Charlie Chaplin Michael Jackson

Smile – compus de Charlie Chaplin şi cântat de Michael Jackson

Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.



Te-ai întrebat vreodată cât de puţine lucruri ştii despre cântecele pe care le asculţi? Sigur, adesea ştii cine cântă. Dar nici măcar asta nu bagi la cap întotdeauna. Despre cine a compus muzica sau cine a scris versurile nu risc să te întreb. Producători, aranjori, instrumentişti, backing vocals – „Glumeşti?!”

În ciuda aparenţelor, un cântec nu apare din neant. Uneori, înseamnă luni în care oamenii ăştia au fugit cu bâta după inspiraţie, numa’ or mai scoate nişte note de la ea. Alteori, trec ani până ce cântecul renaşte. Cumva, îşi face loc.

În tot acest timp, cântecul se alege cu o poveste. Nu mă refer aici la ce spune cântecul, ci la povestea care rămâne nespusă. Povestea vieţii cântecului.

Hai să-ţi arăt cam ce pierzi! Luăm ca exemplu „Smile” – un cântec care ar trebui să-ţi smulgă un zâmbet. Dar mai probabil te va lăsa cu gura căscată.

Charlie Chaplin – compozitorul

Te gâdilă gândul că mă joc cu minţile tale? Trebuie să fie o coincidenţă de nume, ceva. Şi totuşi, nu e o păcăleală de 1 Aprilie.

Genialul Charlie Chaplin a fost şi compozitor. Ba chiar a compus destul de mult.

Charlie s-a născut pe 16 aprilie 1889 într-o familie de muzicanţi din Londra. (Ştiai că este englez, nu american?!)

The Girl Was Young and Pretty

Charles Chaplin, tatăl cu acelaşi nume, a fost un cântăreţ notabil de music hall, care a lansat câteva cântece de succes. Însă dacă Charlie a moştenit ceva de la el, a fost doar genetic, pentru că după doi ani de la naşterea sa, tatăl a abandonat familia. A murit la doar 38 de ani, lefter, ca urmare a consumului excesiv de alcool 1)Charles Chaplin Sr” în Wikipedia.

Hannah Chaplin

Hannah, mama lui Charlie, a avut o scurtă carieră în spectacole de music hall. Nu cu mult succes, dar Charlie a avut un prim contact cu muzica şi cu scena prin intermediul ei. Rămasă fără venituri, femeia scotea bani de la cine putea. Asta a costat-o scump, ajungând într-un azil cu sifilis. După ce a devenit înstărit la Hollywood, Charlie a adus-o pe mama sa în America şi i-a oferit cele mai bune condiţii spre finalul vieţii. S-a stins în 1928.

De la 7 ani, Charlie a stat mai mult prin orfelinate. Dar scena l-a atras ca un magnet. La 14 ani, şi-a luat viaţa în propriile mâini, lucrând cu trupe de varietăţi.

Charlie Chaplin cântând la violoncel în 1915

La un moment dat, şi-a cumpărat un violoncel la mâna a doua. Îl fascina instrumentul. A experimentat, a „furat” ceva meserie de la colegii muzicanţi, a exersat mult… Şi a învăţat să cânte, de plăcere. Ţinea arcuşul cu mâna stângă, iar coardele erau inversate 2)Making Music with Charlie Chaplin” de Eric James şi Jeffrey Vance, carte publicată de Scarecrow Press în 2000.

Apoi, tot aşa, a învăţat să cânte la vioară. În turneul pe care l-a făcut în 1912 prin Statele Unite cu un spectacol de varietăţi, şi-a disperat colegii: exersa zilnic, ore în şir, chiar şi seara târziu. Spera să devină un mare instrumentist. Şi chiar dacă nu a ajuns la performanţa dorită, i-a prins tare bine.

Charlie Chaplin a început să apară în filme – de scurt metraj – în 1914. Ştii şi tu că pe atunci filmele erau mute. Ca să nu devină apăsătoare liniştea, filmele erau însoţite de muzică. Dar nu cum te gândeşti…

Fiecare sală de cinema avea propria formaţie. Da, muzica era live! Şi fiecare cânta ce credea că se potriveşte cu filmul.

Producţiile mai importante veneau însoţite de o listă cu sugestii pentru formaţie. Dacă ştiau cântecele sugerate, le cântau. Dacă nu – băgau de la ei. Cine îşi dădea seama?!

A Dog's Life

Charlie Chaplin a sesizat importanţa muzicii încă de la începuturile sale în cinematografie. Primul film pentru care a compus un cântec a fost „A Dog’s Life” („Viaţă de câine”), apărut în 1918. Dar nu conta prea mult, fiindcă era cântat doar în câteva locuri. Totuşi, a continuat să compună teme muzicale pentru multe filme ale sale.

Însă Charlie Chaplin nu avea cu adevărat pregătire muzicală. Nu ştia să scrie partituri. A învăţat să cânte şi la pian, iar asta i-a facilitat colaborarea cu muzicieni şcoliţi, care îi transcriau compoziţiile.

A fost o mare găselniţă când filmele au început să vină cu partituri muzicale pentru formaţie. Exista o anumită sincronizare cu imaginea, ceea ce aducea mai multă emoţie în poveste.

Charlie Chaplin a apreciat mult această nouă valenţă şi s-a implicat în conceperea coloanei sonore, începând cu al doilea său lungmetraj, „A Woman of Paris” („Pariziana”), apărut în 1923. Însă nu a compus pentru acest film.

Primul film pentru care Charlie Chaplin şi-a asumat şi sarcina de a compune coloana sonoră a fost „City Lights” („Luminile oraşului”), lungmetrajul din 1931. Iar de aici înainte a făcut-o pentru toate filmele sale. Ba chiar a şi refăcut coloana sonoră pentru câteva filme mai vechi.

Actor, scenarist, regizor, producător şi compozitor pentru acelaşi film – iată creatorul de film complet!

Cât de bun compozitor a fost Charlie Chaplin?

La începutul secolului XX, înregistrările muzicale începuseră să răspândească. Totuşi, nu erau pentru toată lumea. Principala modalitate prin care o compoziţie muzicală era pusă în circulaţie rămânea încă partitura muzicală.

În 1916, Charles Chaplin Music Company se lansa pe piaţa muzicală cu 3 compoziţii proprii, tipărite în 2000 de exemplare: „Oh! That Cello”, „There’s Always One You Can’t Forget” şi „The Peace Patrol”. Succesul a fost devastator – doar 3 exemplare vândute. Aşa că „prăvălia” s-a închis destul de repede.

Totuşi, Charlie Chaplin nu a renunţat la ideea de a compune. A făcut-o mai ales pentru filmele pe care le-a realizat.

Însă, de-a lungul anilor, câteva dintre compoziţiile sale au circulat independent, cu succes la public:

  • „Smile”, cântecul compus pentru filmul „Modern Times” („Timpuri noi”), apărut în 1936
  • „Terry’s Theme”, de pe coloana sonoră a filmului „Limelight” („Luminile rampei”), din 1952, a fost popularizat de Jimmy Young sub titlul „Eternally”
  • „This Is My Song”, cântecul interpretat de Petula Clark pentru filmul din 1967 „A Countess from Hong Kong” („Contesa din Hong Kong”), s-a clasat Number One în Australia, Marea Britanie, Irlanda şi alte ţări europene; de fapt, succesul extraordinar al muzicii de pe coloana sonoră a permis recuperarea cheltuielilor de producţie, pe care vânzările de bilete nu reuşiseră să o facă

Nu-i rău pentru un muzician autodidact!

Limelight - după 20 de ani
Filmul „Limelight” („Luminile rampei”) a apărut în 1952. Însă a intrat în competiţia pentru Oscar abia în 1973. Această ciudăţenie s-a putut întâmpla pentru că până atunci filmul nu a fost proiectat în Los Angeles. Între timp, Charlie Chaplin a fost într-un serios conflict cu autorităţile americane, care l-au acuzat că ar fi comunist şi i-au interzis intrarea în ţară. Chaplin a negat întotdeauna că ar fi comunist, declarându-se umanist.
PinterestTwitter

Dacă încă ai dubii că Charlie Chaplin a fost un compozitor cel puţin remarcabil, iată încă un argument: singurul premiu Oscar primit de Charlie Chaplin în competiţie a fost pentru Best Music, Original Dramatic Score din filmul „Limelight”, alături de Ray Rasch şi Larry Russell – deşi cel din urmă nu apare pe genericul filmului 3)British Movie Entertainments on VHS and DVD (A Classic Movie Fan’s Guide)” de John Howard Reid, carte publicată de Lulu în 2010.

Pentru ca informaţia să fie completă, să precizăm şi că Charlie Chaplin a mai obţinut două premii Oscar, dar ambele au fost onorifice 4)Charlie Chaplin Awards” în IMDb:

  • în 1929, când candida la titlul de Cel mai bun actor pentru rolul din „The Circus”, Academia a considerat că ceea ce a făcut este atât de deosebit, încât nu se poate compara cu ce fac alţii, aşa că Charlie Chaplin a primit un premiu special
  • în 1972, Academia i-a oferit un premiu pentru „efectul incalculabil pe care l-a avut la transformarea realizării de filme în forma artistică a acestui secol”, care a fost şi o împăcare pe care Charles Chaplin a decis să o accepte personal, după două decenii de absenţă din Statele Unite; înmânarea a fost ovaţionată timp de 12 minute – un moment fără egal 5)Charlie Chaplin prepares for return to United States after two decades” – material publicat de History

O temă muzicală reuşită

După cum îţi spuneam, primul hit muzical al lui Charlie Chaplin datează din 1936. Este o compoziţie instrumentală folosită ca temă muzicală de final în excepţionalul film „Modern Times” („Timpuri noi„).

Compoziţia este inspirată de opera „Tosca” de Giacomo Puccini 6)The Ellington Century” de David Schiff, carte publicată de University of California Press în 2012. Însă spiritul lui Charlie Chaplin se simte în fiecare acord, fiind fără îndoială o compoziţie originală.

Nu-l poţi înţelege profund pe Charlie Chaplin până nu ai zâmbit ascultând acest cântec. Însăşi viaţa sa este rezumată în acest amestec de stări.

Scena din film este antologică şi din alt motiv: personajul Charlot şi-a încheiat povestea, luându-şi adio de la spectatori. Cu un zâmbet.

Renaşterea unui cântec

Probabil că ar fi rămas doar o temă muzicală apreciată, însă în 1954, când cei mai mulţi o uitaseră, a prins avânt. John Turner şi Geoffrey Parsons i-au adăugat versuri, în mod evident inspirate de film:

Smile though your heart is aching
Smile even though it’s breaking
When there are clouds in the sky, you’ll get by
If you smile through your fear and sorrow
Smile and maybe tomorrow
You’ll see the sun come shining through for you

Light up your face with gladness
Hide every trace of sadness
Although a tear may be ever so near
That’s the time you must keep on trying
Smile, what’s the use of crying?
You’ll find that life is still worthwhile
If you just smile

That’s the time you must keep on trying
Smile, what’s the use of crying?
You’ll find that life is still worthwhile
If you just smile

Zâmbeşte chiar de inima te doare
Zâmbeşte chiar şi de e frântă
Când sunt nori pe cer, vei reuşi
Dacă zâmbeşti prin temeri şi necazuri
Zâmbeşte şi poate mâine
Vei vedea soarele strălucind pentru tine

Luminează-ţi faţa cu bucurie
Ascunde orice urmă de tristeţe
Chiar dacă o lacrimă e atât de aproape
Acesta-i momentul când e musai să tot încerci
Zâmbeşte, la ce bun să plângi?
Vei afla că viaţa merită trăită
Dacă pur şi simplu zâmbeşti

Acesta-i momentul când e musai să tot încerci
Zâmbeşte, la ce bun să plângi?
Vei afla că viaţa merită trăită
Dacă pur şi simplu zâmbeşti

Astfel, „Smile” a devenit un cântec pentru vocea inconfundabilă a lui Nat King Cole:

Smile

În Statele Unite, cântecul a urcat în clasamentul Billboard până pe locul 10. În Marea Britanie a avut chiar mai mare succes, ajungând pe locul 2.

În timp, cântecul a devenit un clasic. În 1959 a fost preluat de o altă voce cu greutate: Tony Bennett.

În perioada 1967-1969 a fost tema muzicală a emisiunii TV The Jerry Lewis Show.

În 1974 îl cânta Eric Clapton.

Iar lista poate continua.

Şi femeile zâmbesc

În anii ’70, Diana Ross era pe val – una dintre cele mai apreciate interprete. Pe albumul său din 1976, intitulat „Diana Ross” (redenumit ulterior „Ain’t No Mountain High Enough”) a inclus şi… „Smile”.

A fost pentru prima dată când o voce feminină şi-a pus amprenta pe acest cântec. Mai puţin sfătos, cu delicateţe:

Cântecul preferat al lui Michael Jackson

Ştii care este? Ai ghicit: „Smile” 7)Michael Jackson: The Icon” de Jos Borsboom, carte publicată de Lulu în 2011.

Am eu nişte bănuieli de ce. Probabil că şi tu.

Probabil ştii, Michael Jackson a fost bun prieten cu… Diana Ross. Prin anii ’70 au fost colegi la casa de discuri Motown. În mod cert, Michael a ascultat albumele Dianei, inclusiv versiunea ei pentru „Smile”. Şi i-a plăcut mult – îţi vei da seama imediat de ce spun asta.

Michael Jackson nu s-a mulţumit să îi placă acest cântec. În 1995, i-a dat propria sa interpretare, sensibilă, din care se simte exact acel zâmbet răsărit peste tristeţe despre care vorbesc versurile:

Michael Jackson a inclus versiunea sa pe dublul album „HIStory: Past, Present and Future, Book I”. În 1998, a fost extras pe single.

La înmormântarea lui Michael din 2009, fratele său, Jermaine Jackson, a cântat exact „Smile”. Niciunul dintre hiturile megastarului nu ar fi fost mai potrivit decât acest cântecel de suflet.

Poveste fără sfârşit

Articol scris exclusiv pentru Miratico de Lucian Velea
Lucian Velea este fondatorul site-ului Miratico şi al multor alte proiecte online.

Sugestie pentru continuare:
Star Wars Main Theme
Tema muzicală din "Star Wars" în 18 feluri (tot mai surprinzătoare)
O selecţie a celor mai inedite interpretări ale binecunoscute teme principale din seria de filme "Războiul stelelor"

Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:

Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!

Referinţe   [ + ]

1. Charles Chaplin Sr” în Wikipedia
2. Making Music with Charlie Chaplin” de Eric James şi Jeffrey Vance, carte publicată de Scarecrow Press în 2000
3. British Movie Entertainments on VHS and DVD (A Classic Movie Fan’s Guide)” de John Howard Reid, carte publicată de Lulu în 2010
4. Charlie Chaplin Awards” în IMDb
5. Charlie Chaplin prepares for return to United States after two decades” – material publicat de History
6. The Ellington Century” de David Schiff, carte publicată de University of California Press în 2012
7. Michael Jackson: The Icon” de Jos Borsboom, carte publicată de Lulu în 2011

Ce amintiri îţi trezeşte Charlot?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *