pterosaur

Reptile zburătoare, din străfundurile istoriei până în zilele noastre

Abilitatea de a zbura este descoperirea modului în care te arunci la pământ şi nu-l nimereşti.



Pe Terra au trăit multe păsări uriaşe. Unele erau atât de mari, încât sfidau raţiunea. Îţi poţi imagina o pasăre cu o deschidere a aripilor cât o poartă de fotbal?! Chiar a existat!

Şi totuşi, un astfel de „aeroplan împănat” nu este cea mai mare vietate zburătoare. O să spui: Dacă nu o pasăre, atunci ce?! Ei bine, răspunsul e surprinzător:

O reptilă zburătoare!

Reptile zburătoare? Există aşa ceva?! Reptile nu înseamnă doar târâtoare de care ţi-e frică. Nu despre iguane zburătoare o să-ţi vorbesc acum, ci despre pterozauri. Aşa li se spune reptilelor care au stăpânit cerurile din Triasic până la sfârşitul Cretacicului. Pterozaurii puteau fi văzuţi deasupra pământului cu sute de milioane de ani în urmă. Se pare că au dispărut definitiv acum 66 de milioane de ani.

Aşa-i că atunci când cineva pronunţă cuvântul zbor, te gândeşti prima dată la păsări, apoi la avioane şi deloc la reptile? Și totuşi, primele vertebrate zburătoare nu au fost păsările, ci reptilele. Aripile lor erau nişte membrane fibroase cu care puteau să se mişte fără să atingă pământul. O să-ţi faci singur o părere despre cât de mult seamănă cu şopârlele şi cât de mult se apropie de păsările de azi după ce o să-ţi fac cunoştinţă cu câteva specii care s-ar putea să te lase cu gura căscată.

Pteranodon longiceps – cea mai cunoscută reptilă zburătoare

Lumea pterozaurilor are şi ea celebrităţile ei. Pteranodon longiceps e printre cele mai cunoscute şi mai studiate reptile zburătoare. Mulţi cercetători şi-au dat cu părerea despre această creatură care a fost considerată mult timp cel mai mare pterozaur care a existat vreodată. Avea o deschidere a aripilor de până la 6 metri.

În ciuda acestei dimensiuni impresionante, Pteranodon longiceps era o fiinţă destul de uşoară. Avea oasele goale la interior, ca şi păsările zburătoare de azi. Cel mai probabil cântărea câteva zeci de kilograme. Estimarea greutăţii acestei zburătoare este încă un subiect controversat printre specialişti 1)On the Size and Flight Diversity of Giant Pterosaurs, the Use of Birds as Pterosaur Analogues and Comments on Pterosaur Flightlessness” – studiu realizat de Mark P. Witton şi Michael B. Habib, publicat în PLoS ONE pe 15 noiembrie 2010.

Pteranodon longiceps la scară

Pteranodon longiceps nu este printre preferaţii paleontologilor doar pentru că era mare, ci şi pentru că avea o creastă lungă şi îngustă, cu vârful orientat în spate şi formă aerodinamică. Nu e clar la ce-i folosea creasta – poate la stabilizare ori la dirijarea direcţiei de zbor. Pentru că la mascul era mai mare, putem presupune şi că era folosită în ritualurile de împerechere. Că deh, trebuia să se dea şi el mare cu ceva!

De fapt, femelele erau mult mai mici cu totul – cam pe jumătatea masculilor 2)Sexual dimorphism of Pteranodon and other pterosaurs, with comments on cranial crests” – studiu realizat de S. Christopher Bennett, publicat în Journal of Vertebrate Paleontology nr. 4/1992. Când venea „soţul” să-i dea o îmbrăţişare, probabil că reptiluţa se simţea sufocată de dragostea lui. Nici nu-i de mirare că cuplurile astea n-au rezistat în timp!

Pteranodon longiceps

Pteranodon longiceps a trăit în urmă cu 85 de milioane de ani, în Cretacic, pe vremea când centrul Americii de Nord era acoperit de ape. Fosilele lui au fost descoperite pe teritoriul Statelor Unite. Mai exact, în Kansas, Wyoming, South Dakota, Nebraska şi Alabama.

Numele faimosului pterozaur nu a fost ales întâmplător. „Pteranodon” înseamnă „înaripat şi fără dinţi”, iar „longiceps” înseamnă „cu capul lung”. Ciocul lui semăna mai mult cu al păsărilor decât cu al reptilelor, pentru că făcea parte din categoria pterozaurilor evoluaţi. Se hrănea cu peşte, după cum indică resturile de alimente din stomacul unor fosile.

Quetzalcoatlus northropi / Hatzegopteryx thambema – cele mai mari animale zburătoare din toate timpurile

Comparaţie cu păsările
Păsările cu cea mai mare deschidere a aripilor:

  1. Pelagornis sandersi:
    7,3 metri
  2. Argentavis magnificens:
    7 metri
  3. Pelagornis chilensis:
    5 metri
PinterestTwitter

Înalt cât o girafă, Quetzalcoatlus northropi e considerat în acest moment cel mai mare animal zburător, mai mare decât orice pasăre dispărută sau existentă 3)Quetzalcoatlus” în Dinopedia. Estimările privind greutatea variază mult, dar cel mai probabil avea circa 200–250 kilograme 4)On the Size and Flight Diversity of Giant Pterosaurs, the Use of Birds as Pterosaur Analogues and Comments on Pterosaur Flightlessness” – studiu realizat de Mark P. Witton şi Michael B. Habib, publicat în PLoS ONE pe 15 noiembrie 2010.

Întinderea aripilor acestui monstru ajungea la… 12 metri 5)Ecology and Behaviour of Mesozoic Reptiles” de John L. Cloudsley-Thompson, carte publicată de Springer în 2005. Și după ce că era mare, mai era şi rapid! În zbor depăşea 100 de kilometri pe oră.

Ca să-ţi faci o idee despre cât de mare era, gândeşte-te la un avion de vânătoare F-16. Acesta are o anvergură a aripilor de doar 10 metri 6)F-16 Fighting Falcon” – fişa publicată de U.S. Air Force pe 8 octombrie 2007.

A trăit în perioada Cretacicului târziu. Cum pe vremea aceea nu existau limitări de viteză, Quetzalcoatlus northropi putea să străbată văzduhul ca vântul şi ca gândul.

Botezat după un şarpe cu pene din mitologia aztecă, avea un gât lung (ţi-am spus că semăna cu o girafă!) şi o coadă scurtă. Făcea parte dintr-o familie de reptile zburătoare evoluate, cu gâturi neobişnuit de lungi şi de rigide 7)Quetzalcoatlus” în Dinopedia. Fosilele i-au fost descoperite in Statele Unite; mai exact, în Texas.

Quetzalcoatlus northropi

Este o enigmă cu ce se hrănea. O vreme oamenii de ştiinţă au crezut că pescuia din zbor sau că se hrănea cu cadavre, dar au apărut argumente solide împotriva acestor teorii. Mai probabil că prindea animale mai mici 8)A Reappraisal of Azhdarchid Pterosaur Functional Morphology and Paleoecology” – studiu realizat de Mark P. Witton şi Darren Naish, publicat în PLoS ONE pe 28 mai 2008, deşi nu este foarte clar cum reuşea. Poate că mureau de frică vâzându-l.

Hatzegopteryx thambema a fost un pterozaur aproape identic cu Quetzalcoatlus northropi. Unii paleontologi chiar consideră că ar fi fost aceeaşi vietate. Doar că a fost descoperit în Transilvania, România. Au fost găsite câteva oase dintr-un singur exemplar – iar extrapolarea acestora a condus la multe controverse: Care era mai mare? Care era mai tare? Care ar fi dăruit o floare?

Ikrandraco avatar – vedeta de film

Ikran

Ai zice că oamenii de ştiinţă sunt atât de preocupaţi de treburile lor, încât nu pot să fie la curent cu marile succese comerciale din lumea filmelor contemporane. Nu e şi cazul cercetătorilor care au descoperit în 2014, în provincia Liaoning din nord-vestul Chinei, un pterozaur care seamănă cu personajul Ikran din filmul „Avatar” al lui James Cameron. Ikrandraco avatar chiar asta înseamnă: dragonul Ikran din „Avatar” 9)Ancient flying reptile named after ‘Avatar’ creature” de Will Dunham, ştire publicată de Reuters pe 14 septembrie 2014.

În ce constă asemănarea, mai exact? Ikrandraco avatar avea o creastă pe mandibulă, ca şi Ikran cel din film. Multe reptile zburătoare aveau creste pe cap, dar creste pe arcada de jos se întâlneau mai rar. Ikrandraco era mândrul posesor al unei astfel de proeminenţe care l-ar fi transformat, poate, într-o vedetă de cinema dacă ar fi trăit în alte vremuri.

Dar nu la vedetisme îi stătea lui capul. Îşi petrecea o mare parte din timp prinzând peşti de la suprafaţa lacurilor cu apă dulce, pe care îi îndesa în „punga” din gât, cam cum fac pelicanii de azi.

Craniu de Ikrandraco avatar

Ikrandraco a trăit la începutul Cretacicului, acum 120 de milioane de ani. Avea 40 de dinţi mici care îl ajutau să-şi prindă prada şi o întindere a aripilor de 2,5 metri 10)Ancient flying reptile named after ‘Avatar’ creature” de Will Dunham, ştire publicată de Reuters pe 14 septembrie 2014.

Dimorphodon macronyx – buldogul zburător

Nu toţi pterozaurii aveau gâturi lungi şi graţioase. Dimorphodon macronyx avea un gât scurt, îndesat, şi un maxilar mic ce îl făcea să semene, într-un fel, cu un buldog. Avea un cap destul de mare pentru corpul lui. Cu o întindere a aripilor de 1,4 metri, nu era chiar un uriaş.

A trăit în Jurasic, în urmă cu 176 milioane de ani. Ca şi alte reptile zburătoare din aceeaşi perioadă, avea o coadă lungă, probabil pentru a-l ajuta să-şi păstreze stabilitatea în timpul zborului.

Dimorphodon macronyx

Numele lui înseamnă „cu două feluri de dinţi”. Pe arcada de jos avea doi dinţi mari şi alţi 30 mai mici şi ascuţiţi. Părea o fiinţă voluminoasă, dar era destul de uşor. Capul lui avea câteva deschideri mari, în special în zona nărilor. Avea membrele bine dezvoltate, aşa că îi era probabil uşor să se deplaseze şi pe pământ.

Dimorphodon macronyx fost descoperit în 1828 de Mary Anning, o femeie mai mult decât pasionată de fosile (la propriu). A fost primul pterozaur găsit în Regatul Unit, spre mândria britanicilor. De fapt, Mary a descoperit încă de la 12 ani multe fosile în premieră naţională şi mondială 11)Jurassic Mary: Mary Anning and the Primeval Monsters” de Patricia Pierce, carte publicată de The History Press în 2015.

Nyctosaurus gracilis – micul cerb înaripat

Multe reptile zburătoare aveau creste, dar puţine se puteau lăuda cu una atât de mare ca a lui Nyctosaurus gracilis. Dacă lui Frankenstein i-ar fi trecut prin cap să creeze o nouă fiinţă care să fie şi reptilă zburătoare, dar să semene şi cu un cerb, Nyctosaurus gracilis ar fi fost rezultatul acestui experiment năstruşnic.

Acum, să nu crezi că acest pterozaur era chiar cea mai mare ciudăţenie la vremea lui, adică la sfârşitul Cretacicului. Era de mărime medie, cu o întindere a aripilor de 2-3 metri. Deci nu era chiar de speriat. Creasta lui poate că era chiar de admirat. Oare ce posturi prindea cu ea?

Nyctosaurus gracilis

Și totuşi, mai avea ceva special. Din câte se cunoaşte până acum, era singurul pterozaur care îşi pierduse degetele cu gheare. Probabil că zbura mai tot timpul şi nefiind nevoie să se agaţe de nimic, nu avea nevoie de ele.

Jeholopterus ninchengensis – un vampir cu blană

Nici Jeholopterus ninchengensis nu era vreun gigant. Această reptilă zburătoare mică avea o întindere a aripilor de un metru. A trăit de la mijlocul până la sfârşitul Jurasicului 12)Jeholopterus ninchengensis de David Peters, articol publicat în Reptile Evolution.

Fosilele lui bine conservate descoperite în China i-au lăsat pe paleontologi cu gurile căscate. Jeholopterus ninchengensis arăta ca un liliac păros. Dar firele de pe corpul lui nu arătau chiar ca părul mamiferelor şi nici ca penele păsărilor de azi. Erau nişte fibre cu care se proteja de insecte 13)Jeholopterus ninchengensis de David Peters, articol publicat în Reptile Evolution – aşa cum noi ne dăm cu diferite spray-uri ca să ţinem ţânţarii departe. Această „pilozitate” se întâlnea la toate reptilele zburătoare, dar în proporţii diferite. Jeholopterus ninchengensis avea din belşug.

Membrele îi erau puternice, iar ghearele erau acoperite de o membrană protectoare. De aceea se crede despre el că stătea mai mult prin copaci.

Jeholopterus ninchengensis

Pterozaurii din familia Anurognathidae erau insectivori, dar probabil mai gustau şi din câte o rană sângerândă de dinozaur. Jeholopterus Ninchengensis este membru al acestei familii, dar pare să fi fost cam „mafiot”.

I-or fi plăcut lui insectele, dar nu se mulţumea doar cu ele. Ca să se distreze sau ca să-şi astâmpere pofta de ceva bun, îşi infigea colţii în dinozaurii care-i ieşeau în cale şi le storcea sângele cu fălcile lui ca nişte cleşti. Și nici nu puteau să scape uşor de el, pentru că se agăţa cu ghearele lui mari şi până nu se sătura, nu pleca să-şi caute altă distracţie 14)Jeholopterus ninchengensis de David Peters, articol publicat în Reptile Evolution.

Nemicolopterus crypticus – un pterozaur minuscul

Nu toţi pterozaurii erau mari. Unii erau chiar foarte mici. Nemicolopterus crypticus, a cărui întindere a aripilor nu depăşea 25 de centimetri, era de două ori mai mare decât o pasăre Colibri de azi. Cam cât o vrabie, dacă preferi comparaţia asta. E cel mai mic pterozaur descoperit până acum 15)New Mini-Pterodactyl Among Smallest Known” de Kevin Holden Platt, articol publicat în National Geographic pe 11 februarie 2008.

A trăit în urmă cu mai mult de 120 de milioane de ani, la începutul Cretacicului, pe teritoriul Chinei de azi. Se hrănea cu insecte şi trăia în copaci, agăţându-se de ramurile lor cu degetele lui curbate. Avea un cioc micuţ şi nu avea dinţi deloc.

Descoperirea lui ne spune ceva interesant despre reptilele zburătoare. Cele uriaşe de la sfârşitul Cretacicului au evoluat din nişte vietăţi mici care trăiau în copaci 16)New Mini-Pterodactyl Among Smallest Known” de Kevin Holden Platt, articol publicat în National Geographic pe 11 februarie 2008.

Nemicolopterus crypticus reconstituit

Dar stai! Chiar au dispărut de tot reptilele zburătoare?

Ți-am spus mai devreme că reptilele zburătoare au dispărut în urmă cu 66 de milioane de ani. Vorbeam despre pterozauri, aceştia nu mai există. Însă în vremurile noastre trăiesc alte reptile care zboară – sau, cel puţin, plutesc. Ideea e că se deplasează prin aer. Și nu, nu au pene!

Câteva specii de şopârle din familia gecko (precum Ptychozoon, Lupersaurus, Cosymbotus şi Thecadactylus) au prelungiri de piele în zona membrelor, a trunchiului şi a cozii, care le permit să plutească destul de graţios prin aer. Aripi din care să fâlfâie sigur nu au!

Draco volans, reptila căreia i se spune popular dragonul zburător, e o şopârlă din sud-estul Asiei care are capacitatea de a plana datorită unor prelungiri ale coastelor. Cu „aripile” formate astfel poate să zboare din copac în copac pe distanţe mici.

Șarpele e animalul târâtor prin definiţie. Dar există şi un şarpe… zburător! Chrysopelea e numele lui şi trăieşte în sud-estul Asiei, India şi Melanezia. Arată ca un şarpe obişnuit, dar poate să îşi întindă corpul în lateral şi să îşi deschidă coastele în aşa fel încât să semene cu o panglică. Poate să plutească în aer până la 100 de metri – iar când vrea să-şi schimbe direcţia, poate să facă întoarceri de până la 90 de grade!

Concluzia? Reptilele zburătoare de azi sunt mai degrabă drăguţe decât înfricoşătoare. Asta dacă cercetătorii nu mai descoperă altele între timp…

Ana Dăogaru
Articol scris exclusiv pentru Miratico de Ana Dăogaru
Ana Dăogaru a descoperit plăcerea scrisului în copilărie şi a transformat-o în pasiune.

Sugestii pentru continuare:
prehistoric skulls
Cele mai mari păsări dispărute (peste ce ţi-ai imagina)
O prezentare spectaculoasă şi documentată a tuturor păsărilor uriaşe care au dispărut, cu ilustraţii pentru fiecare
eagle
Stăpânii cerului - cele mai mari zburătoare de pradă
O incursiune printre cele mai mari şi puternice păsări de pradă, dar nu numai! (cu fotografii şi filmări excelente)
birds
Cele mai impresionante păsări care există
O incursiune printre valorile maxime la care pot ajunge diferite păsări, ca deschidere a aripilor, lungime, greutate, viteză etc.

Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:

Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!

Referinţe   [ + ]

1, 4. On the Size and Flight Diversity of Giant Pterosaurs, the Use of Birds as Pterosaur Analogues and Comments on Pterosaur Flightlessness” – studiu realizat de Mark P. Witton şi Michael B. Habib, publicat în PLoS ONE pe 15 noiembrie 2010
2. Sexual dimorphism of Pteranodon and other pterosaurs, with comments on cranial crests” – studiu realizat de S. Christopher Bennett, publicat în Journal of Vertebrate Paleontology nr. 4/1992
3, 7. Quetzalcoatlus” în Dinopedia
5. Ecology and Behaviour of Mesozoic Reptiles” de John L. Cloudsley-Thompson, carte publicată de Springer în 2005
6. F-16 Fighting Falcon” – fişa publicată de U.S. Air Force pe 8 octombrie 2007
8. A Reappraisal of Azhdarchid Pterosaur Functional Morphology and Paleoecology” – studiu realizat de Mark P. Witton şi Darren Naish, publicat în PLoS ONE pe 28 mai 2008
9, 10. Ancient flying reptile named after ‘Avatar’ creature” de Will Dunham, ştire publicată de Reuters pe 14 septembrie 2014
11. Jurassic Mary: Mary Anning and the Primeval Monsters” de Patricia Pierce, carte publicată de The History Press în 2015
12, 13, 14. Jeholopterus ninchengensis de David Peters, articol publicat în Reptile Evolution
15, 16. New Mini-Pterodactyl Among Smallest Known” de Kevin Holden Platt, articol publicat în National Geographic pe 11 februarie 2008

Cum crezi că s-ar fi împăcat oamenii cu pterozaurii, dacă ar mai fi trăit în zilele noastre?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *