clog

7 încălţări la modă printre femei cu secole în urmă

Dă-i unei fete pantofii potriviţi şi va putea cuceri lumea.



Avem pantofiori cu toc înalt cât pisica, sandale fine şi cizme tot mai lungi. Din ce-ai văzut pe la fostele vedete, tocurile şi pantofii superbi există de câteva generaţii. Dar oare femeile din vechime cu ce se încălţau ca să-i atragă pe bărbaţi?

Ce-i drept, încălţămintea tradiţională a unor popoare are în spate ceva cunoştinţe de ştiinţe ale naturii. Ba mai mult, deşi majoritatea sunt cât se poate de practice, în ele poţi citi ceva elemente de istorie sau geografie.

Mai e un aspect foarte interesant în studiul pantofilor (mă simt ca Polly McShane cu Lituania şi lingurile ei). Dacă te uiţi la fiecare încălţare în parte, îţi va părea ceva foarte deosebit şi, eventual, greu de purtat. Dar, dacă te uiţi la toate, per total, vei constata că seamănă mult cu cele ale popoarelor învecinate, a altor ţări de pe acelaşi continent sau chiar le poţi recunoaşte unele trăsături în papucii celor din continentul vecin.

Să-ţi mai spun că unele modele vechi de secole au fost adaptate şi stau la baza banalilor şlapi de vară?

Geta – tocurile japoneze

Specific japonezi, geta seamănă foarte bine cu acei papuci de vară care au o prindere între două degete. Dar, spre deosebire de ei, talpa e făcută din lemn, iar sub ea sunt de obicei doi „dinţi”, aşezaţi perpendicular pe direcţia de mers.

geta

Aparent, sunt imposibil de purtat, dar mersul cu ei seamănă foarte mult cu mersul pe platforme.

Dacă varianta cu doi „dinţi” e de înţeles, cea cu un singur „dinte” – numită tengu geta – pare dintr-un număr de circ. În mod neaşteptat, tengu geta sunt chiar uşor de purtat:

Cine şi în ce condiţii purta aşa ceva? În principiu, toată lumea – femei şi bărbaţi deopotrivă. Se pot purta pe orice fel de vreme, de către oricine cu spirit practic. Sunt buni vara, pe post de sandale. Sunt buni pe timp de ploaie, că sunt înalţi, stabili şi nu intră umezeala la picior decât dacă traversezi o apă. De asemenea, mai sunt buni purtaţi cu fuste foarte lungi, că ţin noroiul la distanţă. Există chiar şi o variantă cu crampoane, pentru iarnă.

tageta

Ai idee cât de lungă este istoria lor?! Strămoşii lor, tageta, sunt de-o vârstă cu Iisus. Au fost creaţi pentru cei care lucrau pe plantaţiile de orez. Erau pe val în perioada Yayoi (300 î.e.n-300 e.n) 1)Introduction to Japanese Culture” de Daniel Sosnoski, carte publicată de Tuttle Publishing în 1996.

Sătul să se ude la picioare prin sandalele împletite, un japonez mai inventiv s-a gândit să înalţe tageta. Înălţimea a crescut, dar denumirea s-a scurtat: geta.

koma geta

Niciodată să nu te pui cu abilitatea femeilor de a obţine cei mai incomozi pantofi. Cum şi ele erau la lucru, curtezanele (numite oiran) din perioada Genroku (1688-1704) au reuşit să transforme geta, nişte încălţări cât se poate de practice, în yujo geta, înalte cam la 30 de centimetri (ca să se ştie cine e mai sus în ierarhia femeilor care aduc plăcerea). Încălţările astea se numesc şi koma geta, dar nu pentru că rişti să intri în comă când mergi cu ele. Deşi riscul de a cădea era real. Curtezanele purtau un kimono greu şi o ditamai peruca, aşa că pentru a putea merge în siguranţă pe ceva atât de înalt, aveau nevoie de două ajutoare 2)Introduction to Japanese Culture” de Daniel Sosnoski, carte publicată de Tuttle Publishing în 1996.

Iată o demonstraţie de mers specific pentru oiran, dar pe koma geta de doar 15 centimetri:

Te-ai fi gândit că există ceva sexy în koma geta?!

La puţin timp după ce a trecut moda aceasta printre curtezane, a apărut printre prostituate, la parade. De ce? – te vei întreba surprins. Mersul cu geta produce nişte zgomote specifice, zgomote ce pot atrage mai multă atenţie decât mersul silenţios. Apoi, era o scuză bună pentru a merge lent şi a putea fi admirate cât mai mult timp. Ba mai mult, prostituatele mai şi roteau câte un picior din când în când, să poată fi admirate cât mai bine. Noroc că modelele au fost îmbunătăţite pentru a fi mai uşor de purtat. Cei trei „dinţi”, deveniţi caracteristici pentru koma geta, asigură o bună stabilitate chiar şi la înălţimi mai mari ale acestor platforme.

Vrei şi tu o pereche de geta? Atunci fă rost de nişte lemn, un aparat de dat găuri în el şi nişte material textil. Bucata de lemn trebuie să fie formată dintr-o parte plată, pentru talpă, şi 1-3 „dinţi” sub ea. Pe partea opusă dinţilor, aşezi materialul textil, în formă de V. Cele trei capete le treci prin bucata de lemn (găurită în prealabil) şi le fixezi acolo. Acum filmează-te cum îi porţi, vei deveni leac anti-depresie.

Okobo – sandalele viitoarelor geishe

okobo

Mai rămânem puţin în Japonia. De această dată pentru a ne uita la picioarele viitoarelor geishe, numite maiko.

Sandalele făcute din lemn de salcie, purtate în mod tradiţional de tinerele japoneze cu aspiraţii artistice, se numesc okobo. Se prind de picior cu câteva panglici colorate. Acum, să nu crezi că fiecare îşi alegea culorile cum vroia. Dimpotrivă, regulile impun culoarea roşie pentru începătoare şi galben pentru cele care mai au un pic până să devină geishe 3)Geisha – The Mysterious Japanese Entertainer” de Joachim Schliesinger, carte publicată de Booksmango în 2015.

Dată fiind înălţimea lor, poţi ghici de ce erau purtate? Exact, pentru a preveni murdărirea kimonourilor.

Okobo seamănă puţin cu geta, dar nu au „dinţi”, iar vârful este teşit.

Te gândeşti să faci rost de o pereche pentru un carnaval sau pentru vreo fantezie de-a ta? Încă se mai fabrică. Poţi cumpăra de pe internet şi au un preţ relativ accesibil.

Kabkabs – pentru femei înstărite

kabkabs

În Orientul Apropiat, oare ce încălţăminte interesantă purtau femeile? În Liban, Siria, Egipt şi alte ţări arabe aveau kabkabs (denumire provenită de la sunetul pe care îl produc în mers). Sunt nişte papuci din lemn, ce au sub ei nişte plăci înalte de până la 14 centimetri.

După descriere, pare ceva foarte simplu ca aspect, dar, de obicei, aveau multe ornamente, majoritatea făcute din ciucuri de argint şi incrustaţii de sidef.

Au fost inventaţi din motive practice, pentru a le feri pe gingaşele domniţe de podelele băilor. Cum înălţimea le obliga la paşi mici şi lenţi, au devenit emblematici pentru femeia care are timp de pierdut. Cu timpul, au ajuns să fie caracteristici femeilor bogate şi erau purtaţi prin toată casa 4)Arabic Proverbs: The Manners and Customs of the Modern Egyptians” de J.L. Burckhardt, carte publicată de Routledge în 2005.

Modele sofisticate erau folosite şi în situaţii deosebite, precum nunţile 5)Camel’s Tales: The Journey to Bethlehem” de Rosemarie Casello-Atassi, carte publicată de Xlibris Corporation în 2013. O fi fost şi un fel de test: dacă mireasa se putea mişca pe aşa ceva, dovedea că e în formă.

Mie îmi plac foarte mult kabkabs şi aş avea curaj să fac puţină paradă la o petrecere. Ar fi nişte pantofi de damă foarte originali. De unde se cumpără şi cât o fi costând? Pe E-bay am găsit o pereche la 100$ şi mai sunt câteva anunţuri pe siteuri de profil.

kabkabs

Ai observat vreo asemănare între kabkabs şi geta? Ambele au nişte plăci aşezate de-a curmezişul direcţiei de mers. Diferă însă modul în care sunt prinşi de picior şi cât de mult a dorit fiecare popor să şi-i decoreze.

Îţi amintesc că, în perioadele în care au apărut, cu multe secole în urmă, erau puţine şanse ca arabii să ajungă în Japonia sau invers. (Între noi fie vorba, nici în prezent nu interacţionează ei prea mult.) Nu ţi se pare interesant cum două popoare complet diferite au avut idei asemănătoare pentru a-şi proteja picioarele?

Paduka – cei mai simpli şlapi

paduka în formă de peşte

Hai să mai vizităm ceva din Asia. Ce părere ai despre India? Au cetăţenii de acolo nişte paduka de toată frumuseţea.

Cum nu ştii ce e paduka? Este o încălţăminte arhaică, purtată de indieni şi alte popoare din vecinătate. Mai este numită şi khadau. Este făcută complet din lemn, formată dintr-o placă şi un fel de ţumburuş, ce stă între primele două degete de la picior.

Par inconfortabile? Ai dreptate, probabil de aceea au ajuns să fie purtate mai mult de femei.

Discutăm despre India. Poţi ghici de ce lemnul a fost materialul ales? La mijloc a fost o legendă, conform căreia pământul ar absorbi curgerea curenţilor electrici datorită gravitaţiei. Mie nu-mi sună a bine, la fel cum nici indienilor de atunci nu le-a sunat. Aşa că au apelat la un material izolant. Lemnul era cunoscut ca fiind un bun izolator electric. Cel mai probabil era cam singurul izolator cunoscut, deci din el s-a făcut paduka.

La început erau purtaţi doar de preoţi şi sfinţi, în timp ce plebea umbla cu pânză şi piele în picioare. Îţi sună cunoscut? Pielea nu era foarte în vogă din motive religioase şi pânza nu prea rezista. În condiţiile acestea, n-a durat mult până când paduka a fost purtat de către oricine. Erau un fel de adidaşi ai zilelor noastre, ca popularitate.

Asta nu înseamnă că erau fix aceleaşi modele pentru toată lumea. Spre exemplu, paduka ce aparţineau Marelui Sfânt Sikh Kabir. Crezi că erau simpli, făcuţi doar din lemn? Ei, aş! Erau din argint, ornamentaţi bine, iar istoricii îşi bat capul să descifreze inscripţiile gravate pe ei.

În timp, paduka pentru femei s-au rafinat ca aspect. S-au ridicat în înălţime şi au căpătat tot felul de ornamentaţii. Până şi miresele îi poartă.

paduka

În orice caz, este esenţial să ai o pereche de paduka dacă plănuieşti să vizitezi un templu hindus. Altfel, intri desculţ, că orice alt tip de încălţăminte este interzisă. De fapt, nici cu paduka nu ai voie dacă i-ai folosit afară. Gândeşte-te la ei ca la nişte papuci.

Mai general, în India sunt utili pentru că aerul e foarte cald şi umed, ideal pentru a te simţi ca în iad. Paduka te vor salva, fiindcă lemnul te răcoreşte şi absoarbe umezeala.

Îi poţi cumpăra în India, de la magazinele de suveniruri. Sau online, dar tot din India vor veni.

Pantofii lotus – pentru picioare minuscule

pantof lotus

Crezi că ai cele mai mici picioare din istorie? Te înşeli.

Timp de câteva secole, chinezii au obişnuit să lege foarte strâns picioruşele fetelor pentru a nu mai creşte. Fiind mai mici decât laba piciorului naturală, existau nişte pantofi speciali, numiţi pantofi lotus.

Legarea picioarelor a apărut probabil prin secolul X, printre dansatoarele de la Palat, pentru a-şi spori graţia. Apoi a devenit un obicei specific în înalta societate, aşa că aspectul pantofilor era pe măsură. Aveau pe interior bumbac sau mătase şi, pe exterior, erau decoraţi în fel şi chip.

La un moment dat, picioarele mici la femei deveniseră atât de apreciate, încât obiceiul s-a răspândit în clasa de mijloc, ba chiar şi mai jos 6)Every Step a Lotus: Shoes for Bound Feet” de Dorothy Ko, carte publicată de University of California Press în 2001. Cenuşăreasa ar fi avut multă concurenţă.

A durat până când chinezii au renunţat la această barbarie. În prezent, mai sunt doar câteva bătrâne ce ar putea purta pantofii lotus. În rest, nimeni nu ar încăpea în ei, aşa că îi mai poţi admira doar în muzee şi nu îi poţi cumpăra ca suvenir de nicăieri.

pantofi lotus

Chopine – pantofii mediteraneeni

chopine de 50 cm

În partea de sud a Europei, în special în Italia şi Spania, apar din neanturile istoriei pantofii chopine. Sunt un fel de sandale cocoţate pe nişte stânci – care, ghinion, s-au lipit de sandale.

Poţi ghici de ce erau aşa de înalte? Din două motive: pentru a feri rochiile de noroiul de pe drum şi pentru a îşi arăta statutul. Cu cât mai înalte erau chopinele, cu atât mai înalt era şi statutul în societate.

A fost suficient să le poarte nişte curtezane de câteva ori şi au ajuns în mare vogă. Ba mai mult, în perioada Renaşterii a devenit un fel de competiţie între femei pe tema „cine are cele mai înalte chopine”, în special la Veneţia. (Cum te sui cu aşa ceva în gondolă?!) Se ajunsese la nişte înălţimi atât de mari, încât până şi William Shakespeare glumea despre „altitudinea” lor.

Credeai că koma geta sunt înalte? Chopine ajungeau la 75 de centimetri 7)Stiltwalking: A History and How To” de Roy Malo, carte publicată de Lulu în 2013! Un fel de picioroange, cu care să fii mereu „la înălţime”.

Aşa încălţări înalte trebuie să fi fost făcute din materiale rezistente, nu? De fapt, ele erau făcute din plută şi ceva lemn, pentru că era important să fie uşoare. În Spania se mai adăuga şi puţin metal, dar nu era cine ştie ce inginerie în spatele lor.

chopine

Pantofii franţuzeşti de mireasă – viguroşi ca mirele

saboţi din Valea Bethmale

La orice nuntă, mireasa are cei mai fini pantofiori. Mai puţini rezistenţi de atât pot fi doar pantofii pentru morţi. Oare cum o fi ca la nuntă să duduie podeaua (eventual să se rupă cu totul?) pentru că mireasa are nişte încălţări solide, din lemn masiv? Nu ştiu cum erau podelele pe la 1800, dar pantofi de mireasă din lemn sigur existau în Franţa.

Au apărut în secolul IX, într-un sat din Valea Bethmale. Legenda spune că la invazia maurilor din secolul XII, logodnica unui localnic din mişcarea de rezistenţă s-ar fi lăsat sedusă de un duşman. La scurt timp, maurii au fost înfrânţi, iar cel înşelat a defilat prin faţa tuturor femeilor din zonă, cu inimile celor doi amanţi înfipte în vârful saboţilor. Ca să se ducă vestea că nimeni nu scapă nepedepsit dacă-l înşală pe un muntean 8)The Art of the Shoe” de Marie-Josèphe Bossan, carte publicată de Parkstone Press în 2004.

După o perioadă de timp, aceşti saboţi au devenit pantofi de nuntă. Mirele îi dăruia miresei, ca să amintească tuturor unde va sta inima unui eventual amant.

Lungimea părţii din faţă se considera că e direct proporţională cu dragostea mirelui pentru aleasa sa. Să mai zică cineva că lungimea nu contează în amor!

Pantofii erau făcuţi din lemn de nuc şi crengile copacului erau dirijate să crească în aşa fel încât să ia forma încălţării. Mirele trebuia să să cioplească lemnul pentru a-i da forma ascuţitului sabot.

Acum stau şi mă gândesc: s-o fi găsit vreun mire atât de îndrăgostit încât să facă partea din faţă lungă până dincolo de nasul miresei?

Oricum, cât femeia îi purta, bărbatul trebuia să facă ciocu’ mic. Altfel cine ştie ce s-ar mai fi înfipt în vârful ascuţit. Muntencele sunt şi ele dintr-o bucată!

pantofi de mireasă din lemn

Pune cap la cap toate informaţiile despre încălţămintea tradiţională. Compară imaginile între ele. Observi asemănări? Diferenţe? Ce concluzii poţi să tragi? Încearcă să ghiceşti istoria lor, cum erau folosiţi, cum au fost văzuţi de societate de-a lungul timpului, cum ai putea să mergi cu ei.

Se ascund multe poveşti în spatele lor. Şi chiar dacă cele mai multe s-au pierdut în timp, poţi scorni altele. Fantastice!

Andreea Ioviţă
Articol scris exclusiv pentru Miratico de Andreea Ioviţă
Andreea Ioviţă are multe realizări în arta scrisului, de la crearea unui blog care a ajuns la TV până la publicarea unei cărţi pentru motocicliste.

Sugestii pentru continuare:
shoes
6 încălţări purtate de bărbaţi de-a lungul veacurilor
O trecere în revistă a încălţămintei masculine din secolele trecute, cu numeroase informaţii surprinzătoare
mireasă
69 de idei trăznite pentru rochia de mireasă
Cauţi rochii de mireasă inedite? Aici găseşti tot ce nu-ţi imaginezi - vei rămâne cu gura căscată sau vei râde cu lacrimi
Heidi Klum Halloween
Heidi Klum - Regina petrecerilor de Halloween
Istoria completă a petrecerilor organizate de Heidi Klum pentru Halloween, mereu surprinzătoare de la o ediţie la alta

Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:

Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!

Referinţe   [ + ]

1, 2. Introduction to Japanese Culture” de Daniel Sosnoski, carte publicată de Tuttle Publishing în 1996
3. Geisha – The Mysterious Japanese Entertainer” de Joachim Schliesinger, carte publicată de Booksmango în 2015
4. Arabic Proverbs: The Manners and Customs of the Modern Egyptians” de J.L. Burckhardt, carte publicată de Routledge în 2005
5. Camel’s Tales: The Journey to Bethlehem” de Rosemarie Casello-Atassi, carte publicată de Xlibris Corporation în 2013
6. Every Step a Lotus: Shoes for Bound Feet” de Dorothy Ko, carte publicată de University of California Press în 2001
7. Stiltwalking: A History and How To” de Roy Malo, carte publicată de Lulu în 2013
8. The Art of the Shoe” de Marie-Josèphe Bossan, carte publicată de Parkstone Press în 2004

Care încălţări tradiţionale ai vrea să le mai vezi şi astăzi pe stradă?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *