În lumina potrivită, la momentul potrivit, totul este extraordinar.
Ştiinţa a descoperit numeroase metode de a obţine levitaţia. Dar chiar şi când înţelegi cum se întâmplă, e uluitoare. Şi atunci te întrebi: De ce nu o vedem mai des?
Asta s-a întrebat şi Simon Morris. Aşa că şi-a făcut un ţel în viaţă din a aduce levitaţia în viaţa ta. Cum? Stai să vezi…
Citește în continuare Simon Morris – omul care-ţi aduce levitaţia (chiar şi un bec aprins!)
Speranţa este singura albină care face miere fără flori.
Zeii se ling pe degete după ce se desfată cu ambrozie. Noi, muritorii, ne mulţumim cu un uimitor produs al naturii: mierea de albine.
Dar te-ai pus vreodată în locul unei albine atunci când se colectează mierea? Crede-mă, nu se simt deloc plăcut în acele momente. Pe tine nu te-ar deranja ca, după ce ai muncit atâta ca să-ţi prepari hrana, să vină un uriaş care să te dea afară din casă, să-ţi golească cămara şi să-ţi mai producă şi stricăciuni?
Recent a apărut o invenţie care schimbă lucrurile. Desigur, încă le lasă pe albine fără miere, dar le scapă de stres şi pagube. Este o idee genială, care ar putea revoluţiona apicultura. Este suficient de atractiv ca să citeşti în continuare. Însă asta nu e tot. Stai să vezi ce turnură incredibilă a luat povestea!
Citește în continuare Flow Hive – din stup în borcan, o invenţie de milioane (la propriu)
Ţinteşte soarele şi probabil nu-l vei nimeri; dar săgeata ta va zbura mult mai sus decât dacă ai ţinti un obiect la acelaşi nivel cu tine.
Filmele adolescenţilor sunt pline de lasere şi alte ciudăţenii care se lipesc de tine, trec prin cele mai tari blindaje, îţi schimbă structura moleculară sau îţi transformă creierul în gelatină.
Dar într-o zi, pe ecrane a apărut o poveste din timpuri fantastice. Un inel, al cărui purtător căpăta puteri malefice, trebuia distrus. „Stăpânul inelelor” a fost o trilogie care a rupt monotonia şi sunt sigur că a plăcut tuturor: copii, adulţi, vârstnici. Mulţi au ieşit din sală îndrăgostiţi de frumoasa elfă, alţii râzând de haiosul pitic, dar cred că cei mai mulţi au ajuns acasă şi au visat în acea noapte cum zburau săgeţile din arcul lui Legolas, elful cel tânăr, chipeş şi extrem de îndemânatec în luptă. Legolas trăgea săgeţile ca nimeni altul. Trăgea aproape şi la distanţă. Trăgea din fuga calului, din alergare pe jos, din săritură. Trăgea în toate felurile, atingând ţinte multiple. Fără greş.
Sunt sigur că te-ai întrebat dacă un om normal ar putea ajunge la astfel de performanţe. Răspunsul este aici.
Poartă un nume danez: Lars Andersen. Legolas al zilelor noastre, om în carne şi oase, nu un caracter ficţional. Trage cu arcul într-un stil care l-ar face să fie acceptat în orice „frăţie a inelului” – în ideea în care eroii din nemaipomenitele poveşti ale lui Tolkien ar apărea vreodată în timpurile noastre. (Oricum, noi îi aşteptăm, sunt atât de multe inele malefice de distrus.)
Citește în continuare Lars Andersen – 20 de feluri în care zbârnâie arcul mai ceva ca Legolas
Un nou prunc este ca începutul tuturor lucrurilor – uimire, speranţă, un vis despre posibilităţi.
Naşterea unui copil este de fiecare dată uimitoare, iar fiecare bebeluş este minunat. Dar ca părinte, când te pomeneşti cu mogâldeaţa în braţe, te uiţi ca la extratereştri. Nu că n-ar fi drag, dar vorba cântecului celor de la The Kelly Family – „I’m in love with an alien„. Nu arată cum ţi-ai fi putut imagina. Abia dacă pare om.
Şi nici nu este un om ca toţi oamenii. Încă.
Poţi înţelege cât de mare este miracolul prin care a luat fiinţă doar privind mai atent – măcar unele detalii, dacă nu tot procesul. Iar dacă te opreşti o clipă să te gândeşti la uluitoarea complexitate şi armonie care apare aproape din nimic, te ia cu furnicături.
Citește în continuare Superbebe şi anatomia sa extraordinară
„Încă o publicaţie online?!”
Da.
Din convingerea că se poate face ceva excelent.
