Arhive categorie: Te miri de Oameni

Robert Campbell – ce înseamnă cu adevărat să-ţi ţii cuvântul

Pentru fiecare promisiune este un preţ de plătit.



Când ţi-ai dat ultima dată cuvântul şi nu ţi l-ai ţinut? Ştiu, ai avut intenţii bune, dar au intervenit altele etc.

Tatăl meu a avut întotdeauna un principiu:

Când spui o vorbă, să fie vorbă.

Şi aşa făcea. Mi-a intrat în cap şi m-am străduit să îl aplic. Mi s-a întâmplat de multe ori ca alţii să aştepte o promisiune de la mine, iar eu să nu o fac sau să promit mai puţin – adică doar atât cât mă simţeam sigur că voi face. Şi de obicei atitudinea mea nu a fost înţeleasă. Chiar dacă am făcut mai mult decât am promis. Dar continui în crezul meu.

Sunt fascinat de orice poveste cu oameni care îşi ţin cuvântul. Cum este şi cea pe care urmează să ţi-o spun acum. Este o pildă uluitoare, de care să-ţi aminteşti de câte ori promiţi ceva.

Citește în continuare Robert Campbell – ce înseamnă cu adevărat să-ţi ţii cuvântul

Maica Tereza: Iubirea începe acasă

Am descoperit paradoxul că dacă iubesc până mă doare, atunci nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste.



Pe 11 decembrie 1979, Oslo – şi întreaga lume – era sub impresia evenimentului din ziua precedentă: decernarea Premiului Nobel pentru Pace, premiu primit de Maica Tereza de Calcutta.

După cum e obiceiul, în acea zi Maica Tereza ţinea un discurs la Universitatea din Oslo. Este o ocazie mai amplă decât la înmânarea premiului, prin care laureatul îşi poate exprima punctele de vedere şi poate transmite un mesaj către lume.

De atunci, lumea a evoluat economic, tehnologic, social… Dar majoritatea problemelor ridicate în acest discurs îşi păstrează fundamental valabilitatea. Dincolo de micile ezitări verbale ale unui om care nu vorbea nativ limba engleză, dincolo de parcursul care nu este întotdeauna închegat, dincolo de unele păreri care pot diferi de ale tale, rămân fragmentele de viaţă care îţi merg la inimă. În cea mai mare parte, discursul este o înşiruire de pilde. Dar nu dintre cele scornite cu măiestrie de oameni înţelepţi. E vorba de întâmplări dintre care Maica Tereza avea parte în fiecare zi. Întâmplări dureroase şi minunate în acelaşi timp.

Cel mai bine te las să citeşti transcrierea. Cu câteva adnotări care aduc un plus de informaţie…

Citește în continuare Maica Tereza: Iubirea începe acasă

Ce înseamnă, de fapt, să fii călugăr Shaolin?

Deşi eficienţa în luptă este funcţia principală în Shaolin Kung Fu, un beneficiu mai rapid şi mai folositor în societatea noastră supusă legii este obţinerea unei sănătăţi şi vitalităţi radiante.



Să recunoaştem, e greu să separăm adevărul de legendă. Călugării Shaolin par a face parte dintr-o lume miraculoasă, lume în care totul e posibil, iar limitele omeneşti sunt depăşite la fiecare pas.

Şi totuşi, ce înseamnă să fii călugăr Shaolin? Chiar pot nişte oameni obişnuiţi să facă acele mişcări uluitoare? Or lua vreun praf magic, mai ceva ca multivitaminele tale? Sau or fi numai efecte speciale, de dragul spectacolului?

Nu e chiar ca-n filme, însă oamenii ăştia ajung cu adevărat la nişte performanţe impresionante. Hai să vedem puţin care este viaţa lor!

Citește în continuare Ce înseamnă, de fapt, să fii călugăr Shaolin?

Sora Cristina – Vocea bucuriei de a fi

Iubeşte şi fă ce vrei.

Sunt oameni care au un drum clar în viaţă. Poate este un talent prin care pot da o expresie aparte unor trăiri interioare. Ori poate este chemarea implacabilă de-a face ceva. Despre unii chiar se spune că au har. Ori măiestrie. Ori chiar geniu. Sau poate doar o sclipire care nu le dă pace.

Eşti om şi, conştient sau nu, îţi cauţi propriul drum. Şi e ceva să simţi că ţi l-ai găsit. Poţi spune că eşti unul dintre norocoşi.

Dar ce te faci dacă simţi cum chemarea ta lăuntrică te atrage pe căi neumblate de nimeni până atunci? Dacă n-ai curajul să spargi zidurile convenţiilor sociale, te separi de o parte a fiinţei tale şi urmezi cursul unor canale artificiale, trăind mereu cu sentimentul înjumătăţirii de sine, al „neîmmulţirii talantului”. Sau, dacă ai inima puternică, dărâmi pur şi simplu barajele lumii şi îţi laşi sufletul să urmeze şuvoiul unificator al vieţii.

Asta s-a întâmplat într-o bună primăvară la Vocea Italiei.

Citește în continuare Sora Cristina – Vocea bucuriei de a fi

Călugării Shaolin – între legendă şi realitate

Nimeni nu ne poate salva, ci doar noi înşine. Nimeni nu poate şi nimeni nu are voie. Noi înşine trebuie să ne urmăm calea.

E foarte greu să găseşti pe cineva care să nu fi auzit de călugării Shaolin. Întrebaţi, unii se vor grăbi să spună „karate”, apoi se vor corecta şi îşi vor aduce aminte că, de fapt, e vorba de kung fu. „Tot una”, vor zâmbi alţii, „e vorba de bătaie”, după care ţi-l vor pomeni pe Bruce Lee şi îţi vor da chiar exemple mai noi din filmele gen „Matrix„. (Ţi-l aminteşti pe Neo? Tehnicile de luptă îi erau „încărcate” dintr-un calculator direct în creier.)

Continuăm sondajul. Religia călugărilor e o încercare mai dificilă: „Hm, o religie de prin Asia…” – vor încerca unii. „Ceva japonez” – vor da alţii cu bâta în baltă. Unii vor ghici că e vorba de China şi, cu puţin ajutor, vor completa repede „da, budism, eram sigur”.

Şi iată că, încet-încet, detaliile legate de viaţa acestor personaje legendare vor prinde în vraja lor orice grup fascinat de misterioşii călugări-luptători.

Îţi voi face cunoştinţă cu această lume născută în templul de pe culmea Shaoshi a Muntelui Sacru Song, templu care a preluat o parte din numele muntelui, „Shao”, şi a adăugat sufixul „lin”, care se traduce prin pădure. Templul Shao-lin. Cu renumiţii săi călugări.

Citește în continuare Călugării Shaolin – între legendă şi realitate