Jim Carrey speech

Jim Carrey – comicul are ceva profund să-ţi spună

Cred cu tărie în ideea că îţi poţi crea propriul univers. Asta şi încerc să fac, să creez unul bun pentru mine.


Să zicem că eşti într-un moment de cumpănă al vieţii tale. Simţi că ai nevoie de ajutorul cuiva, care să-ţi destupe mintea. Baţi la uşa unui cabinet. Intri, te aşezi confortabil şi îl aştepţi pe salvatorul tău.

Iată-l că apare. The one and only…

Jim Carrey!

OK, te poţi trezi. A fost vis sau a fost coşmar?

Probabil că Jim Carrey este ultimul om de la care ai primi un sfat pentru viaţă. E o nebunie de om!

Dar dacă treci peste prejudecată şi te gândeşti puţin, s-ar putea să găseşti câteva argumente care să te facă să îi dai o şansă. Omu’ a făcut din nimic mai mulţi bani decât o să faci tu vreodată, a colaborat cu mari nume din lumea artelor, a fost cuplat cu câteva tipe pe care le admiri doar de la distanţă… Trebuie să ştie el ceva ce tu nu ştii, nu?!

Pe 24 mai 2014, Jim Carrey a ţinut un discurs în faţa absolvenţilor de la Universitatea de Management Maharishi din Fairfield, Iowa, Statele Unite. Este o instituţie de învăţământ superior aparte, fondată de Maharishi Mahesh Yogi, părintele meditaţiei transcendentale. Studenţii de la această universitate învaţă, pe lângă cursurile obişnuite, vechi tehnici hinduse de dezvoltare spirituală.

Hai să vedem ce le-a spus Jim Carrey tinerilor la început de carieră – plus câteva adnotări care dau mai multă perspectivă…


Mulţumesc, Bevan, mulţumesc tuturor!

V-am adus să vă arăt una dintre picturile mele. Sper că o veți putea vedea. Nu este una dintre cele mai mari picturi ale mele. Mai bine aţi veni mai în față – ca s-o vedeţi bine. (Glumeşte.)

Terenul de baseball
Jim Carrey face referire la „Terenul de baseball” („Field of Dreams”), excelentul film din 1989 cu Kevin Costner în rolul principal. În film, un fermier aude voci care îi comandă să construiască un teren de baseball pe ogorul său cu porumb. În ciuda dificultăţilor financiare, fermierul face ce i-au spus vocile. Apoi, din porumb încep să iasă jucători de baseball decedaţi, care vin să joace 1)Field of Dreams” în IMDb. Jim Carrey a adus vorba despre acest moment, ca un simbol pentru visuri şi nostalgii ce ies la iveală. În stilul său glumeţ, desigur.
PinterestTwitter

Dragă facultate, dragi părinţi, prieteni, profesori… absolvenţi ai promoţiei 2014 şi toţi jucătorii morţi de baseball care ies acum din lanul de porumb ca să fie alături de noi în această zi. (Râsete.) După ce se strânge recolta, nu mai au unde să se ascundă – câmpurile sunt goale – nu mai sunt la adăpost! (Râsete.)

Monsanto
Monsanto este cel mai mare producător de seminţe modificate genetic. În 2012, după scandalul stârnit în Statele Unite când s-a aflat că Monsanto a cheltuit peste 8 milioane de dolari pentru o campanie de lobby care a condus la respingerea unei legi ce ar fi făcut obligatorie precizarea pe etichete a conţinutului de organisme modificate genetic, Monsanto a devenit exponentul intereselor obscure în agricultură. Evenimentele au culminat cu marşuri de protest care au avut loc pe 25 mai 2013 în sute de oraşe din întreaga lume, la iniţiativa unei mame, nemulţumită că nu poate alege informat cum să îşi hrănească copiii 2)March Against Monsanto” în Wikipedia.
PinterestTwitter

Mă aflu astăzi aici ca să plantez sămânţa ce vă va inspira să faceţi un pas înainte pe drumul vieţii cu inimi pline şi cu un sentiment de integrare deplină. Întrebarea este dacă sămânţa aceasta va prinde rădăcină sau dacă voi fi dat în judecată de Monsanto şi forţat să folosesc sămânţa lor, ceea ce n-ar fi în ton cu „Ayurveda”. (Râsete.)

Pitta / Vata
Studenţii de la Universitatea de Management Maharishi sunt familiarizaţi cu concepte precum Pitta (care în Ayurveda reprezintă fierea, metabolismul în general – caracterizat prin căldură şi umezeală) şi Vata (aerul respirat). Dacă te pricepi la oratorie, poţi sesiza cum Jim Carrey marchează subtil punct după punct, conectându-se cu audienţa.
PinterestTwitter

Îmi cer scuze dacă par puţin cam lipsit de energie în seara asta – astăzi – mă rog. Am dormit cu capul înspre nord aseară. (Râsete.) Doamne, Dumnezeule! Cunoaşteţi senzaţia, nu, copii? Să te trezeşti tocmai în Pitta şi să nu te poţi culca înapoi până când nu-ţi vine Vata. Dar nu m-am panicat. Am folosit timpul acela ca să mănânc pe săturate şi să mă conectez cu cineva special pe Tinder. (Râsete.)

Viaţa nu e o întâmplare, ci darul fiecăruia dintre noi. Cum de ştiu asta? N-o ştiu, dar o spun, iar asta e lucrul cel mai important. Pentru asta sunt aici. Câteodată mă gândesc că ăsta e cel mai important lucru. Să dăm de ştire că suntem aici, să ne amintim unul altuia că facem parte dintr-un sine comun. Obişnuiam să cred că Jim Carrey era tot ce eram eu…

Doar tremurul unei lumini
O umbră dansatoare
Marea comedie a nimicului, cum ai putea să-i mai spui
Să trăiesc în cetăţi şi castele clădite din vicii – visuri!
Scuze, am avut o scăpare freudiană.
Să caut adăpost în peşteri şi vizuini săpate la repezeală
Un arcaş ce-şi caută ţinta în oglindă
Rănit doar de propriile mele săgeţi
Cerşind să fiu sclav
Rugându-mă să mi se pună lanţuri
Orbit de dorinţă şi împiedicându-mă de paradis
– primesc de la voi un „Amin”?! (Aplauze.)

Pariu că n-aţi crezut că pot fi şi serios, nu-i aşa? Nu cred că ştiţi cu cine aveţi de-a face! Eu n-am limite! Eu nu pot fi cuprins, pentru că eu sunt cuprinderea. Nu poţi cuprinde cuprinderea, frate! Nu poţi cuprinde cuprinderea! (Râsete.)

Crize personale
În ciuda umorului debordant pe care l-a afişat în permanenţă, Jim Carrey a trecut prin numeroase crize personale. Ba chiar a ajuns la depresie, fiind o lungă perioadă de timp sub tratament 3)Carrey: ‘Life Is Too Beautiful’ – Star Talks About Bouts With Depression And His Spirituality” de Rebecca Leung, articol publicat de CBS News pe 18 noiembrie 2004. Dar a reuşit să îşi revină şi a ieşit mai înţelept din asta.
PinterestTwitter

Obişnuiam să cred că persoana care eram eu se sfârşea unde se sfârşea şi pielea, că mi se dăduse acest mic vehicul numit corp prin care să experimentez ce înseamnă creaţia şi m-am gândit că n-aş fi putut cere un model mai şmecher. (Râsete.) La urma urmelor, nu mi s-a dat decât ca împrumut şi va trebui să-l returnez. Dar, mai târziu, am învăţat că tot ceea ce e la exterior de vehicul face parte tot din mine, aşa că acum conduc o decapotabilă. Cu vântul suflându-mi prin plete! (Râsete.)

Sunt extrem de fericit şi sincer emoţionat să mă aflu astăzi aici, alături de voi, în acest moment important din viaţa voastră. Sunteţi pregătiţi să deschideţi bostanul şi să mai băgaţi în el? (Publicul nu are nici o reacţie.) Bine, atunci, încă patru ani! (Râsete.)

Vreau să mulţumesc Consiliului, Administraţiei şi Universităţii de Management pentru că au pus bazele unei instituţii demne de idealurile educaţionale ale lui Maharishi. Un loc în care se predau cunoaşterea şi experiența necesare pentru a avea o viaţă productivă, precum şi unul în care studenţii sunt iniţiaţi în Meditaţie Transcendentală şi cunoaştere Vedică antică, o oră şi jumătate de două ori pe zi, timp în care freacă menta!! (Râsete.) – Să nu credeţi că mă păcăliţi!!! – (Aplauze.) Dar presupun că acest lucru are beneficiile lui. Chiar vă ajută să separaţi cine sunteţi cu adevărat şi ce e real de toate fanteziile care vă trec prin minte.

Le-aţi oferit posibilitatea de a pătrunde dincolo de elaboratul paravan al minţii şi de a vedea că e o diferenţă uriaşă între un câine imaginar care e pe punctul să te muşte şi de unul real care chiar o să te muşte. (Râsete.) Poate că nu pare mare lucru, însă mulţi nu ajung să înțeleagă niciodată diferența şi îşi petrec mare parte din viaţă având o reacţie de luptă sau fugi.

Aş vrea să vă mulţumesc vouă, minunaţilor părinţi – bravo pentru treaba extraordinară pe care aţi făcut-o – pentru neobosita voastră dedicare, dragoste şi susţinere şi mai ales pentru grija pe care le-aţi purtat-o copiilor voştri. Am o vorbă, „Feriţi-vă de cei neiubiţi”, pentru că aceia vor ajunge să se rănească pe ei înşişi… sau pe mine! (Râsete.)

Dar, când mă uit la aceşti copii din faţa mea, mă simt în siguranţă! Chiar aşa! Şi am să recunosc: nu mi-am încuiat camera! Nu mi-am încuiat camera! (Râsete.) Fără îndoială că unii dintre voi veţi ajunge nişte escroci! Dar escroci la costume – Wall Street, genul ăsta, ştiţi voi – infracţiuni comise de oameni cu stimă de sine! Ceva de care un părinte se poate totuşi mândri într-un mod straniu. (Râsete.)

Iar promoţiei 2017 – minus 3! Nu m-aţi lăsat să termin! (Râsete.) – Felicitări! (Aplauze.) Aşa, aplaudaţi-vă, vă rog. Voi sunteţi avangarda cunoaşterii şi a conștinciozității; un nou val în întinsul ocean al posibilităţilor. De cealaltă parte a uşii se afla o lume flămândă de noi lideri, de noi idei.

Colind prin lume de 30 de ani! Lumea e ca o pisică sălbatică! (Râsete.) O, se va freca de picioarele voastre şi va toarce până când o veţi ridica de jos şi veţi începe să o mângâiaţi, iar pe neaşteptate vă va da peste faţă. Desigur, o să vă fie greu uneori, dar staţi liniştiţi, pentru că există îngheţată servită cu bombonele deasupra! (Râsete.) Probabil că de-asta am venit azi aici. Să vă spun că e în regulă să mâncaţi pe fond emoţional! (Râsete.)

Frica va fi prezentă în viaţa voastră, însă de voi depinde cât de important va fi rolul ei. Vă puteţi petrece toată viaţa închipuindu-vă năluci, îngrijorându-vă de ce vă va aşterne viitorul, dar tot ceea ce va conta va fi clipa prezentă şi deciziile pe care le luaţi acum şi care sunt luate fie din dragoste, fie din teamă.

Atât de mulţi dintre noi ne alegem drumul pe care să-l urmăm în viaţa bazându-ne pe o teamă deghizată în pragmatism. Ceea ce ne dorim cu adevărat pare imposibil de atins şi ni se pare ridicol să putem obţine, aşa că nu îndrăznim niciodată nici măcar să i-o cerem Universului. Eu sunt dovada vie că puteţi să-i cereţi Universului ce doriți – chiar vă rog s-o faceţi! (Aplauze.) Iar dacă nu veţi primi de îndată un răspuns este pentru că Universul e atât de ocupat să-mi îndeplinească mie dorinţele. Sunt o mulţime! (Râsete.)

Sărăcia
Situaţia a fost mult mai dramatică decât a lăsat Jim Carrey să se înţeleagă. După ce tatăl şi-a pierdut serviciul, situaţia financiară a familiei cu 4 copii – care oricum nu era prea bună – s-a înrăutăţit. Au rămas fără locuinţă, ducându-şi zilele într-o dubă. Mama era bolnavă cronic şi nu putea lucra. Aşa că Jim s-a lăsat de şcoală la 15 ani, pentru a face curăţenie într-o fabrică şi a-şi ajuta astfel familia 4)Jim Carrey: Fun and Funnier” de Nancy Krulik, carte publicată de Simon Spotlight Entertainment în 2000.
PinterestTwitter

Tatăl meu ar fi putut ajunge un mare comedian, dar nu a crezut că acest lucru este posibil, aşa că a luat o decizie practică. A ocupat un post sigur de contabil şi, când eu aveam 12 ani, a fost concediat din acel post sigur, iar familia noastră a trebuit să facă orice ca să supravieţuiască.

Am învăţat multe lecţii importante de la tatăl meu, printre care aceea că poţi da greş făcând ceea ce nu-ţi place, aşa că ai putea foarte bine să încerci să faci ceea ce-ţi place. (Aplauze.)

Jim Carrey

Dar ăsta nu e singurul lucru pe care l-am învăţat de la el: am văzut efectul pe care dragostea şi umorul tatălui meu l-au avut asupra celor din jur, aşa că m-am gândit: „Iată ceva ce mi-ar plăcea să fac, ceva pentru care merită să-mi dau osteneala.”

Nu a mai durat mult până când să mă apuc de actorie. Oamenii veneau la noi în vizită şi erau întâmpinaţi de un puşti de 7 ani care se aruncă pe scări în jos. (Râsete.) Obişnuiau să mă întrebe: „Ai păţit ceva?”, iar eu le răspundeam: „Nu ştiu, haideţi să urmărim reluarea.” Urcam din nou scările şi coborâm cu încetinitorul. (Jim Carrey imită coborâtul scărilor cu încetinitorul.) Eram o familie tare ciudată. (Râsete.)

Măscăriciul clasei
Iniţial, Jim era un elev mai retras. Dar după ce a observat că glumele sale stârnesc râsul colegilor, a devenit măscăriciul clasei. Pentru că tot timpul era pus pe glume în timpul orelor, unul dintre profesori i-a propus un pact: dacă nu deranjează deloc clasa, la finalul orei poate veni în faţa clasei ca să îşi distreze colegii 6)Ontario” de Steven Ferry, carte publicată de Lucent în 2003. Şi aşa a ajuns Jim să facă stand-up şcolar.
PinterestTwitter

Tata obişnuia să se laude cu mine şi să spună că nu eram doar şunca – eram tot porcul. A considerat talentul meu ca a doua lui şansă. Când aveam vreo 28 de ani, după ce am împlinit un deceniu de când eram comic profesionist, mi-am dat seama într-o noapte, pe când eram în Los Angeles, că scopul meu în viaţă fusese dintotdeauna acela de a-i elibera pe oameni de griji, întocmai ca tata. Când mi-am dat seama de acest lucru, mi-am dublat efortul, „Biserica celor Eliberaţi de Griji” – „Biserica EDG” – şi m-am dedicat acestei misiuni.

Misiunea voastră care e? Ce veţi oferi lumii? Ce talent de-al vostru le-ar satisface nevoile lor? Doar de asta trebuie să vă daţi seama. Ca cineva care a trecut deja prin ceea ce voi sunteţi pe cale să treceţi, pot să vă spun din propria experienţă că cea mai de preţ monedă de schimb care există este efectul pe care îl aveţi asupra celorlalţi. (Aplauze.)

Tot ce veţi acumula de-a lungul vieţii va putrezi ori se va risipi în vânt, iar tot ce vă va rămâne va fi ce se află înăuntrul inimii voastre. Faptul că am ales să-i eliberez pe oameni de griji m-a condus în vârful muntelui. Uitaţi-vă unde am ajuns şi ce am reuşit să fac! Peste tot unde mă duc – mă emoţionez de fiecare dată când ating subiectul ăsta, pentru mine e ceva deosebit – fac ceva care îi face pe oameni să-mi arate cea mai bună latură a lor, oriunde m-aş duce. (Aplauze.) Ajunsesem în vârful muntelui, dar singurul pe care nu-l eliberasem eram eu însumi. Şi atunci căutarea propriei identităţi a devenit mai stringentă.

M-am întrebat cine aş fi fără faimă. Cine aş fi dacă aş spune oamenilor ce nu vor să audă sau dacă nu le-aş putea satisface aşteptările. Cum ar fi să mă duc la o petrecere fără masca mea de carnaval şi să refuz să-mi arăt sânii în schimbul unui pumn de mărgele? (Râsete.) Vă las un moment ca să vă puteţi înlătura imaginea aceasta din minte. (Râsete.)

Dar bănuiesc că voi mi-aţi luat-o înainte. Ştiţi deja cine sunteţi, iar pacea, pacea aceea pe care o căutaţi, se găseşte undeva dincolo de personalitate, dincolo de părerea altora, dincolo de minciună şi făţărnicie şi chiar dincolo de efortul însuşi. Puteţi să intraţi în joc, să vă duceţi luptele şi să vă jucaţi cât doriţi cu formele, dar, dacă vreţi să găsiţi pacea adevărată, va trebui să renunțați la armură. Nevoia voastră de a fi acceptaţi vă poate face nevăzuţi în lumea noastră. Nu lăsaţi nimic să vă stea în calea către lumina ce pătrunde prin această formă. Îndrăzniți să fiţi văzuţi în toată splendoarea voastră. (Învelitoarea cade, dezvăluind pictura lui Jim Carrey. Aplauze.)

High Visibility

(Jim Carrey se referă la imensa pictură.) Nu e suficient de mare! (Se amuză.) Pictura de faţă este mare cu un motiv. Se numeşte „Vizibilitate mărită”. (Râsete.) Este vorba despre curajul de a păşi în lumină şi de a îndrăzni să ne facem văzuţi. Aici e şmecheria: toţi suntem atraşi către lumina. Gazda petrecerii, cea din colţul de sus (arătă către pictură), crede că ignoranţa este o binecuvântare şi astfel continuă să-ţi umple paharul din sticla care te goleşte pe tine. Nefericirea, dedesubtul ei, urăşte lumina – nu suportă atunci când te vede împlinit – şi îţi doreşte tot ce-i mai rău. Dama de Caro are nevoie de un Rege care să-i ridice castelul din cărţi de joc. Găunosul, care se agaţă de picioarele tale, imploră: „Te rog, nu mă lăsa singur, căci pe mine m-am abandonat.”

Chiar şi cei care vă sunt cei mai dragi şi care vă iubesc cel mai mult, chiar şi ei pot avea momente de rătăcire de-a lungul vieţii. Mi-au trebuit mii de ore ca să termin această pictură şi – (aplauze) mulţumesc – da, mii de ore pe care n-am să le mai recuperez niciodată, niciodată (râsete) – am muncit la ea atât de mult timp, săptămâni în şir, singur, ca un nebun, cocoţat pe schelărie -, iar când am terminat, unul dintre prietenii mei mi-a spus: „Ştii, ar fi o pictură fluorescentă grozavă.” (Râsete.)

Burning Man

Aşa că am luat-o de la capăt. (Luminile din sală se sting, iar pictura devine fluorescentă.) Faceţi cunoştinţă cu Burning Man! (Aplauze.) O adunătură de personaje ciudate, nu-i aşa? Mai bine acolo, decât aici. (Arată spre cap.) Pictura este una dintre modalităţile prin care mă eliberez de griji, un mod de a face lumea să stea în loc printr-o deplină implicare mentală, spirituală şi fizică.

Dar, chiar şi aşa, tot mă încearcă un sentiment divin de insatisfacţie. Pentru că, în definitiv, noi nu suntem personajele pe care le creăm. Nu suntem cadrele de pe o rolă de film. Suntem lumina care trece prin ele. Restul nu e nimic altceva decât fum şi oglinzi. Nu fac decât să te distragă, fără să te împlinească.

De multe ori am spus că mi-aş fi dorit ca oamenii să-şi poată vedea împlinite visurile lor de a fi bogaţi şi faimoşi ca să-şi dea seama că nici aşa nu se vor simţi pe deplin împliniţi. Ca mulţi dintre voi, şi mie mi-a fost teamă să ies în lume şi să fac ceva mai mare decât mine însumi, până când cineva mai deştept ca mine m-a făcut să văd că nu există nimic mai mare ca mine! (Râsete.)

Sufletul meu nu se limitează la marginile corpului meu. Corpul meu se limitează la nemărginirea sufletului meu – un singur câmp al nimicului, ce dansează fără vreun motiv anume, poate doar ca să se simtă bine şi să se amuze singur. (Aplauze.) Pe măsură ce această schimbare se va petrece în voi, nu veţi simţi lumea, ci lumea vă va simţi pe voi, vă va cuprinde cu totul. Acum, o iau tot timpul de la capăt. Am un buton de resetare, numit „Prezență”, pe care îl apăs în mod constant.

Odată ce veţi pune acest buton în funcţiune, nu va mai exista nicio poveste plăsmuită de minte care să vă dea aceeaşi senzaţie de împlinire. Imaginaţia produce continuu tot felul de scenarii – atât bune, cât şi rele -, iar eul vostru încearcă să vă ţină captivi în acel labirint al minţii. Ochii noştri nu doar observă, ci şi proiectează o poveste secundară imaginilor care se perindă neîncetat1 pe dinaintea noastră. Frică scrie acest scenariu cu titlul „Nu voi fi niciodată destul de bun”.

Vă uitaţi la cineva ca mine şi vă gândiţi: (glumind) „Cum am putea spera vreodată să atingem aceleaşi înălţimi, Jim? Cum aş putea să fac şi eu o pictură prea mare pentru orice casă de bun-simţ? Cum poţi zbura atât de sus fără un tub de oxigen?” (Râsete.)

Aceasta este vocea eului vostru. Dacă îi daţi ascultare, întotdeauna va fi cineva care pare să se descurce mai bine ca voi. Indiferent de ce veţi realiza, eul vostru nu vă va permite nicio clipă de răgaz. Vă va spune că nu vă puteţi opri până când nu veţi lăsa pe pământ o amprentă de neşters, până când nu veţi ajunge nemuritori. Cât de viclean este eul, de ne ispiteşte cu promisiunea unui lucru pe care deja îl avem!

Aşa că vreau să vă relaxaţi – asta-i meseria mea – să vă relaxaţi şi să vă imaginaţi o viaţă frumoasă! (Aplauze.)

În clasa a doua am avut o învăţătoare suplinitoare din Irlanda care ne-a spus nouă, copiilor, în timpul rugăciunii de dimineaţă, că atunci când îşi doreşte ceva, indiferent ce anume, se roagă pentru acel lucru, promite să dea ceva la schimb şi astfel îl primeşte întotdeauna. Eu stăteam în spatele clasei, gândindu-mă că familia mea nu-şi permite să-mi cumpere o bicicletă, aşa că m-am dus acasă, m-am rugat pentru una, promiţând că aveam să-mi spun seară de seară rugăciunea. Nu m-am ţinut de promisiune. (Râsete.)

Legea atracţiei
În 1997, într-un interviu realizat de Oprah Winfrey, Jim Carrey a mărturisit că pe vremea când încă era un necunoscut, se vizualiza frecvent ca fiind un actor de mare succes. La un moment dat, şi-a scris un cec de 10 milioane de dolari şi l-a datat de Thanksgiving, 1995. L-a pus în portofel şi l-a păstrat ani de zile. Şi ce să vezi! La soroc, încasa milioanele de dolari pentru rolul din „Tăntălăul şi Gogomanul” („Dumb & Dumber”) 7)Memorable Moment: Oprah Winfrey 1997” de Priya Baboota, articol publicat în Jim Carrey Online pe 9 februarie 2014. Înainte să faci acelaşi lucru, nu uita: important nu e să scrii ce vrei, ci să simţi până la prăsele că eşti acolo.
PinterestTwitter

Două săptămâni mai târziu, am ajuns acasă de la şcoală şi am găsit o bicicletă Mustang nou-nouţă, cu șa alungită şi ghidon uşor manevrabil – eram mare şi tare! Părinţii mi-au spus că o câştigasem la o tombolă la care mă înscrisese prietenul meu fără ca eu să ştiu. Genul acesta de lucruri mi s-au tot întâmplat de atunci, aşa că, după mine, nu trebuie decât să-i spui Universului ce-ți doreşti şi să munceşti pentru a merita acel lucru, fără să te gândeşti cum să-l obţii. (Aplauze.)

Iar când spun că „Viaţa nu este o întâmplare, e un dar”, nu zic neapărat că e şi adevărat. Vreau doar să scot în evidenţă alegerea conştientă de a percepe provocările ca pe ceva benefic, astfel încât să le putem depăşi în modul cel mai productiv posibil. Fiecare în stilul lui, asta e partea bună!

Şi de ce să nu-i daţi şi credinţei o şansă? Daţi-i o şansă – nu religiei, ci credinţei. Nu speranţei, ci credinţei. Nu cred în speranţă. Speranţa e o cerşetoare. Speranţa trece prin foc. Credinţa îl sare.

Sunteți pregătiţi şi capabili să faceţi lucruri frumoase în viaţă, iar odată ce veţi păşi dincolo de aceste uşi, veţi avea doar două opţiuni dintre care să alegeţi: dragoste sau frică. Alegeţi dragostea şi nu lăsaţi niciodată frica să vă întoarcă împotriva propriei inimi.

Vă mulţumesc. Jai Guru Dev, sunt atât de onorat, mulţumesc.

Adnotări scrise exclusiv pentru Miratico de Lucian Velea
Lucian Velea este fondatorul site-ului Miratico şi al multor alte proiecte online.

Sugestii pentru continuare:
Steve Jobs
Ce le-a spus Steve Jobs absolvenţilor de la Stanford
Transcrierea memorabilului discurs al lui Steve Jobs, ilustrată cu imagini rare şi adnotată cu alte informaţii spectaculoase
teenager
7 idei esenţiale pentru adolescenţi (inclusiv pentru fata mea)
Cele mai importante lucruri despre viaţă pe care aş fi vrut să le cunosc încă din adolescenţă
children
Fericirea + alte 40 de lucruri pe care le poţi învăţa de la copii
O lungă listă menită să te inspire a învăţa de la cei mici - cu o mulţime de fotografii adorabile

Referinţe

Referinţe
1 Field of Dreams” în IMDb
2 March Against Monsanto” în Wikipedia
3, 5 Carrey: ‘Life Is Too Beautiful’ – Star Talks About Bouts With Depression And His Spirituality” de Rebecca Leung, articol publicat de CBS News pe 18 noiembrie 2004
4 Jim Carrey: Fun and Funnier” de Nancy Krulik, carte publicată de Simon Spotlight Entertainment în 2000
6 Ontario” de Steven Ferry, carte publicată de Lucent în 2003
7 Memorable Moment: Oprah Winfrey 1997” de Priya Baboota, articol publicat în Jim Carrey Online pe 9 februarie 2014

Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:

Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!

Care este cel mai profund lucru pe care l-ai auzit spus în glumă?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *