Poţi afla multe lucruri de la copii. De exemplu, câtă răbdare ai.
Omul cât trăieşte învaţă. (Sau cel puţin aşa ar trebui…)
La maturitate, cauţi cei mai renumiţi mentori şi profesori, citești cărţi de dezvoltare personală şi participi la traininguri care să te perfecţioneze profesional. Între toate aceste preocupări, uiţi de lucrurile simple, de fericirea sinceră pe care ele ţi-o prilejuiesc. Nu crezi?
Te provoc să îţi analizezi viaţa în câteva minute (sună serios, dar poate fi chiar distractiv!), prin ochii copilului care ai fost cândva. Fericirea sinceră şi alte 40 de lucruri le poţi învăţa chiar de la cei mici!
Pe această pagină:
- 1 Fericirea sinceră
- 2 Mănâncă atât cât ai nevoie!
- 3 Îmbracă-te cum te simţi bine!
- 4 Nu aştepta să fii pregătit!
- 5 Perseverează până reuşeşti!
- 6 Cere ce vrei!
- 7 Găseşte bucuria în lucrurile neînsemnate!
- 8 Exprimă-ţi emoţiile!
- 9 Curiozitatea permanentă
- 10 Încrederea în sine
- 11 Să treci peste eşecuri!
- 12 Fă-ţi prieteni!
- 13 Să te joci!
- 14 Trăieşte clipa!
- 15 Un lucru nu are o singură întrebuinţare
- 16 Nu face nimic cu jumătate de măsură!
- 17 Dragostea necondiţionată
- 18 Spontaneitatea încântătoare
- 19 Prietenia fără etichete
- 20 Arată-ţi afectivitatea!
- 21 Să crezi în minuni!
- 22 Inima neînfricată
- 23 Iertarea completă
- 24 Învăţarea continuă
- 25 Creativitatea fără limite
- 26 Imaginaţia însufleţită
- 27 Atenţie la detalii!
- 28 De ce?
- 29 Să zâmbeşti!
- 30 Să râzi!
- 31 Să plângi!
- 32 Refuzul este punctual
- 33 Nu te opune schimbării!
- 34 Visează cu ochii deschişi!
- 35 Bucuria adevărată
- 36 Să crezi promisiunile!
- 37 Verde-n faţă!
- 38 Valoarea unui lucru nu se măsoară în bani
- 39 Cicatricele sunt o mândrie
- 40 Nu ţine supărarea!
- 41 Dormi ca un bebeluş!
Fericirea sinceră
Îţi aminteşti vârsta la care fericirea era o stare de fapt? Nu era un obiectiv nerealist, cum ţi se pare astăzi. Atunci nu căutai fericirea, ci o trăiai pur şi simplu. Nu contau banii sau alte pretexte sub care o ţii încuiată. Nici nu aveai nevoie de motive pentru fericire. Era pur şi simplu în tine. Este şi acum – doar să-i dai drumul!
Dacă vrei să-ţi aminteşti cum se deschide robinetul de fericire, priveşte copiii în elementul lor!
Mănâncă atât cât ai nevoie!
Toţi copiii mici ştiu cât trebuie să mănânce. Chiar şi bebeluşii alăptaţi ştiu când s-au săturat.
Unii adulţi, însă, asociază mâncarea cu stările de stres şi depresie şi îşi depăşesc deseori limitele alimentare pe care ar trebui să le respecte. Acest obicei afectează nu doar silueta, ci şi sănătatea.
Îmbracă-te cum te simţi bine!
Pentru copiii mici, chiar nu contează că pantalonii cu buline sunt purtaţi cu tricoul în dungi. Confortul primează în faţa regulilor de modă.
Să te simţi bine în hainele tale este mai important decât crezi! La ce bun să fii în tendinţe, dacă te simţi ca naiba?! Sigur, dacă ultima modă te face mai fericit, foarte bine! Dar dacă te incomodează o croială nouă sau te simţi ridicol în pantofii ultimul răcnet, dă-i încolo!
Nu aştepta să fii pregătit!
Adulţii au tendinţa să amâne „până va fi momentul”. Adică la nesfârşit.
Însă când un copil vrea să facă ceva, nu amână pentru că nu se simte pregătit. E pregătit tot timpul. Încearcă şi vede el ce iese.
Perseverează până reuşeşti!
Cu siguranţă nu-ţi mai aduci aminte de câte ori ai căzut când ai început să mergi. Dar părinţii îţi pot spune că te-ai ridicat de fiecare dată. Renunţarea nu era o opţiune.
Dacă un copil de un an perseverează şi reuşeşte, tu de ce să renunţi? Chiar crezi că nu poţi mai mult?!
Cere ce vrei!
Copiii nu ezită să ceară ce vor. Ba chiar sunt insistenţi, nu acceptă un refuz din prima. Desigur, nu primesc tot ce vor, mai ales dacă nu cer frumos (nici nu ar putea înghesui magazinul cu jucării în camera lor). Dar dacă urmăreşti atent, o să vezi că cererile lor nu rămân fără efect.
Adulţii sunt mult mai reţinuţi. Se jenează să ceară. Preferă să fie frustraţi că nu ghiceşte cineva ce vor. De fapt, e mult mai bine să ceri – şi să nu te superi dacă eşti refuzat. Cere de la oameni, dar mai ales cere de la Univers. Dacă nu ai aflat până acum, e primul pas al succesului 1)”Why ‘The Secret’ & Law Of Attraction Doesn’t Work For Most & What Does” de Michael Mackintosh, articol publicat în Owning Pink pe 29 decembrie 2012.
Găseşte bucuria în lucrurile neînsemnate!
Ce crezi că ar face un copil care nu are jucării? Şi-ar pune imaginaţia la încercare. O cutie de carton poate fi căsuţă pentru păpuşi şi garaj pentru maşini. Poate fi un loc de bun de depozitare sau pentru a te ascunde. N-aş putea face o listă completă, pentru că un copil întotdeauna poate scorni un nou mod de a se bucura de o banală cutie. Mă întreb ce ai face tu cu ea. În afară de a o duce la gunoi.
Copiii au capacitatea de a se bucura de „nimicuri”. Dar ştii, când erai de vârsta lor, făceai la fel. În esenţă, lucrurile nu s-au schimbat, sunt la fel de „grozave” cum ţi se păreau atunci. Trebuie doar să vrei să le accepţi cu bucurie.
Exprimă-ţi emoţiile!
Copiii râd când sunt bucuroşi. Plâng când sunt supăraţi. Copiii nu îşi ascund emoţiile aşa cum o fac adulţii.
Studiile arată clar că emoţiile negative reprimate conduc la probleme majore de sănătate 2)”Emotion suppression and mortality risk over a 12-year follow-up” – studiu realizat de Benjamin P. Chapman, Kevin Fiscella, Ichiro Kawachi, Paul Duberstein şi Peter Muennig, publicat în Journal of Psychosomatic Research din octombrie 2013. Există chiar un curent printre specialişti care arată ca marea majoritate a afecţiunilor au legătură cu reprimarea emoţiilor (de exemplu, prin scăderea imunităţii). Aşa că nu mai ţine în tine, exprimă-te! (Dar înainte să-l apuci pe şefu’ de guler, gândeşte-te dacă nu te poţi exprima mai bine.)
Curiozitatea permanentă
Care crezi că este deosebirea între un adult cu o cultură generală impresionantă şi unul mediocru?
Nu mediul în care se naşte, nici mijloacele de care dispune pentru a se autoeduca, ci pura curiozitate este ceea ce îi diferenţiază. Un adult curios, la fel ca un copil curios, cercetează, pune întrebări, găseşte răspunsuri, învaţă. Priveşte în jur! De fapt, nu curiozitatea a omorât pisica 3)”Curiosity: The Fuel of Development” de Bruce Duncan Perry, M.D., Ph.D., articol publicat de Scholastic.
Încrederea în sine
Care este secretul de care depinde încrederea în sine pe care copiii o dobândesc? Ai ghicit! Cu cât îi creşti mai independenţi de mici, cu atât au mai multă încredere în propriile lor forţe. Urmează acelaşi exemplu!
Priveşte-te în oglindă și întreabă „Oglindă, Oglinjoară, cine este…” Mai bine lasă poveştile astea! Uită-te în oglindă şi spune-ţi că poţi. Acordă-ţi propriul vot de încredere.
Să treci peste eşecuri!
Când cade cu trotineta, un copil plânge puţin, dar apoi se întoarce la joacă. Dacă a vrut să deseneze un cal şi n-a ieşit, zice că e câine şi s-a rezolvat. Iar dacă s-a încurcat la numărătoare, o ia cătinel de la capăt.
Cercetătorii au dezvăluit că, la vârste mici, copiii sunt mult mai capabili să treacă peste eşecuri şi peste evenimente negative. Copiii fac faţă traumelor remarcabil, chiar mai bine decât adulţii, datorită capacităţii lor mari de accepta situaţia 4)”Do children cope better than adults with potentially traumatic stress? A 40-year follow-up of Holocaust survivors – studiu realizat de J.J. Sigal şi M. Weinfeld, publicat în Psychiatry în 2001.
Fă-ţi prieteni!
Când ai fost ultima oară într-un loc public şi ai îndrăznit să vorbeşti cu persoana de lângă tine? Ba chiar să îi ceri numărul de telefon şi să vă mai întâlniţi? A trecut mult de-atunci, nu?
Copiii n-au astfel de reţineri. Dacă văd pe cineva (chiar şi un căţel!) cu care vor să se joace, o fac pur şi simplu. Şi asta oriunde: în parc, la şcoală, pe terenul de sport, la clubul de pictură… Orice loc e bun ca să te împrieteneşti cu cineva. Chiar dacă nu o să-l mai vezi niciodată.
Să te joci!
Jocul este esenţial pentru copii, este principala lor activitate. Jocul, însă, este important la orice vârstă. Ca adult, jocul este o sursă perfectă pentru a te elibera de stres, pentru a te relaxa şi a-ţi stimula creativitatea.
Crezi că nu ai motive să iei parte la activităţile distractive? Iată doar câteva argumente! Prin joc, înveţi, te calmezi, te concentrezi, te distrezi, eşti competitiv, petreci timpul într-un mod plăcut, redevii copil.
Trăieşte clipa!
Copiii nu au regrete pentru ce s-a întâmplat în trecut şi nici nu-şi fac griji pentru viitor. Pe ei îi interesează doar ce fac acum.
Adulţii îşi petrec jumătate din timp cu gândurile în afara momentului prezent. Dar viaţa este acum şi aici. Să fii prezent clipă de clipă este una dintre căile către o viaţă mai fericită 5)”How to enjoy living in the present moment” de Ed Halliwell, articol publicat în The Guardian pe 28 ianuarie 2012.
Un lucru nu are o singură întrebuinţare
Dă-i unui copil ceva şi îţi va dovedi câte se pot face cu el. Producătorul ar trebui să-i plătească servicii de consultanţă!
Dacă înveţi să aplici asta ca principiu general, s-ar putea să ai parte de câteva surprize. O soluţie pentru o problemă se poate ascunde printre lucruri care nu par să aibă vreo legătură.
Nu face nimic cu jumătate de măsură!
Când plânge un copil, ştiu şi vecinii. Când râde, răsună strada. Dacă e prins în joacă, nu-i mai trebuie nici mâncare. Face totul din plin.
Să faci lucrurile pe jumătate înseamnă să fii mediocru. Din start.
Dragostea necondiţionată
Ideea noastră despre dragoste este complicată. Nu degeaba este subiectul principal al atâtor romane, poezii, filme. Dar, de fapt, dragostea este simplă şi poate fi dăruită necondiţionat!
În copilărie iubeşti fără limite (de vârstă, de rasă, de sex). Aminteşte-ţi că l-ai iubit şi pe Mowgli (fără să te gândeşti la statutul social), şi pe Shrek (fără să consideri că nu arată bine), şi pe Wile E. Coyote (deşi nu avea niciodată cele mai bune intenţii).
Spontaneitatea încântătoare
Copiii nu îşi calculează „mişcările”. Ei fac ce le vine să facă şi spun ce le vine să spună. Iar asta face parte din farmecul lor.
Spontaneitatea este o calitate paradoxală. Pe de o parte, te face remarcabil. Pe de altă parte, te poate băga în belele. E o mică artă să o struneşti fără să o sufoci. Dar mai întâi de toate trebuie să-ţi aminteşti cum se face. Iar pentru asta ai face bine să îi observi pe copii.
Prietenia fără etichete
Tu câţi prieteni ai? 10? 20? 50? 500 pe Facebook? Mai puţini? Probabil că da. Pe restul îi numeşti cunoştinţe.
Pun pariu că în copilărie nu gândeai astfel. Fiindcă știai că un prieten adevărat nu poate fi cumpărat. (Dar poate fi vândut?!)
Arată-ţi afectivitatea!
Când îi eşti drag unui copil, cu siguranţă ţi-o arată. Indiferent de vârstă.
Adulţii cică sunt mai sobri. Lasă prostiile! Arătă-le celor dragi că ţii la ei, chiar dacă ai convingerea că ei ştiu asta. Îmbrăţişează-i de câte ori ai ocazia. Nu doar că îi faci mai fericiţi, dar este benefic şi pentru sănătate 6)”Fun Facts About Hugging” – articol de Dr. Joseph Mercola.
Să crezi în minuni!
Ce spui în fiecare an, în timpul Sărbătorilor de iarnă? Că nu mai crezi în Moş Crăciun. Şi nici de Paşte nu crezi în Iepuraş.
Totuşi, eşti fascinat de puterea copiilor de a crede că minunile există. Doar şi ei sunt nişte minuni!
Inima neînfricată
Curajul te deosebeşte de cei din jur. Crezi că Spartacus, William Wallace, Robin Hood au analizat îndelung consecinţele faptelor lor atunci când au avut curajul să se revolte împotriva a ceea ce ei numeau nedreptate?
Curajul este cel care te face mai puternic decât semenii tăi, mai neînfricat decât ei. Aşa gândeai la vârsta la care ai aflat prima dată despre aceşti eroi. Chiar dacă acum ţi-e teamă, nu uita nicio clipă cum ai vrea să fii. Şi înfruntă-ţi temerile, pas cu pas!
Iertarea completă
Iertarea este o alegere, nu un sentiment. Tocmai de aceea este greu să îi ierţi pe cei din jur. Însă, odată ce înveţi să ierţi şi să laşi neplăcerile în urmă, eşti cu un pas mai aproape de liniştea sufletească pură. Nu eşti slab, ci puternic când spui „Te-am iertat.” Şi poţi învăţa de la cei mici să o faci. Ei chiar iartă!
E simplu! Încearcă atunci când cineva îţi greşeşte, să nu reacţionezi imediat. Închide ochii câteva secunde şi lasă supărarea să treacă. (Ar fi un sfat bun și pentru șeful tău, mai ales atunci când întârzii.)
Învăţarea continuă
Bebeluşii învaţă să cunoască lumea senzorial. De la 2 la 7 ani, copiii ascultă părerile celor din jur, pun întrebări şi adună noţiuni. După 12 ani, cei mai mulţi copii au păreri proprii despre lume, pe baza a ceea ce învaţă zilnic 7)”How children learn” de Sue Clarke, articol publicat de British Council. Învăţarea începe de la primul contact cu mediul din jur şi continuă toată viaţa. Cu cât înveţi mai mult, cu atât realizezi că mai ai atât de multe lucruri de aflat. Dar contează şi ce alegi să înveţi. Dacă devii expert în dat beri pe gât, nu o să te ajute prea mult.
Poate nu crezi, dar copilul tău poate învaţă mai repede decât tine lucruri noi. De exemplu, o limbă străină – chiar dacă nu ar înţelege aşa de bine gramatica 8)”Are children really better at foreign language learning?” de Anne Merritt, articol publicat în The Telegraph pe 18 septembrie 2013. Desigur, copiii au mintea mai proaspătă şi asimilează mai uşor informaţii noi, mai ales când sunt uşor de înţeles. Dar dincolo de asta, nu cumva mai e ceva? Copiii sunt permanent deschişi să înveţe, să afle, să cunoască. Asta poţi să faci la orice vârstă. E doar o chestiune de atitudine.
Creativitatea fără limite
Picasso era convins că „fiecare copil este un artist.” Şi nu trebuie să fii Picasso ca să-ţi dai seama de asta. Este suficient să priveşti câte idei inedite îi trec unui copil prin căpuşor şi cum îşi exprimă imaginaţia. De câte ori ţi-ai spus că nu ţi-ar fi trecut aşa ceva prin minte?
Dacă eşti invidios pe copii pentru creativitatea lor, aminteşte-ţi: de acolo vii! Trebuie doar să regăseşti ceva din starea de a fi copil. Pentru asta, ai nevoie să te eliberezi puţin din ceea ce crezi că înseamnă să fii adult. Cel mai simplu este prin joc. O să-mi spui că te-ai simţi ridicol să te joci cu păpuşele sau creioane colorate. Dar copiii n-au nevoie de aşa ceva pentru a fi creativi! Ei se joacă şi sunt creativi cu orice. Aşa că te poţi juca când faci mâncare sau când meştereşti în garaj. Important e să-ţi regăseşti starea. Şi creativitatea va apărea.
Imaginaţia însufleţită
Copiii au multă imaginaţie – asta nu-i vreo noutate. De fapt, ei petrec mental mai mult timp în imaginaţie decât în realitate. Dar ce importanţă are asta? Nu e doar o joacă. Fără imaginaţie, nu poţi crea nimic nou. Imaginaţia te ajută să găseşti soluţii neaşteptate. Te animă spre ţelul tău. Te modelează interior. Poate chiar să facă posibil ceea ce pare imposibil!
Ştiu, ai multe pe cap. O să-mi spui că abia ai timp pentru realitate. Dar dacă urmăreşti un copil cum îşi imaginează ceva, o să vezi că nu-i aşa de greu. Trebuie doar să-ţi faci un obicei din a-ţi imagina. Un obicei care te va răsplăti.
Atenţie la detalii!
Micile amănunte fac diferenţa între realitatea pe care o vezi tu şi cea pe care un copil de 7 ani o vede. Dacă tu crezi că apusul este minunat, el va vedea toate culorile, va vedea cum dispare soarele şi îşi va imagina unde se duce, va observa cum lumea întreagă se schimbă odată cu întunericul.
Observarea detaliilor face totul mai interesant. În detalii se poate ascunde o lume întreagă. Iar cine reuşeşte să vadă asta, se diferenţiază de ceilalţi.
De ce?
De ce este cerul albastru? De ce ninge iarna? De ce am buric? La apogeu, un copil de 4 ani pune sute de întrebări pe zi 9)”Mothers asked nearly 300 questions a day, study finds” – articol publicat în The Telegraph pe 28 martie 2013. Atunci când vârsta „de ce” trece, uităm adesea să ne mai punem întrebări.
Pe tine ce curiozităţi te frământă şi ce faci pentru a găsi răspunsurile? Eu mă întreb destul de des de ce Popeasca arată atât de bine, deși a născut trei copii. Dar serios, întreabă-te mai des „De ce?” Este cea mai puternică întrebare şi răspunsurile pe care ţi le dai îţi pot schimba viaţa.
Să zâmbeşti!
Tu folosești terapia zâmbetului? Cercetările au arătat că zâmbetul îi transmite creierului tău că eşti fericit. Iar copiii fac asta cel mai des.
Sunt două tipuri de zâmbet. Zâmbetul care apare instantaneu atunci când te afli într-o situaţie care te bucură şi zâmbetul pe care îl creezi voit. Ambele îmbunătăţesc considerabil starea ta de spirit. Zâmbeşte mai des! Chiar dacă o faci numai pentru a-i juca feste minţii tale.
Să râzi!
Învaţă de la cei mici să râzi. O fac mult mai des decât adulţii 10)”You’re Not Laughing Enough, and That’s No Joke” de Pamela Gerloff, articol publicat de Psychology Today pe 21 iunie 2011. Poate uneori ţi se pare că râd din orice nimic, dar tocmai asta-i şmecheria!
Râsul este sănătos. Medicii spun că râsul are beneficii nu doar pentru sănătatea ta fizică (diminuează stresul, previne bolile cardiovasculare, relaxează muchii şi reduce durerea), ci şi pentru psihic (diminuează anxietatea, fobiile, stimulează optimismul şi starea de bine). Este cel mai la îndemână antidot pentru durere şi stres 11)”How Often Do You Laugh A Day?” de Sue Heldenbrand, articol publicat de SelfGrowth. Aşa că nu rata ocazia să râzi cu gura până la urechi. Chiar dacă n-ai toţi dinţii în gură!
Să plângi!
Pentru majoritatea persoanelor, plânsul este o soluţie pentru a se elibera de tensiune. Iar copiii ştiu asta în mod instinctiv.
Ar trebui să îţi dai voie să plângi mai ales în situaţiile când stresul te copleşeşte. Studiile realizate de Dr. William H. Frey II la Centrul Medical St Paul-Ramsey au arătat că, spre deosebire de lacrimile cauzate de factori externi (adică atunci când toci ceapă, de exemplu), cele cauzate de stres conţin cortizol (hormonul stresului), pe care astfel îl dai afară 12)”Biological Role of Emotional Tears Emerges through Recent Studies” de Jane E. Brody, articol publicat în The New York Times pe 31 august 1982. Poate de aceea și băieţii plâng câteodată.
Refuzul este punctual
Te duci cu copilul la mall şi te întreabă: „Îmi cumperi jucăria asta?” Îi spui „Nu.” Te întreabă de alta. Îi spui mai clar: „Nu!” Urmează alta şi alta… După ce te saturi de turuit „Nu! Nu! Nu!”, încerci să tragi linie: „Azi nu cumpărăm nicio jucărie.” Când începi să te simţi liniştit, auzi: „Dar o minge îmi cumperi?” (Mingea e jucărie?!) „Nu.” Poate o acadea? O bandă adezivă? O şurubelniţă?…
Copiii nu generalizează refuzul. Tu de ce o faci?
Nu te opune schimbării!
Învaţă să nu te opui schimbării sau, cu alte cuvinte, să te adaptezi rapid. Viaţa însăşi e schimbare.
Dacă ar trebui să te muţi, de exemplu, dintr-un oraş în altul, ţi-ar lua câteva săptămâni, cel puţin, să te adaptezi noului stil de viaţă. Pe când copilul tău ar pune punct şi ar lua-o de la capăt!
Visează cu ochii deschişi!
Nu este nevoie să îi spui unui copil că totul este posibil, ci mai degrabă unui adult – pentru că atunci când atingi vârsta maturităţii, devii Toma Necredinciosul şi vrei dovezi pentru tot ce se întâmplă în jurul tău. Copiii nu au nevoie de probe convingătoare. Pentru ei mai important este dacă ceea ce au aflat îi face să viseze cu ochii deschişi.
Ei pot visa că vor ajunge medici, aviatori sau chiar astronauţi. Ei cred că un simplu băţ poate fi sabia lui Zorro. Ei cred că dacă îşi doresc mult, într-o bună zi, în mod magic, se vor trezi cu un cal la uşă (măcar unul cu două roţi). Este minunat să visezi! Dar şi mai minunat este că uneori câte un vis năstruşnic prinde cumva realitate.
Bucuria adevărată
Cum îi poţi aduce bucuria unui copil? Crezi că e simplu, nu? O jucărie nouă şi o îngheţată? Poate o plimbare în parc sau 30 de minute de desene animate? Aşa o fi, dar toate acestea îi aduc o bucurie trecătoare.
Copiii, la fel ca adulţii, se bucură atunci când au o familie fericită, când sunt trataţi cu încredere şi le sunt recunoscute meritele 13)”Children and happiness” de Dr. Michelle De Haan, articol publicat de OpenLearn pe 10 ianuarie 2006. Astfel de bucurii cresc în inimă pentru toată viaţa. Indiferent câţi ani ai.
Să crezi promisiunile!
Copiii sunt încrezători şi iau în serios toate promisiunile care li se fac (mai puţin pe cele făcute de ei, asta e altă poveste).
Pentru copii, „pe cuvânt” chiar înseamnă o promisiune asumată, care trebuie să fie îndeplinită. Şi nu o să te lase să scapi uşor.
Verde-n faţă!
De câte ori n-ai considerat că eşti un om dintr-o bucată? Ca îţi place să spui lucrurilor pe nume şi nu eziţi atunci când ai ceva de zis? Precum un copil, spui ce ai în minte… sau nu? Mi-aduc aminte o întâmplare haioasă pe care tatăl meu a păţit-o. Fiind învăţător şi lucrând cu copiii, într-o dimineaţă un băieţel i-a spus răspicat: „Domnule, aveţi nodul de la cravată strâmb.” Când mi-a povestit, am zâmbit. N-am putut să nu mă gândesc de ce adulţii din jurul lui nu i-au spus ceva atât de evident. (Și… de ce tata nu purta papion?)
Sinceritatea este una dintre calităţile morale pe care o poţi învăţa cu uşurinţă de la cei mici. Dincolo de sinceritate, însă, copiii îţi arată cum să fii transparent şi să spui lucrurilor pe nume. Fără ocolişuri! Fără subînţelesuri!
Valoarea unui lucru nu se măsoară în bani
Un copil nu se întreabă cât a costat ce a primit. O păpuşă scumpă poate ajunge rapid aruncată într-un sertar, pe când o figurină de doi bani poate deveni nelipsită. Hainele elegante nu sunt o oprelişte pentru o distracţie grozavă prin băltoace.
Adevărata valoare a unui lucru stă în cât îţi e de folositor sau plăcut. Numărul banilor arată doar costul.
Cicatricele sunt o mândrie
Un copil îşi arată orice julitură cu mândrie. Cu o cicatrice deja e „căpitan”. Cu un braţ în ghips, abia aşteaptă să-l arate prietenilor pentru a-l semna, nicidecum să se ascundă ruşinat.
Nimeni nu-şi doreşte „cicatrice”. Dar dacă se întâmplă să le ai, sunt o dovadă că ţi-ai trăit viaţa din plin. Nu ai stat ca o legumă. Ai făcut ce ai simţit că vrei să faci – şi dacă nu ţi-a ieşit întotdeauna, ce?!
Nu ţine supărarea!
Când doi copii se ceartă, îi ţine până a doua zi. Chiar dacă şi-au spus că nu-şi vor mai vorbi niciodată.
Ce învăţăm noi de aici? „Niciodată” ţine până la miezul nopţii. Atunci supărările se resetează cumva. Dacă nu eşti adult căpos.
Dormi ca un bebeluş!
Un somn liniştit te energizează, dar previne şi multe afecţiuni. Tocmai de aceea este esential să laşi grijile la uşa dormitorului atunci când vrei să ai parte de un somn relaxant.
Ia exemplu de la bebeluşi! Sigur, se mai trezesc plângând, dar asta fiindcă au nevoi pe care încă nu ştiu cum să şi le rezolve singuri. Însă când dorm, au somnul lipsit de griji, odihnitor. La trezire, o zi minunată îi aşteaptă!
Un copil poate învăţa multe de la tine. Dar educaţia adevărată este bidirecţională: şi profesorul are ce învăţa de la elevi.
Când ai ocazia, urmăreşte mai atent comportamentul unui copil. S-ar putea să redescoperi o atitudine utilă. Ai mai făcut-o, cât de greu poate să fie?!
Cele mai importante lucruri despre viaţă pe care aş fi vrut să le cunosc încă din adolescenţă
Totul despre începuturile vederii la copii, cu multe detalii spectaculoase despre ochi, bine documentate şi ilustrate
Cele mai uimitoare lucruri despre anatomia nou-născuţilor - incredibil de diferiţi de ceea ce vor deveni
Referinţe
↑1 | ”Why ‘The Secret’ & Law Of Attraction Doesn’t Work For Most & What Does” de Michael Mackintosh, articol publicat în Owning Pink pe 29 decembrie 2012 |
---|---|
↑2 | ”Emotion suppression and mortality risk over a 12-year follow-up” – studiu realizat de Benjamin P. Chapman, Kevin Fiscella, Ichiro Kawachi, Paul Duberstein şi Peter Muennig, publicat în Journal of Psychosomatic Research din octombrie 2013 |
↑3 | ”Curiosity: The Fuel of Development” de Bruce Duncan Perry, M.D., Ph.D., articol publicat de Scholastic |
↑4 | ”Do children cope better than adults with potentially traumatic stress? A 40-year follow-up of Holocaust survivors – studiu realizat de J.J. Sigal şi M. Weinfeld, publicat în Psychiatry în 2001 |
↑5 | ”How to enjoy living in the present moment” de Ed Halliwell, articol publicat în The Guardian pe 28 ianuarie 2012 |
↑6 | ”Fun Facts About Hugging” – articol de Dr. Joseph Mercola |
↑7 | ”How children learn” de Sue Clarke, articol publicat de British Council |
↑8 | ”Are children really better at foreign language learning?” de Anne Merritt, articol publicat în The Telegraph pe 18 septembrie 2013 |
↑9 | ”Mothers asked nearly 300 questions a day, study finds” – articol publicat în The Telegraph pe 28 martie 2013 |
↑10 | ”You’re Not Laughing Enough, and That’s No Joke” de Pamela Gerloff, articol publicat de Psychology Today pe 21 iunie 2011 |
↑11 | ”How Often Do You Laugh A Day?” de Sue Heldenbrand, articol publicat de SelfGrowth |
↑12 | ”Biological Role of Emotional Tears Emerges through Recent Studies” de Jane E. Brody, articol publicat în The New York Times pe 31 august 1982 |
↑13 | ”Children and happiness” de Dr. Michelle De Haan, articol publicat de OpenLearn pe 10 ianuarie 2006 |
Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:
Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!