Un pantof nu este doar un design, ci este o parte din limbajul trupului tău, felul în care mergi. Felul în care te vei mişca este oarecum dictat de pantofii tăi.
Când vine vorba despre încălţăminte, femeile au fost întotdeauna în centrul atenţiei. Bărbaţii sunt simpli până în vârful pantofilor. E suficient ca încălţămintea să le acopere piciorul cât e necesar şi, cel mult, să lucească la ocazii speciale.
Dar oare aşa să fi fost dintodeauna? Strămoşii noştri ce au de zis?
Când curiozitatea te împinge de la spate, trebuie să afli. Aşa s-a întâmplat şi de această dată. Iar lucrurile surprinzătoare n-au întârziat să apară…
Pe această pagină:
Opinci – pantofii ţăranului
Opincile sunt un tip de încălţăminte din piele. Sună bine, dar nu erau făcute de Gucci sau Timberland. Şi le făcea ţăranul cum se pricepea sau, cel mult, le lua la troc de la un meşteşugar local.
Şi femeile purtau opinci, dar sunt asociate mai mult cu bărbaţii, pentru că la ei erau mai vizibile.
În perioada lor de glorie, opincile au fost purtate în toată zona balcanică. Dar în urmă cu 50 de ani, lumea s-a săturat de ele şi nu le-a mai purtat. Cel mai probabil, pentru că revoluţia industrială a reuşit să ajungă în Balcani şi a invadat producţia de încălţăminte. În prezent, opincile se mai poartă doar la evenimentele folclorice.
Interesant este că deşi se purtau în diferite zone, etimologic înseamnă „încălţăminte pentru căţărare” 1)”Opanak” în Wikipedia. Ai chef de alpinism?
Demodarea opincilor nu înseamnă că nu pot concura pentru un record mondial. Drakče Jevtic, sârb din Svilajnac şi creator de opinci, a făcut cea mai mare pereche din istorie. Uriaşele încălţări au 6 metri lungime şi ar fi taman bune pentru un gigant înalt de vreo 40 de metri. Deci, dacă niciodată nu găseşti încălţăminte suficient de mare, trage o fugă până la meşterul sârb – sigur te va rezolva.
Tsarouhi – opinci mai cu moţ
Probabil numele nu-ţi spune absolut nimic, ba chiar crezi că o fi vreo înjurătură. Dar sigur ai văzut încălţămintea cu pricina.
Ai auzit vreodată că în Atena, la ore precise, se schimbă gărzile din faţa clădirii Preşedinţiei şi a Monumentului soldatului necunoscut? Poate ai observat că acei soldaţi sunt încălţaţi cu un fel de piele prinsă de laba piciorului, care au un ciucure în vârf. Ei bine, aceştia sunt tsarouhi.
Par destul de vechi. Când au fost la modă? Prima oară au apărut în perioada bizantină şi au evoluat în funcţie de gusturile triburilor vecine. Au chiar şi influenţe turceşti. La urma urmei, moda uneşte suflete şi topeşte duşmănii, nu?
Aşa cum se întâmplă cu orice alt obiect în vogă, o perioadă, tsarouhii au fost purtaţi de toată suflarea grecească, fie ea urbană sau rurală. Reprezintă o evoluţie faţă de opinci, pentru că sunt făcuţi din mai multe bucăţi din piele, cusute între ele într-o formă care îmbracă mai bine piciorul.
Iniţial, ciucurele din vârf era mic şi avea rol practic: să acopere gaura care se forma în vârf. Dar ştii că mândria e în vâna grecului şi n-ar pierde ocazia să se umfle în pene. Aşa că şi ciucurele s-a „umflat”.
Odată cu independenţa Greciei, la începutul secolului XIX, încălţămintea aceasta mai era purtată doar la ţară sau în zonele izolate. Să fie oare de vină influenţele turceşti din designul tsarouhilor?
Un secol mai târziu, cineva s-a gândit că e cazul să întărească tălpile tsarouhilor şi să le dea unităţilor militare de evzoni să le poarte. După Primul Război Mondial, încălţămintea tradiţională a fost înlocuită cu alta, mai practică pentru soldaţii activi.
În prezent, tsarouhii au rămas un simbol al soldaţilor greci din zonele muntoase (evzoni) şi sunt purtaţi de gărzile prezidenţiale.
Crakow – ciocate din vechime
Ciocatele atât de în vogă acum ceva vreme îţi păreau exagerate? Atunci ce părere ai despre crakow, încălţările cu partea din faţă extrem de prelungită?!
Au apărut în a doua jumătate a secolului XIV. Denumirea le vine de la oraşul polonez de origine, Cracovia 2)”Crakow” în Encyclopædia Britannica. Nu se ştie cine i-a inventat, dar cert e că acel om a fost un trend-setter ce le-ar fi dat clasă tuturor vedetelor din zilele noastre. Pantofii aceştia au fost la mare modă tot secolul XV. Populaţia a devenit atât de obsedată de ei încât Papa şi Regele Marii Britanii, Henri al IV-lea, au reuşit cu greu să oprească fenomenul.
Dar „diavolul” n-a murit. Mai scoate capu’ din când în când. De exemplu, în Mexic.
(Sigur a văzut careva crakow pe internet şi l-a apucat inspiraţia. Nu mai există nicio speranţă ca omenirea să uite vreodată că unii chiar au purtat aşa ceva.)
Pantofii cu toc – da, pentru bărbaţi
În zilele noastre, tocurile înalte sunt un simbol al feminităţii. Şi nu întâmplător. Există studii care arată că tocurile înalte pun femeia într-o poziţie care îi sugerează subconştientului bărbatului că e pregătită pentru împerechere, poziţie similară celor observate în ritualurile altor mamifere.
Atunci cum se face că pantofii cu toc au fost purtaţi mai întâi de bărbaţi?! Da, este adevărat, dar nu te gândi la prostii!
Tocurile au fost inventate de persani dintr-un motiv foarte practic, dar neaşteptat: ca să stea piciorul călăreţului mai bine când se ridica în scări. Mai ales în luptă, când trăgea cu arcul 3)”Why did men stop wearing high heels?” de William Kremer, articol publicat de BBC World Service pe pe 23 ianuarie 2013.
După ce invenţia şi-a dovedit utilitatea, îţi dai seama că nu stătea nimeni să-şi schimbe pantofii de fiecare dată când se suia sau cobora de pe cal. Aşa că au intrat în uzul curent.
Mă rog, nu pentru oricine. Acum câteva secole, nu existau utilajele şi materialele din prezent. Să faci pantofi era un mare meşteşug. Iar preţul era pe măsură.
Aşadar, avem nişte militari de elită care mai toată ziua mergeau pe tocuri. Asta îi făcea pe nobilii în slujba cărora erau să pară mai mici. Cât crezi că a durat până şi-au dorit şi ei tocuri înalte la încălţări?!
Moda a prins în Europa în 1599, în urma unei misiuni diplomatice persane 4)”Why did men stop wearing high heels?” de William Kremer, articol publicat de BBC World Service pe pe 23 ianuarie 2013. Nobilimii i-a plăcut că aceşti pantofi punea în evidenţă pulpele, pe care atunci bărbaţii din înalta societate nu le ascundeau în pantaloni. Dar moda s-a răspândit şi în aristocraţie. Bărbaţii pe tocuri erau „macho”. De aici a început nebunia: care îl priveşte pe altul mai de sus!
Dacă mai aveai şi ghinionul să fii scund, precum Ludovic al XIV-lea al Franţei cu 1,63 metri, atunci era musai să stai pe nişte tocuri de 10 centimetri 5)”Why did men stop wearing high heels?” de William Kremer, articol publicat de BBC World Service pe pe 23 ianuarie 2013.
Cum totuşi tocurile nu se puteau înălţa cât şi-ar fi dorit, iar chopinele ajunseseră de râsul lumii, regele în cauză a căutat altceva ca să pară mai breaz. A decretat că doar el şi membrii Curţii au voie să poarte tocuri roşii. Când voiai să ştii dacă ai de-a face cu vreun barosan, te uitai la tocuri. Iar dacă voiai să păcăleşti pe cineva că eşti barosan, îţi făceai tocurile roşii 6)”Why did men stop wearing high heels?” de William Kremer, articol publicat de BBC World Service pe pe 23 ianuarie 2013.
Franţa dădea încă de pe atunci tonul în modă. Aşa că şi alte Curţi s-au luat după ei. Carol al II-lea al Angliei mergea pe tocuri înalte, deşi avea o înălţime de 1,85 metri.
Oare când cineva li se adresa cu „Înălţimea Voastră”, includea şi pantofii?
Tocmai când se dădeau bărbaţii mai mari, pe la mijlocul secolului XVII s-a întâmplat ceva cu consecinţe neaşteptate: moda feminină a început să se inspire din cea masculină (şi a ţinut-o aşa până în zilele noastre!). Pantofii cu toc au fost printre primii vizaţi. Numai că au avut atât de mare succes la femei, încât în mai puţin de un secol niciun bărbat nu a mai vrut să-i poarte. Simbolul masculinităţii devenise simbolul feminităţii.
(A trecut un secol de când femeile poartă în mod obişnuit pantaloni?!)
Albarca din Cantabria – saboţi cu picioare
Să zicem că ai văzut nişte pantofi cu toc la cineva din lumea bună şi ai vrea şi tu. Dar ghinion: locuieşti într-o zonă cu munţi şi dealuri. Ai mers vreodată la vale pe tocuri?
Dar când cantabrii îşi pun ceva în cap, nu se opresc din cauza unui astfel de fleac. Aşa se face că au inventat un nou tip de încălţăminte: albarca. Adică un fel de saboţi din lemn cioplit. Pentru a rezolva problema echilibrului, pe lângă tocul din spate, le-au mai pus două tocuri în faţă 7)”Strange Wooden Shoes” de Charles S. Gil, articol publicat în Northern Exposure Spain pe 29 ianuarie 2012.
Nu se ştie când au apărut aceşti saboţi bizari, dar sunt atestaţi din 1657. Şi încă se mai poartă, chiar dacă nu frecvent. Pun pariu că sunt chiar mândri de ei.
Bărbaţii meştereau la ei când nu prea aveau de lucru. Pentru ei, era o încălţăminte practică – fiindcă cele 3 tocuri aveau, de fapt, rol de crampoane. Există şi modele pentru femei, dar de dragul perpetuării speciei, să sperăm că nu revin la modă.
Geta – şlapi la înălţime
Japonezii au mai multe feluri de încălţări specifice, cu originile pierdute în timp. Printre acestea se numără şi geta – purtaţi mai ales de frumoasele japoneze.
Însă geta nu sunt doar pentru femei. Au fost purtaţi de toată lumea. Iar până n-ai văzut un bărbat pe geta, n-ai văzut nimic.
După cum vezi, bărbaţii cu greu au un tip de încălţăminte doar al lor. Cum s-au încălţat cu câte ceva, femeile au vrut şi ele. Dar invers nu-i aşa. Sau vremurile se schimbă?!
O trecere în revistă a celor mai spectaculoase încălţări pentru doamne şi domnişoare de-a lungul veacurilor
Cauţi rochii de mireasă inedite? Aici găseşti tot ce nu-ţi imaginezi - vei rămâne cu gura căscată sau vei râde cu lacrimi
Istoria completă a petrecerilor organizate de Heidi Klum pentru Halloween, mereu surprinzătoare de la o ediţie la alta
Referinţe
| ↑1 | ”Opanak” în Wikipedia |
|---|---|
| ↑2 | ”Crakow” în Encyclopædia Britannica |
| ↑3, ↑4, ↑5, ↑6 | ”Why did men stop wearing high heels?” de William Kremer, articol publicat de BBC World Service pe pe 23 ianuarie 2013 |
| ↑7 | ”Strange Wooden Shoes” de Charles S. Gil, articol publicat în Northern Exposure Spain pe 29 ianuarie 2012 |
Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:
Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!