Descoperă partea uimitoare a lumii alături de noi!

În fiecare săptămână, Miratico îţi aduce un material nemaivăzut. Dorim să-ţi arătăm lumea dintr-o altă perspectivă şi să fii uimit de ce afli. Unde îţi dăm de veste?



69 de idei trăznite pentru rochia de mireasă

În general, nu mă recomand pe mine pentru rochii de mireasă – toate au divorţat.



Toate fetiţele visează la ziua nunţii lor. Când sunt mici, fanteziile lor roiesc mai ales în jurul mirelui, care fără excepţie este tăticul. Pe măsură ce cresc, interesul lor pentru mire (care, între timp, au aflat că nu poate fi tăticul) se mută în fundal, total eclipsat de cel pentru rochia care le va transforma pe ele, tinerele prinţese, în regine.

De ce e atât de importantă rochia de mireasă? De ce devine centrul de greutate al întregului eveniment? Pentru că această ocazie îi permite ei să-şi trăiască reveriile în modul cel mai ostentativ, să strălucească mai mult decât oricând, să concentreze asupra făpturii ei admiraţia anturajului şi să o reflecte apoi în toată splendoarea apariţiei sale.

Când vine vorba de model, imaginaţia oricărei mirese irupe. Începe să caute, să se inspire, să facă permutări şi combinări de n luate câte k cu diferite părţi din diferite stiluri, răscolind şi răvăşind imensul catalog virtual în căutarea modelului unic, original, superb, expresiv, provocator… ce mai, într-un cuvânt, rochia perfectă!

Numai că uneori fantezia o ia razna, ieşind din perimetrul sacru şi ceremonios al evenimentului în sine şi avântându-se spre spaţiile neîngrădite ale extravaganţei. Disproporţionate, epatante, caraghioase sau pur şi simplu ridicole, îţi prezint în continuare o listă cu cele mai trăznite idei pentru rochia de mireasă, pe care nu ţi le poţi imagina.

Citește în continuare 69 de idei trăznite pentru rochia de mireasă

Sora Cristina – Vocea bucuriei de a fi

Iubeşte şi fă ce vrei.



Sunt oameni care au un drum clar în viaţă. Poate este un talent prin care pot da o expresie aparte unor trăiri interioare. Ori poate este chemarea implacabilă de-a face ceva. Despre unii chiar se spune că au har. Ori măiestrie. Ori chiar geniu. Sau poate doar o sclipire care nu le dă pace.

Eşti om şi, conştient sau nu, îţi cauţi propriul drum. Şi e ceva să simţi că ţi l-ai găsit. Poţi spune că eşti unul dintre norocoşi.

Dar ce te faci dacă simţi cum chemarea ta lăuntrică te atrage pe căi neumblate de nimeni până atunci? Dacă n-ai curajul să spargi zidurile convenţiilor sociale, te separi de o parte a fiinţei tale şi urmezi cursul unor canale artificiale, trăind mereu cu sentimentul înjumătăţirii de sine, al „neîmmulţirii talantului”. Sau, dacă ai inima puternică, dărâmi pur şi simplu barajele lumii şi îţi laşi sufletul să urmeze şuvoiul unificator al vieţii.

Asta s-a întâmplat într-o bună primăvară la Vocea Italiei.

Citește în continuare Sora Cristina – Vocea bucuriei de a fi

Călugării Shaolin – între legendă şi realitate

Nimeni nu ne poate salva, ci doar noi înşine. Nimeni nu poate şi nimeni nu are voie. Noi înşine trebuie să ne urmăm calea.



E foarte greu să găseşti pe cineva care să nu fi auzit de călugării Shaolin. Întrebaţi, unii se vor grăbi să spună „karate”, apoi se vor corecta şi îşi vor aduce aminte că, de fapt, e vorba de kung fu. „Tot una”, vor zâmbi alţii, „e vorba de bătaie”, după care ţi-l vor pomeni pe Bruce Lee şi îţi vor da chiar exemple mai noi din filmele gen „Matrix„. (Ţi-l aminteşti pe Neo? Tehnicile de luptă îi erau „încărcate” dintr-un calculator direct în creier.)

Continuăm sondajul. Religia călugărilor e o încercare mai dificilă: „Hm, o religie de prin Asia…” – vor încerca unii. „Ceva japonez” – vor da alţii cu bâta în baltă. Unii vor ghici că e vorba de China şi, cu puţin ajutor, vor completa repede „da, budism, eram sigur”.

Şi iată că, încet-încet, detaliile legate de viaţa acestor personaje legendare vor prinde în vraja lor orice grup fascinat de misterioşii călugări-luptători.

Îţi voi face cunoştinţă cu această lume născută în templul de pe culmea Shaoshi a Muntelui Sacru Song, templu care a preluat o parte din numele muntelui, „Shao”, şi a adăugat sufixul „lin”, care se traduce prin pădure. Templul Shao-lin. Cu renumiţii săi călugări.

Citește în continuare Călugării Shaolin – între legendă şi realitate

Somnul nostru cel de toate zilele

Suntem cu toţii diferiţi în multe feluri, iar somnul este unul dintre ele.

Pun pariu că ştii mai multe despre peştele ăla cu mustăţi şi carne dulce, uns cu uleiuri şi mirodenii, care-şi doarme somnul de veci la tine-n farfurie. Poate pentru că nutriţia este în mare parte o alegere conştientă şi controlabilă.

Poate că de respiraţie ai început să te preocupi întrucâtva, deşi nu este în grija ta conştientă, pentru că de respirat respiri oricum. Numai că ai aflat între timp că respiratul neglijent poate induce stresul în organism, aşa cum anumite tehnici îl pot reduce sau elimina. Deci, poţi face ceva în timp util şi din proprie iniţiativă şi în privinţa felului în care respiri.

Însă calitatea somnului nu bag mâna în foc că te preocupă. La urma urmei, nu prea ai nicio putere asupra lui. Te învinge oricum şi orice s-ar întâmpla cu tine după ce-i cazi pradă, eşti nevoit să accepţi. Dacă n-ai habar despre asta, cu atât mai bine. Numai că somnul, deşi te pune pe pilot automat, e o chestiune programabilă înainte şi după trezire.

Ca să studiezi despre nutriţie şi respiraţie sau să faci orice altceva te mai pasionează, în condiţiile unei vieţi destul de înghesuite, poate că ai furat de la somn, din singurul loc de unde puteai face rost de timp pentru starea de veghe. Află de ce nu ar fi trebuit să o faci…

Citește în continuare Somnul nostru cel de toate zilele

Concetta Antico – pictoriţa celor 100 de milioane de nuanţe

Natura poartă întotdeauna culorile spiritului.

În fiecare zi, ţi se întâmplă ceva minunat: vezi. Şi nu oricum, ci color. Te-ai obişnuit atât de mult cu asta, încât nu-ţi pui întrebări despre câte culori poţi vedea. Îţi spun eu, ca să nu te macine gândul la noapte: până la 1 milion de nuanţe!

Dacă ţi se pare impresionant de mult, află că există oameni – de regulă, femei – care pot distinge de 100 de ori mai multe nuanţe decât un om obişnuit. Se numesc tetracromaţi – pentru că în loc de 3, au 4 feluri de conuri pentru percepţia culorilor.

Nimeni nu ştie exact câţi tetracromaţi există, dar sunt printre noi. Atunci, de ce nu auzim mai des despre ei?! Pentru că nici ei nu ştiu că sunt. Este greu să-ţi dai seama că percepi mai multe nuanţe decât ceilalţi.

Şi mai este ceva: creierul nu-şi consumă atenţia cu lucruri inutile. Aşa că are tendinţa să simplifice ce nu găseşte de interes. Indiferent câte nuanţe coloristice îi transmit ochii, nu le va analiza decât după necesităţi.

Concetta Antico este tetracromată. Mai mult, este artist plastic încă din copilărie şi profesoară de artă cu o lungă experienţă. Te-ai prins: are exerciţiul zilnic al culorilor! Trăgând linie, are condiţiile optime pentru a percepe cât multe culori. Cu adevărat ceva rar.

Curios să aflu mai multe, am purtat o discuţie. Pe care, desigur, ţi-o prezint în continuare…

Citește în continuare Concetta Antico – pictoriţa celor 100 de milioane de nuanţe

Nu rata niciun articol!

Îţi introduci adresa de e-mail şi eşti anunţat când apare un articol nou.

Trimite unui prieten