Descoperă partea uimitoare a lumii alături de noi!

În fiecare săptămână, Miratico îţi aduce un material nemaivăzut. Dorim să-ţi arătăm lumea dintr-o altă perspectivă şi să fii uimit de ce afli. Unde îţi dăm de veste?



50 de animale care nu şi-au găsit culoarea (cu bonus surpriză)

Femeile se gândesc la toate culorile cu excepţia absenţei culorii. Am mai spus că negrul are tot ce-i trebuie. La fel şi albul. Frumuseţea lor este absolută. Este armonia perfectă.



Natura a înzestrat fiinţele cu o varietate de culori. Doar că se întâmplă uneori ca un exemplar să apară pe lume după ce „şi-a uitat vopselele acasă”. Pur şi simplu organismul respectiv nu are ce îi trebuie pentru a prinde culoare.

Anomalia genetică care împiedică pigmentarea se numeşte albinism. Mutaţia genetică face ca melanina (cea care contribuie fundamental la cum vor arăta pielea, părul/penele şi ochii) să lipsească complet sau major 1)Albino Animals” de Kelly Milner Halls, carte publicată de Millbrook Press în 2004. Rezultatul este adesea spectaculos. Desigur, raritatea (uneori extremă) poate face dintr-un animal albinos o vedetă. Însă este şi ceva dincolo de asta: lipsit de culoare, trupul respectiv îţi poate dezvălui o frumuseţe neaşteptată.

O anomalie genetică similară este leucismul, care constă într-o reducere a tuturor pigmenţilor, nu doar melanina 2)”Macropod Husbandry, Healthcare and Medicinals” de Lynda Staker, carte publicată în 2014. Chiar dacă în astfel de cazuri se mai poate observa câte o urmă de culoare ori câte o suprafaţă care este doar foarte aproape de alb, rezultatul poate fi la fel de spectaculos.

Diferenţa dintre albinism şi leucism nu este întotdeauna evidentă. Uneori există indicii, cum ar fi roşeaţa din jurul ochilor care se poate remarca la unele animale cu albinism. Alteori, chiar şi specialiştii au dificultăţi în a spune ce este fără a examina îndeaproape. Dar poate nici nu contează aşa mult; cel puţin pentru noi, simpli privitori.

Pregăteşte-te pentru o incursiune cum nu ai mai văzut în două „lumi” paralele: animale cu şi fără culoare!

Citește în continuare 50 de animale care nu şi-au găsit culoarea (cu bonus surpriză)

Referinţe   [ + ]

1. Albino Animals” de Kelly Milner Halls, carte publicată de Millbrook Press în 2004
2. ”Macropod Husbandry, Healthcare and Medicinals” de Lynda Staker, carte publicată în 2014

Cum dau copiii ochii cu Lumea

Cred că mai profund, mai infinit şi mai etern decât oceanul este privirea unui copilaş când se trezeşte dimineaţa şi gângureşte sau râde pentru că vede soarele strălucind deasupra leagănului.



Se pot spune multe lucruri interesante despre copii. Dar ochii sunt ceva aparte.

Începuturile văzului sunt în sine o magie. Însă micile globuri care fac posibilă vederea, sunt şi cea mai expresivă parte a chipului. Unii spun chiar că în ochi se vede sufletul. Şi nu doar tu poţi privi în ochii celor mici, ci şi ei în al tău.

Citește în continuare Cum dau copiii ochii cu Lumea

Robert Campbell – ce înseamnă cu adevărat să-ţi ţii cuvântul

Pentru fiecare promisiune este un preţ de plătit.



Când ţi-ai dat ultima dată cuvântul şi nu ţi l-ai ţinut? Ştiu, ai avut intenţii bune, dar au intervenit altele etc.

Tatăl meu a avut întotdeauna un principiu:

Când spui o vorbă, să fie vorbă.

Şi aşa făcea. Mi-a intrat în cap şi m-am străduit să îl aplic. Mi s-a întâmplat de multe ori ca alţii să aştepte o promisiune de la mine, iar eu să nu o fac sau să promit mai puţin – adică doar atât cât mă simţeam sigur că voi face. Şi de obicei atitudinea mea nu a fost înţeleasă. Chiar dacă am făcut mai mult decât am promis. Dar continui în crezul meu.

Sunt fascinat de orice poveste cu oameni care îşi ţin cuvântul. Cum este şi cea pe care urmează să ţi-o spun acum. Este o pildă uluitoare, de care să-ţi aminteşti de câte ori promiţi ceva.

Citește în continuare Robert Campbell – ce înseamnă cu adevărat să-ţi ţii cuvântul

Cine aduce darurile de Crăciun? (Nu chiar cine crezi!)

Cel care nu are Crăciunul în inima sa, nu-l va găsi niciodată sub brad.

Poate că ţi se pare o întrebare banală. Totuşi, nu mai ai 7 ani ca să faci o problemă existenţială din asta. Cum am făcut eu.

Eram în clasa I, în apropierea Crăciunului. Venise careva cu o bârfă, cum că Moşu’ nu… Nici nu vreau să-mi amintesc. Oricum, de la discuţia asta s-au format două tabere. Pentru a soluţiona disputa, s-a făcut apel la autoritatea supremă: doamna învăţătoare. Care ne-a spus, cum a ştiut mai bine, care e treaba cu Moşu’. Atunci am tras pentru prima dată concluzia că adulţii nu ştiu chiar totul. (Ce ştie un adult despre unicornii roz?!)

De atunci, sunt fascinat de Moş Crăciun. Am aflat multe lucruri interesante despre el. De exemplu, că nu se duce în fiecare casă. (Şi nu din motivul pe care ni l-a spus doamna învăţătoare.)

În diferite ţări, Crăciunul e altfel. Doar nu-ţi imaginezi că Moşu’ e atât de dus încât să meargă cu sania prin Caraibe?!

Hai să vedem cum decurge operaţiunea Daruri de Crăciun în diferite colţuri ale lumii!

Citește în continuare Cine aduce darurile de Crăciun? (Nu chiar cine crezi!)

Arta de a face daruri

Cele mai bune daruri vin din inimă, nu din magazin.

Generozitatea este ceva minunat! Să dai din inimă este înălţător. Dacă toţi oamenii ar face-o, am trăi într-o lume mai bună, ar curge lapte şi miere, iar capra vecinului n-ar mai fi subiect de râcă, pentru că ţi-a dăruit-o.

Toate bune până vine ziua în care trebuie să alegi un dar. Şi va veni, n-ai cum să scapi! Fie că este ziua de naştere a cuiva, ori ziua onomastică, aniversarea căsătoriei, Crăciunul, Paştele, Ziua Îndrăgostiţilor, Ziua Femeii, Ziua Copilului, Ziua Profesorului, Ziua Cumpărătorului Necunoscut (căzut la datorie, în căutarea darului perfect)…

Cum e posibil ca ceva care se presupune a fi încântător, devine adesea chinuitor?! Sunt mai multe cauze. Dar înainte să dăm vina pe presiunile sociale, pe comercianţi, pe cruda soartă – să privim în noi:

Ştim să facem daruri?

Nu zic că ar fi uşor. De fapt, e chiar o artă să alegi un cadou cu adevărat potrivit. (Ştii tu, din acelea care merg la inimioară şi ţi le aminteşti cu drag.)

Însă orice artă se poate învăţa. Chiar dacă nu ajungi la „capodopere”, cei apropiaţi te vor admira. Aşa că îţi propun un „curs intensiv”.

Citește în continuare Arta de a face daruri

Nu rata niciun articol!

Îţi introduci adresa de e-mail şi eşti anunţat când apare un articol nou.

Trimite unui prieten