, iar dimensiunile au scăzut şi mai mult.
Şi uite aşa am ajuns la mini-PC – termenul generic pentru un computer foarte mic, dar suficient de capabil pentru aproape orice.
Cât de mare este un mini-PC?
Există deja destul de mulţi producători şi fiecare îşi lasă amprenta asupra formei.
De exemplu, un Apple Mac mini are o carcasă elegantă de 20 x 20 x 4 cm. Poţi spune că e mic, dar e de câteva ori mai mare decât alte computere concurente. Şi trebuie să te mulţumeşti cu unul dintre cele câteva modele existente. Dar dacă eşti fan Apple, probabil că niciun alt argument nu mai contează.
Totuşi, obiectivul declarat încă de la început este să găsim cel mai bun computer pe care îl poţi ţine în palmă. Bineînţeles, fără echilibristică, că doar nu vrei să scapi aşa ceva pe jos. Deci trebuie să fie considerabil mai mic.
Avem doi principali concurenţi:
- Gigabyte Brix – carcase cu baza de circa 12 x 12 cm şi grosimi între 3 şi 6 cm
- Intel NUC (Next Unit of Computing) – carcase cu baza de circa 11 x 11 cm şi grosimi între 3 şi 5 cm
Gigabyte face tot felul de carcase, că doar e un cunoscut producător în domeniu. Şi în cazul de faţă, unele sunt sobre, altele – viu colorate. Dar par făcute mai degrabă să fie ieftine.
Intel merge mai mult pe un aspect unitar. Carcasele lor te duc imediat cu gândul la calitate. Sunt din aluminiu, pentru a disipa mai rapid căldura. Iar în partea de sus au o şmecherie: capacul se poate înlocui cu extensii. Pot fi module cu conectori suplimentari sau cu tuner TV, ca să vorbesc doar despre ce a apărut până acum. Însă posibilităţile sunt largi.
Cert este că toate sunt incredibil de mici. Probabil că celor care nu se pricep, nu le inspiră prea multă încredere. Ce poţi face cu nişte jucărele?!
Cât de performant poate fi un mini-PC?
Nu e vreo surpriză să afli că în aceste carcase se află sisteme mai modeste ca performanţe.
Dar nu în toate!
Este ca la laptopuri. Multe modele sunt ieftine, cât să facă treaba (poate fi un media player sau un panou digital, de exemplu). Însă altele sunt impresionant de rapide.
Cel mai rapid mini-PC este Gigabyte Brix Pro GB-BXI7-4770R. Are un procesor Intel Core i7-4770R din a 4-a generaţie. „Bestia” asta rulează la 3,2 GHz, iar în mod turbo urcă până la 3,9 GHz. Şi asta pe 4 nuclee (8 fire de execuţie) 4)”Intel® Core™ i7-4770R Processor” – fişa tehnică din Intel Ark. Este aproape de maximul posibil în prezent.
În gama Intel NUC există un singur model cu procesor i7. Este vorba despre cel numit Intel NUC5I7RYHR, care are un Intel Core i7-5557U. Acesta rulează la 3,1 Ghz, dar modul turbo este doar până la 3,4 GHz. Fiind un procesor din a 5-a generaţie, câştigă un plus de performanţă prin alte modalităţi. Însă marele minus este la numărul de nuclee: doar 2 (4 fire de execuţie) 5)”Intel® Core™ i7-5557U Processor” – fişa tehnică din Intel Ark.
Aşadar avem câteva modele foarte rapide!
Zgomotul – călcâiul lui Ahile
Până acum, Gigabyte Brix Pro GB-BXI7-4770R pare computerul ideal: foarte mic şi foarte rapid.
Numai că apare o întrebare: De ce există atât de puţine modele de tip mini-PC cu procesoare i7?
Intel NUC este o gamă destul de largă de modele. În linii mari, diferă doar procesorul. Există un singur model cu i7 până acum. Intel trebuie să fi avut un motiv bun pentru asta. Dacă nici ei nu-şi cunosc marfa, atunci cine?!
Problema este că într-o carcasă atât de mică, păstrarea unei temperaturi potrivite este mai dificilă. Iar un i7 se încinge mai uşor decât un i3 sau un i5.
Atât Gigabyte Brix, cât şi Intel NUC au câte un mic ventilator pentru evacuarea aerului cald. Fiind mic, are tendinţa să emită sunete mai înalte – un fel de şuierături ascuţite.
Din fericire, ventilatoarele moderne îşi reglează turaţia în funcţie de necesităţi. Dacă nu lucrezi mare lucru, abia auzi ceva de la ventilatorul unui mini-PC. Însă ce se întâmplă când soliciţi intens procesorul?
Aici iese la iveală o mare diferenţă între cele două procesoare discutate anterior: Intel Core i7-4770R de la Gigabyte Brix are nevoie de considerabil mai multă răcire.
Intel Core i7-4770R este un procesor de tip desktop, ce consumă până la 65 W. Însă Intel Core i7-5557U de la Intel NUC este proiectat pentru echipamente mobile, mulţumindu-se cu cel mult 28 W. Cu cât consumul e mai mic, şi căldura disipată este mai puţină.
Mai mult decât atât, Intel Core i7-4770R (din Gigabyte Brix Pro) este proiectat să funcţioneze doar până la 66°C, pe când Intel Core i7-5557U (din Intel NUC) poate să dea în clocot, limita sa de funcţionare fiind 105°C. Prin urmare, Intel NUC n-are nevoie de la fel de multă ventilaţie.
Intel NUC5I7RYHR face zgomot doar dacă e solicitat la maximum câteva minute. Ceea ce nu prea se întâmplă. Şi oricum, nu e un zgomot de speriat – cel mult 50 dB 6)”INTEL NUC Kit NUC5i7RYH Review” de Nathan Kirsch, articol publicat în Legit Reviews pe 15 mai 2015, ceea ce este la limita acceptabilităţii. (Desigur, modelele cu procesoare mai puţin performante au un nivel de zgomot şi mai redus.)
Gigabyte Brix Pro GB-BXI7-4770R este aproape la fel de silenţios când nu este solicitat. Numai că se încinge mai repede, ceea ce înseamnă mai multe perioade zgomotoase. Iar nivelul acelui şuierat ascuţit urcă până la 55 dB 7)”Gigabyte BRIX Pro Review” de Rafael Coelho, articol publicat în Hardware Secrets pe 30 iunie 2014 sau chiar 70 dB 8)”[Test] Gigabyte Brix Pro GB-BXi7-4770R” de Hep ToiLabas, articol publicat în Conseil Config pe 27 septembrie 2014 (poate fi un alt ventilator, metoda şi durata suprasolicitării pot diferi etc). Nu uita că decibelii sunt o unitate de măsură logaritmică, nu liniară. Aşa că 55 dB nu reprezintă cu 10% mai mult zgomot decât 50 dB – e mai rău 9)”Decibel” în Wikipedia. La 70 dB zici că ai pornit aspiratorul. Soluţia producătorului ca să mai reduci zgomotul: dezactivează Turbo Mode din BIOS. Adică amputează-i un sfert din performanţă.
Dacă încă nu te-am convins că Intel NUC e mai silenţios, asta ar trebui să o facă: îi poţi înlocui carcasa cu una fără ventilator, cum este Akasa Newton. Practic, e un radiator toată. Este drept că e puţin mai mare (15 x 15 cm), dar poţi asculta perfect cum te bâzâie musca.
În concluzie, alegerea este:
- performanţă excelentă, dar cam mult zgomot
- performanţă foarte bună şi zgomot redus
Cum pentru aplicaţiile avute în vedere nu-mi imaginez 4 nuclee încărcate simultan peste 50%, nu cred că Gigabyte Brix Pro ar face mare diferenţă, chiar dacă teoretic procesorul său poate fi de două ori mai rapid la încărcare maximă decât cel din Intel NUC. Şi oricum, ţin mai mult la liniştea mea. Aşa că l-am ales pe cel din urmă.
Performanţa nu se rezumă la procesor
Când cauţi să cumperi un mini-PC, cel mai bine este să alegi un barebone – adică unul fără RAM şi harddisk. Din fericire, majoritatea celor care merită cumpărate sunt aşa.
Pentru RAM, dacă vrei performanţă, trebuie maximul: 16 GB pentru Intel NUC. Din cele pentru laptop. Preţurile la RAM au scăzut suficient de mult ca să merite toţi banii.
Pentru harddisk – mai bine fără. Adaugă ceva zgomot. Şi nu doar pentru că face el sunetul specific, ci şi pentru că se încălzeşte, deci e necesară mai multă ventilaţie.
Totuşi, trebuie să instalezi undeva sistemul de operare şi aplicaţiile. Poate fi chiar şi un stick USB. Dar cum vorbim de performanţă, e necesar un SSD. Principala caracteristică nu trebuie să fie capacitatea, ci viteza: cel puţin 500 MB/s, atât la citire, cât şi la scriere. Ca spaţiu, chiar şi 128 GB sunt suficienţi pentru activităţi obişnuite. Însă se poate merge până la 500 GB sau chiar mai mult.
Nu ştii cu adevărat ce impact are un SSD până nu îl vezi la treabă. Ce zici de un Windows 10 care – cu autentificarea dezactivată – porneşte complet în 15 secunde?
Avantajele unui Intel NUC5I7RYHR
Performanţa unui Intel NUC5I7RYHR cu SSD şi 16 GB de RAM este impresionantă. Chiar e o plăcere cum se mişcă.
Spaţiul ocupat e aproape inexistent. Dacă tot te încurcă, îl poţi prinde cu şuruburi pe spatele monitorului.
Mi se pare fain şi că îl poţi muta cu uşurinţă. Poţi să-ţi faci treaba cu el la serviciu şi, dacă ai un proiect urgent de terminat peste program, poţi să-l iei cu tine acasă. (Nu că ţi-ar plăcea să te omori cu munca, dar măcar nu eşti ţintuit de birou.) E chiar mai uşor de transportat decât un laptop; doar să ai un monitor sau un televizor unde îl duci, plus tastatură şi mouse.
Deoarece este o platformă gândită iniţial pentru laptop, consumul de energie electrică este foarte mic:
- 0,5 W în hibernare
- 1 W în repaos (sleep)
- 9 W când nu faci nimic
- 12 W la vizionarea unui material video
- 51 W la solicitare maximă (dar rar ajungi acolo)
Aşa că dacă eşti ecologist, Intel NUC e pentru tine. Ar funcţiona şi cu pedale. (Modelele mai ieftine consumă chiar mai puţină energie electrică.)
Dezvantajele unui Intel NUC5I7RYHR
Marele neajuns al oricărui mini-PC este că într-o carcasă atât de mică nu poţi înghesui o placă video cum visează orice pasionat de jocuri video.
Procesorul Intel Core i7-5557U din Intel NUC5I7RYHR are integrat Iris Graphics 6100, care asigură performanţe grafice bunicele. Totuşi, nu poate face minuni când vine vorba de jocuri care abundă în grafică 3D.
Pe de altă parte, dacă eşti împătimit de jocuri, nu ţi-ar fi mai bună o consolă?
Există şi procesoare mai rapide decât Intel Core i7-5557U, care nu sunt potrivite pentru un mini-PC. Dacă ai nevoie de mai multă putere de procesare, trebuie o carcasă mai mare.
Deh, nu poţi să le ai pe toate!
Trebuie să-mi fac mea culpa: Am spus la început că Intel NUC5I7RYHR este cel mai bun computer pe care îl poţi ţine în palmă. Şi chiar cred asta. Numai că este cel mai bun pentru mine. După cum ai văzut, are concurenţă şi într-un context sau altul pot prima alte criterii.
Oricum, nu m-aş mira ca mâine să apară ceva mai tare. E doar o chestiune de timp.
Cert este că Intel NUC5I7RYHR este o bijuterie tehnologică. Iar eu unul – dacă nu te-ai prins până acum – am devenit fan. Ce zici, facem un fan club?
Prezentarea câtorva dintre spectaculoasele creaţii ale lui Simon Morris, în special Flyte - becul care levitează în funcţiune
Referinţe
| ↑1 | ”Techonomics: The Theory of Industrial Evolution” de H. Lee Martin, carte publicată de CRC Press în 2006 |
|---|---|
| ↑2 | ”Smaller Faster Lighter Denser Cheaper: How Innovation Keeps Proving the Catastrophists Wrong” de Robert Bryce, carte publicată de PublicAffairs în 2014 |
| ↑3 | ”GIGABYTE Announces First Mobile on Desktop Platform Solution” – comunicat de presă publicat pe 16 mai 2006 |
| ↑4 | ”Intel® Core™ i7-4770R Processor” – fişa tehnică din Intel Ark |
| ↑5 | ”Intel® Core™ i7-5557U Processor” – fişa tehnică din Intel Ark |
| ↑6 | ”INTEL NUC Kit NUC5i7RYH Review” de Nathan Kirsch, articol publicat în Legit Reviews pe 15 mai 2015 |
| ↑7 | ”Gigabyte BRIX Pro Review” de Rafael Coelho, articol publicat în Hardware Secrets pe 30 iunie 2014 |
| ↑8 | ”[Test] Gigabyte Brix Pro GB-BXi7-4770R” de Hep ToiLabas, articol publicat în Conseil Config pe 27 septembrie 2014 |
| ↑9 | ”Decibel” în Wikipedia |
Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:
Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!
Excelentă „mirare”. Documentată, clară, utilă.
Un articol foarte bun, tinere …In ’91 cand am „pipăit” primul 286 made in Taiwan ( un Wang cu monitor monocrom, fara hard disc si doua „floape” de 5,25 ) m-am minunat de parca vazusem…extraterestrii. Eram obisnuit cu Felix-ul, Independent-ul si Coral-ul romanesc ce ocupau fiecare cam cate o jumatate de birou. Depanam placi de „Independent” de 128 kB – cu o dimensiune de circa 40/20 cm – pline cu integrate de la IPRS Baneasa. Depanam si primul PC romanesc ( XT ) ( Felix-the best …) si chiar si primul 286 romanesc (!) care a fost o „eroare” tehnica a inginerilor de la Felix pusi de Partid in 1989 sa scoata rapid un 286. Nu a fost neaoş ( doar placa de baza, tastatura si monitorul erau produse in tara…) insa incercarea inginerilor de la fosta ICE merita apreciata…Vremuri !…
Eu am început prin 1988 cu un HC-85 (cu casetofon) conectat la un TV sport. Primul PC a fost fără harddisk, doar cu un floppy. Monitorul avea 16 nuanţe de gri. Erau alte vremuri 🙂