Elveţia – o ţară mică cu ciudăţenii mari (cât muntele)

Să te naşti în Elveţia este o mare fericire. E frumos chiar să mori ca elveţian. Dar ce te faci între timp?



Poate că te-ai întrebat, mai în glumă, mai în serios, de ce ar trebui să ştii câte ceva despre Elveţia. Sau, mai mult: ce anume ar trezi mare interes? Ei bine, îmi doresc să vezi această ţară cu alţi ochi, poate cu ochi de copil. (Apropo, eşti dintre cei care au văzut „Heidi”?)

Sigur, „ţara cantoanelor” este renumită pentru multe lucruri, de la ceasuri (adevărate bijuterii mecanice) la brânzeturi (circa 450 de varietăţi). Este plină de peisaje superbe, cu munţi ce se oglindesc în numeroasele lacuri (mai mult de 1500). Pitorescul se îngemănează cu modernul. Ce mai, visul oricărui turist! Iar când auzi „ciocolată”, sigur îţi vine în minte cea elveţiană – sute de tone sunt produse în fiecare an. Deja îmi plouă în gură!

Însă există numeroase alte lucruri despre această ţară care sunt mai puţin cunoscute. Iar la unele ţi se vor deschide mari ochii, gura şi… mintea!

Bun venit în Babilon!

Codul de ţară pentru Elveţia este CH. Bizar, nu? Începi să te gândeşti cum i se spune în diferite limbi: Schweiz în germană, Suisse în franceză, Svizzera în italiană etc. Oricum o dai, nici în urmă de CH. Explicaţia este simplă, dar aparte: denumirea oficială a ţării este Confoederatio Helvetica 1)Capitalism, The Swiss Model” de Alan W. Ertl, carte publicată la Author House în 2014. Ghici ce limbă e asta?

Latină!

4
limbi sunt oficiale în Elveţia: germana, franceza, italiana, retoromana
PinterestTwitter

De fapt, limba latină încă este utilizată în Elveţia, chiar dacă nu o vei auzi la colţ de stradă. Într-un „Babilon” lingvistic, era nevoie de o soluţie neutră, mai ales într-o ţară cu o lungă tradiţie a neutralităţii. Cum esperanto a apărut prea târziu, au ales latina pentru situaţii în care trebuie să-i împace pe toţi. Altfel nu ar fi avut cum, pentru că numai limbile oficiale sunt 4: germana (de fapt, un dialect), franceza, italiana şi retoromana. (Cârcotaşii vor spune că cei din urmă sunt mai cu moţ, pentru că retoromana, limbă rară, este foarte apropiată de latină.)

Dar oare în ce limbă se înţeleg doi elveţieni din părţi diferite ale ţării? Ai putea crede că într-o ţară în care se vorbesc atâtea limbi, oamenii sunt poligloţi. De fapt, se descurcă la fel ca turiştii: de obicei în engleză.

Pe cine cunoşti din Elveţia?

Spune-mi repede nişte elveţieni renumiţi! Hai, că te-am cam încuiat…

Dacă îţi place tenisul, ai noroc. Sigur îi ştii pe Roger Federer (cel mai bun jucător de tenis din toate timpurile) şi Martina Hinghis (lider mondial mai mulţi ani).

Dar asta o să te surprindă: actriţa Ursula Andress, prima „Bond girl”, este elveţiancă. Rolul său ca Honey Rider din filmul „Dr. No” este antologic pentru toţi fanii agentului 007. Şi încă ceva: chiar şi mama lui James Bond este elveţiancă 2)Ian Fleming’s James Bond: Annotations and Chronologies for Ian Fleming’s Bond Stories” de John Griswold, carte publicată de Author House în 2006!

Arhitectura este un punct forte (nici nu se putea altfel pe un teren atât de provocator). Arhitecţi precum Charles-Édouard Jeanneret-Gris (cunoscut ca Le Corbusier), Mario Botta şi Max Frisch sunt recunoscuţi la nivel mondial.

Printre oamenii acestor locuri se găsesc şi nume care au rămas în istoria ştiinţei: Bernoulli, Euler etc. Şi chiar dacă numai prin adopţie, cel mai faimos om de ştiinţă elveţian este Albert Einstein, care a deţinut cetăţenia acestei ţări mai mult ca oricare alta, deşi s-a născut în Germania.

Ca la ei, la nimenea

Se spune că în Elveţia sunt mai multe bănci decât dentişti. Şi nu fac absolut nicio referire la băncile pe care poţi să te aşezi. Este de notorietate că au unul dintre cele mai dezvoltate sisteme bancare, dar cred că nu îţi dai seama ce înseamnă asta. În 1990 aveau 495 de bănci! Şi chiar dacă numărul acestora a mai scăzut, tot sunt extraordinar de multe 3)Western Europe 2013” de Wayne C. Thompson, carte publicată de Rowman & Littlefield în 2013.

Cutiile poştale au câte două sloturi: unul pentru scrisori, celălalt pentru pachete. Sistemul este menit să protejeze mai bine scrisorile, care sunt considerate mai importante.

Interesul elveţienilor pentru ciocolată a apărut pe la 1800. Observând potenţialul de piaţă, au început să dezvolte o adevărată industrie. Nu după mult timp au început să inoveze. Aşa au creat ciocolata cu lapte, tableta de ciocolată şi alte rafinamente 4)Frommer’s Switzerland” de Darwin Porter şi Danforth Prince, carte publicată de Frommers în 2012. Deşi pare că nu mai e nimic nou de făcut în domeniu, nu renunţă. Ce crezi că s-a gândit un ciocolatier elveţian?! Cum ar fi să facă ciocolată şi mai preţioasă? A amestecat untul de cacao cu praf de aur pentru a crea, în esenţă, aur comestibil.

Un bijutier elveţian a reuşit să creeze un inel în valoare de 68 de milioane de dolari, alcătuit în întregime dintr-un diamant de 150 de carate. Niciun pic de aur sau alt material 5)Diamond ring made ENTIRELY out of bling; 150-carat bauble could fetch $68M” de Lindsay Goldwert, articol publicat în Daily News pe 23 martie 2012. Ăsta da inel! Dacă ieşi cu el pe stradă, îţi trebuie şi nişte trupe speciale după tine.

Dacă e să îţi vorbesc despre drapel, iată că acesta este, pe lângă cel al Vaticanului, între singurele astfel de simboluri statale care au formă de pătrat 6)Complete Flags of the World„, enciclopedie publicată de DK Publishing în 2014. Se mai fac însă şi excepţii: pe ambarcaţiunile care circulă pe lacuri, formatul este cel dreptunghiular.

Steagul organizaţiei Crucea Roşie este asemănător – doar culorile sunt inversate. Şi nu întâmplător. Această organizaţie îşi are rădăcinile în Elveţia 7)International Red Cross and Red Crescent Movement” în Wikipedia.

Unde-i lege, nu-i tocmeală

În Elveţia, prin lege, dacă o să închiriezi o vacă, tot laptele şi brânza produse în timpul acestui contract îţi vor aparţine. (Te poţi gândi la un alt motiv pentru care să închiriezi o vacă?!)

Dacă locuieşti în această ţară şi ţi se pare că ar fi drăguţ să ai un cobai sau un peştişor auriu, află că nu se poate. Trebuie cel puţin doi, altfel vei fi considerat o „bestie cu chip de om” şi vei suporta rigorile legii. Legea se aplică tuturor „animalelor sociale”, adică cele cărora nu le place să trăiască singurele. Şi dacă te mai descurci cu animalele mici, iată că şi caii sunt incluşi în această categorie 8)Globalization and Animal Law: Comparative Law, International Law and International Trade” de Thomas G. Kelch, carte publicată de Kluwer Law International în 20119)Hope for Lonely Rodents: Rent-A-Guinea Pig Service Takes Off in Switzerland” de Jens Witte, articol publicat în Spiegel pe 20 septembrie 2011!

De fapt, elveţienii sunt foarte preocupaţi de protecţia animalelor. De exemplu, Antoine Goetschel este avocatul care reprezintă animalele în instanţă. El chiar s-a judecat cu un pescar fiindcă i-a luat prea mult timp să scoată o ştiucă din apă. Ideea de bază, cred, e simplă: dacă nu te pricepi la pescuit, stai acasă 10)The lawyer who defends animals” de Leo Hickman, articol publicat în The Guardian pe 5 martie 2010!

Însă animalele nu au fost atât de protejate dintotdeauna. În 1471, în Basel, o găină a făcut un ou foarte colorat. Cazul a ajuns la judecată, găina fiind acuzată că este diavol. A fost găsită vinovată şi arsă pe rug 11)A Pilgrim’s Almanac: Reflections for Each Day of the Year” de Edward Hays, carte publicată de Ave Maria Press în 1989. Nu puneau mai bine de un grătar?!

Elveţienii sunt la fel de preocupaţi şi de oameni. Printre altele, au o lege care interzice negarea Holocaustului. Asta în cazul în care mai crede cineva că n-a avut loc. Legi similare există şi în alte ţări, precum Franţa, Iran şi Syria 12)Holocaust denial” în Wikipedia. Oameni care nu vor să mai audă comentarii penibile.

Iar dacă ai auzit de acest lucru, şi te gândeai cumva că este o glumă, ei bine, în Elveţia există un partid politic care se numeşte Anti PowerPoint Party. Are un ţel nobil: reducerea numărului de prezentări PowerPoint şi înlocuirea acestora cu clasicele prezentări pe şevalet rotafoliu (flipchart). Partidul nu a fost înfiinţat întâmplător în această ţară: aici legea permite oricui din lume să devină membru al unui partid. Chiar şi fără să plătească vreo cotizaţie. Aşa se face că un partid năstruşnic a ajuns să fie printre cele mai mari din ţară ca număr de membri!

Poate că cel mai de seamă lucru despre Elveţia este conducerea centrală. Forul conducător este Consiliul Federal – cum este denumit guvernul. Conducătorul acestuia este desemnat pe o perioadă de un an, prin rotaţie, dintre cei şapte membri ai Consiliului. Acesta are atât rol de prim-ministru, cât şi de preşedinte, reprezentând ţara în orice situaţie oficială. Dar partea cu adevărat interesantă abia urmează: chiar dacă au o leafă bună, membrii Consiliului nu beneficiază de alte avantaje, cum ar fi o locuinţă de protocol. Dacă locuiesc la hotel, îl plătesc din banii proprii. Au dreptul să solicite gardă de corp, dar rar o fac. Îi poţi vedea, ca pe orice om obişnuit, mergând pe stradă, în tramvai, în tren etc. Asta da democraţie!

Armata apăra ţara! Dar cine o apăra pe ea?!

Una dintre caracteristicile aparte ale Elveţiei este neutralitatea. Nu a participat la vreun conflict armat de sute de ani. Ultima bătălie au dus-o hăt, în 1505!

Totuşi, au armată! Chiar una bine dotată. De exemplu, au avioane de luptă care ating viteze supersonice. Dar unde să zbori cu asemenea viteză într-o ţară atât de mică?! Ajungi de la un capăt la celălalt în 7 minute, fără a lua în calcul ridicarea la peste 10.000 de metri, accelerarea etc. Ca să rezolve cumva situaţia, Elveţia a încheiat acorduri cu ţări precum Suedia, Italia şi Franţa, astfel încât să folosească spaţiul aerian al acestora pentru zboruri de antrenament 13)The Swiss Air Power: Wherefrom? Whereto?” de Fiona Lombardi, carte publicată de vdf Hochschulverlag AG în 2007.

Dar armata elveţiană nu a fost dintotdeauna atât de bine dotată. În 1890 soldaţii erau încântaţi pentru că primeau… bricege. Acestea au devenit renumite în întreaga lume după Al Doilea Război Mondial, soldaţii americani botezându-le „Swiss Army knife”. De obicei, sunt realizate în culoarea roşie a steagului elveţian, cu crucea albă la un capăt; este şi o culoare practică, pentru a nu-l pierde în zăpadă etc. Deşi ca armă e de toată jena, este un instrument multifuncţional deosebit de util, cu mulţi fani în toată lumea.

Una din strategiile de apărare ale acestui stat este blocarea accesului în ţară, în puncte cheie precum podurile şi tunelurile. În Evul Mediu, prin alte părţi, se incendiau grânele şi se otrăveau fântânile. Elveţienii aplică acelaşi principiu, dar l-au modernizat şi adaptat la particularităţile locului. În jur de 3000 de oameni sunt pregătiţi în fiecare moment să declanşeze o explozie pentru a prăbuşi un pod ori pentru a provoca o alunecare de teren peste o şosea. Tunelurile pot fi închise etanş, putând servi şi ca adăpost în cazul unui atac nuclear 14)La Place de la Concorde Suisse” de John McPhee, carte publicată de Farrar, Straus and Giroux în 1984 şi reeditată în 1994.

Însă tunelurile nu sunt singurele adăposturi. Unde crezi că se ascund elveţienii la nevoie? În nişte buncăre ce au la suprafaţă un aspect de casă de la ţară, situate în mijlocul satelor. Acestea sunt aprovizionate cu hrană şi cele necesare zi de zi. Au chiar şi unităţi de artilerie!

Precizia elveţiană este renumită în întreaga lume. La ei totul merge ceas! Mă rog, aproape totul. Armata elveţiană se pare că nu e la fel de exactă. De exemplu, a invadat Liechtenstein… din greşeală. În 2007, 170 de soldaţi s-au rătăcit noaptea, în cadrul unui antrenament, şi s-au trezit că au intrat câţiva kilometri în statul vecin 15)Not-so-precise Swiss army unit mistakenly invades Liechtenstein” – ştire la CBC News pe 2 martie 2007 . Făcând haz de necaz, ar putea spune că totuşi au precizie: au nimerit una dintre cele mai mici ţări din lume! Dacă ar fi nimerit la alt vecin, emoţiile ar fi fost mai mari.

Când viaţa se îmbină cu arta

Articol scris exclusiv pentru Miratico de Lucian Velea
Lucian Velea este fondatorul site-ului Miratico şi al multor alte proiecte online.

Sugestii pentru continuare:
Mark Twain Hawaii
Mark Twain - stand-up comedy despre Hawaii
Prelegerea plină de umor ironic pe care celebrul scriitor a spus-o de numeroase ori în faţa unui public care râdea în hohote
Rio de Janeiro
Rio de Janeiro - privit altfel, fără Carnaval şi Olimpiadă
Multe lucruri puţin cunoscute şi surprinzător de interesante despre metropola braziliană, de la începuturi până în prezent
Carnavalul de la Rio - cea mai mare petrecere a Lumii
Tot ce ţi-ai dorit să ştii despre Carnavalul de la Rio de Janeiro şi multe informaţii surprinzătoare (cu imagini, desigur)

Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:

Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!

Referinţe   [ + ]

1. Capitalism, The Swiss Model” de Alan W. Ertl, carte publicată la Author House în 2014
2. Ian Fleming’s James Bond: Annotations and Chronologies for Ian Fleming’s Bond Stories” de John Griswold, carte publicată de Author House în 2006
3. Western Europe 2013” de Wayne C. Thompson, carte publicată de Rowman & Littlefield în 2013
4. Frommer’s Switzerland” de Darwin Porter şi Danforth Prince, carte publicată de Frommers în 2012
5. Diamond ring made ENTIRELY out of bling; 150-carat bauble could fetch $68M” de Lindsay Goldwert, articol publicat în Daily News pe 23 martie 2012
6. Complete Flags of the World„, enciclopedie publicată de DK Publishing în 2014
7. International Red Cross and Red Crescent Movement” în Wikipedia
8. Globalization and Animal Law: Comparative Law, International Law and International Trade” de Thomas G. Kelch, carte publicată de Kluwer Law International în 2011
9. Hope for Lonely Rodents: Rent-A-Guinea Pig Service Takes Off in Switzerland” de Jens Witte, articol publicat în Spiegel pe 20 septembrie 2011
10. The lawyer who defends animals” de Leo Hickman, articol publicat în The Guardian pe 5 martie 2010
11. A Pilgrim’s Almanac: Reflections for Each Day of the Year” de Edward Hays, carte publicată de Ave Maria Press în 1989
12. Holocaust denial” în Wikipedia
13. The Swiss Air Power: Wherefrom? Whereto?” de Fiona Lombardi, carte publicată de vdf Hochschulverlag AG în 2007
14. La Place de la Concorde Suisse” de John McPhee, carte publicată de Farrar, Straus and Giroux în 1984 şi reeditată în 1994
15. Not-so-precise Swiss army unit mistakenly invades Liechtenstein” – ştire la CBC News pe 2 martie 2007
16. Switzerland without a Car” de Anthony Lambert, carte publicată de Bradt Travel Guides în 2013
17. Jet d’Eau” în Wikipedia
18. Disarming States: The International Movement to Ban Landmines” de Ken Rutherford, carte publicată de Praeger în 2010
19. Büsingen am Hochrhein” în Wikipedia
20. Schmutzli: the Swiss Santa’s sinister sidekick de Morven McLean, articol publicat în Swissinfo pe 5 decembrie 2008

16 păreri la “Elveţia – o ţară mică cu ciudăţenii mari (cât muntele)”

      1. Ma numesc Teodor Marius Hazota mi-as dori sa I-au legatura cu dumneavoastra doamna Mirela. Va rog sa ma contactati pe Facebook! Va multumesc frumos!

  1. Felicitări!
    Pentru acest articol și pentru Miratico, în general.
    Am fost în Elveția, cu mulți ani în urmă, dar dacă m-ai pune să scriu despre, probabil aș epuiza totul într-o pagină.
    Citindu-vă, realizez cât de mult înseamnă, întru respectul și înțelegerea unei țări, o documentare serioasă și garnisită generos cu pasiunea scrisului, a cunoașterii și a sistematizării informației.

  2. Foarte ,foarte placuta a fost lectura .felicitari….in curand urmeaza sa semnez un contract de munca in Elvetia si o sa traiesc vi sul elvetian

  3. Intr-o dimineata a lunii octombrie 2016 am aruncat o privire spre geamul din camera sa vad cum este cerul . Am vazut langa un nor de culoare alba o cruce desenata cu laturile egale , cu linii albe pe contur( de culoarea norului) ,imagine care a durat cateva secunde ,dupa care crucea s-a destramat ,pana a disparut de langa nor. De atunci caut pe net semnificatia acelei viziuni. Am descoperit crucea alba pe steagul Elvetiei si apoi am ajuns si la articolul d-voastra care mi-a placut foarte mult . Am citit ca dealungul vremurilor crucea a adus mult noroc poporului elvetian, dar fara mai multe detalii. Daca stiti mai multe , va rog sa-mi trimite-ti. Dumnezeu sa va ajute in toate !

  4. Ceva vreme in urma imi frecam si eu creierii cu semnificatia codului auto de tara CH, asa am aflat in urma cautarii de unde provine. Cu adevarat surprinzatoare la toate capitolele tara asta. Trebuie remarcat ca cei care vor sa traiasca visul elvetian sa nu se grabeasca prea tare pe sosea catre el ca s-ar putea sa il transforme fatal in cosmar : amenzile sunt imense si daca nu ai banii sa le platesti pe loc iti vor imobiliza masina pana vei face dovada platii. Pentru pescarii care vor sa pescuiasca aici fara permis de pescuit : este posibil insa cu un singur bat de pescuit, doar la pluta si acul de pescuit sa nu aiba … contra ! Ai toate sansele sa nu reusesti la o partida de pescuit macar un peste pe mal ca sa iei exemplul lui Rex Hunt, sa-l pupi inainte sa-l eliberezi : i faci doar bezele de pe mal inainte sa dispara din nou jos, acolo de unde l-ai tras.
    Totusi mai am o nedumerire : exista o grupare etnica restransa care au pielea inchisa la culoare, gri pamantiu spre cafeniu. Nu par avea nimic de a face cu mulatrii ori cu creolii din insule, e cu totul altceva … Nu am mai intalnit altii asemenea in alte zone prin care am ajuns in afara de nordul elvetiei inclusiv in Zurich si chiar in Tirol dar nu foarte departe de granita cu Elvetia. Am incercat sa gasesc ceva despre aceste acestia insa incercarile mele nu au avut succes. Sa fie vorba doar de un endemism ori sa fie doar evolutia altor populatii de culoare ori incrucisari ale acestora cu localnicii. I-ati intalnit si dvs, stiti ceva despre ei ? Eu locuiesc undeva prin sudul germaniei, ajung in Elvetia doar ca turist sau daca tranzitez catre Italia insa in acest caz prefer Austria ca e mai ieftina taxa auto si amenzile mai putin sadice (nu am platit niciuna insa conduc mai putin constipat).

    1. Elvetia este o tara in care aproape totul functioneaza perfect datorita faptului ca regulile sunt respectate..nu vad de ce cine va a finire ar trebui sa le incalce….

      1. Mda, la asta nu m-am gandit. M-am gandit doar sa-i avertizez pe cei care tranziteaza sau calatoresc cu masina in Elvetia sa fie mai atenti la limita de viteza pentru ca amenzile sunt drastice aici, nu cred ca am facut un apel la nerespectarea anumitor reguli. Si de altfel si aici in Germania unde locuiesc regulile sunt cele care pun in miscare si performeaza sistemul insa nu ma lasa inima sa nu il citez pe un dentist roman stabilit aici ca daca Germania va prabusi la un moment dat va fi din cauza ca va sfarsi sufocata de propriile reguli. Si stie el si de ce afirma asta.

Ai vreo experienţă memorabilă referitoare la Elveţia?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *