Abilitatea prin care guşti o glumă făcută ţie, şi nu cea de a face o glumă, este cea care-ţi dovedeşte simţul umorului.

În liceu aveam o vecină naivă care era ţinta farselor mele. Spre exemplu, într-o dimineaţă, m-a întrebat foarte surprinsă de ce merg cu părinţii la şcoală. I-am răspuns, cu un aer grav, că m-am alergat cu o colegă în pauză şi, din cauza asta, am avut o coliziune atât de dură cu o profă, de i-am rupt piciorul. Aşa că, pentru a evita alte „avarii”, eram păzită în ture de către părinţi. Vecina chiar m-a crezut. Însă adevărul era unul simplu: toată familia voia să ajungă cât mai repede pe unde avea treabă, aşa că mergeam cu maşina.

În facultate mi-a plăcut şi mai mult să mă ţin de şotii. De la prima farsă i-am pus pe jar pe toţi: familie, colegi, prieteni noi şi vechi. Realitatea era că din septembrie aveam o relaţie la distanţă. Pe baza ei, am dat sfoară-n ţară că mă mărit. Toată lumea a luat-o de bună, inclusiv familia. Părinţii mei aveau o părere foarte proastă despre „viitorul ginere”, aşa că soarta cea crudă ne-a despărţit între Crăciun şi Revelion. Dar în ziua „nunţii” anulate, ca o continuare a farsei, fostul m-a sunat să-mi ureze casă de piatră.

De atunci, treptat, m-am lăsat de făcut farse. Însă folosesc Ziua Păcălelilor ca să anunţ cele mai trăznite planuri de viitor, în speranţa că toţi o vor lua drept păcăleală şi nu se va isteriza nimeni atât de mult încât să-mi pună beţe în roate.

Chiar, de ce e Ziua Păcălelilor pe 1 aprilie?!

În jurul datei de 21 martie, este echinocţiu (de primăvară, în emisfera nordică). Vremea e mereu capricioasă în această perioadă. Poate că oamenii s-au simţit de atâtea ori păcăliţi de natură, încât au început să se păcălească şi între ei.

Istoricii au găsit în antichitate un precursor pentru Ziua Păcălelilor. În Roma avea loc festivalul „Hilaria” la sfârşitul lunii martie. În acest festival, ziua de 25 martie era dedicată veseliei ¹⁾”Religions of the Hellenistic-Roman Age” de Antonia Tripolitis, carte publicată de Wm. B. Eerdmans Publishing Co. în 2001. Oamenii aveau voie să se deghizeze şi să imite pe oricine, chiar şi pe magistraţi, fără să se teamă că buzduganul se va întoarce împotriva lor. Nimeni nu avea voie să se supere.

Multe alte obiceiuri similare se pare că au existat de-a lungul timpului în diferite regiuni din Europa, dar dovezile sunt puţine. Păcat; o istorie a păcălelilor ar fi învăţat-o toţi elevii.

Însă evenimentul care poate fi considerat începutul Zilei Păcălelilor aşa cum a ajuns până-n zilele noastre are o istorie interesantă. Romanii foloseau un calendar în care se tot încurcau. În anul 46 î.Hr., Iulius Cezar a hotărât să pună capăt zăpăcelii, introducând un calendar mai coerent. Dar cum e greu cu matematica şi astronomia, nu a ieşit prea precis. După sute de ani, lunile nu se mai potriveau la fel cu anotimpurile. Astronomii au refăcut calculele şi au descoperit o formulă mai bună pentru anii bisecţi. Papa Grigore al III-lea a promulgat noul sistem, denumit calendarul gregorian, în 1582. Ţările catolice din sudul Europei l-au preluat la scurt timp ²⁾”The History and Practice of Ancient Astronomy” de James Evans, carte publicată de Oxford University Press în 1998. (Până s-a hotărât şi restul lumii că e o idee bună, a mai durat câteva sute de ani. Aşa s-a ajuns la situaţii hilare, precum cea din Rusia, unde Revoluţia din Octombrie a avut loc în noiembrie.)

În Evul Mediu, europenii sărbătoreau Anul Nou timp de o săptămână, începând cu Buna Vestire. Aşadar, începeau pe 25 martie, iar sărbătoarea culmina pe 1 aprilie.

Printre schimbările aduse de calendarul gregorian, se numără şi faptul că Revelionul nu se mai sărbătorea pe 1 aprilie, ci pe 1 ianuarie. Cum la acea vreme oamenii nu se tolăneau în fiecare seară în faţa televizorului ca să vadă ştirile şi nici nu stăteau toată ziua cu nasul în Facebook, inerţia era mare. Încurcături şi confuzii au tot avut loc, unii încă sărbătorind Revelionul pe 1 aprilie. În Franţa, aceştia au devenit ţinta glumelor şi farselor. Pe spatele lor se lipeau peşti făcuţi din hârtie, denumiţi „poisson d’avril” („peşte de aprilie”), simbolizând faptul că sunt nişte oameni uşor de „prins”. Acest obicei este considerat începutul Zilei Păcălelilor ³⁾”French Festivals and Traditions” de Nicolette Hannam şi Michelle Williams, carte publicată de Brilliant Publications în 2011.

Britanicii au fost ceva mai lenţi. La ei Revelionul s-a mutat pe 1 ianuarie abia în 1752. Păcălelile au venit şi ele. În Scoţia, spre exemplu, obiceiul ţine două zile, fiecare cu semnificaţia ei. Se începe cu Vânătoarea Cucilor (păsări ce îi simbolizează pe nătărăi), în care farsele constau în darea de tot felul de treburi şi sarcini false ⁴⁾”Curious Country Customs” de Jeremy Hobson, carte publicată de David & Charles în 2012. Încă se mai practică „te cheamă şefu'” de 1 aprilie. Distracţia continuă cu Ziua Cozilor, zi în care oamenii se pot trezi cu diferite cozi agăţate de ei sau bileţele cu textul „Loveşte-mă” ataşate pe spate.

10 farse făcute în clasă

Acum, că ai făcut mica lecţie de istorie, să trecem la chestiuni mai concrete. Ne uităm la ce farse au făcut elevii şi studenţii – cele mai tari, din toată lumea. Şi fiindcă ştiu că şi tu ai chef de şotii, o să-ţi sugerez câteva idei de farse.

1. Să nu sune telefoanele în timpul orei!

   Îţi sună cunoscută replica asta? Mie da, m-a terorizat în jumătate din anii de şcoală, că în cealaltă jumătate nu aveam telefon. Sunt profi care chiar pedepsesc aspru o asemenea greşeală, deci de ce nu i-ai ironiza puţin când ai ocazia?

   Avem de-a face cu un profesor care are o regulă menită să-i descurajeze pe liceeni de a-şi ţine telefoanele pornite: dacă sună mobilul în timpul orei de curs, eşti obligat să răspunzi pe speaker. Iată însă că rămâne blocat când aude că eleva a fost sunată de la o „clinică”, pentru a i se spune rezultatul analizelor – e însărcinată! Fata are o stăpânire de sine impecabilă, iar farsa e cu un final apoteotic: numele viitoarei bebeluşe va fi… April. April Fool, desigur.

   Idei de farse în clasă

   Vorbeşte cu un amic din afara şcolii să te sune în timpul orei. Răspunde şi dă telefonul pe speaker „din greşeală”. Mesajul trebuie să fie cât se poate de serios: iubita îţi face o criză de gelozie că îţi place de profa, un amic te şantajează fiindcă ai fi modificat notele din catalog, vecinul tocmai a aflat că i-ai înţepat cauciucul, eşti chemat la poliţie pentru un motiv dubios etc. Totul ţine de câtă imaginaţie ai şi de cum calibrezi farsa pentru victima păcălelii (fiindcă e uşor să sari calul). Nu uita să-i facă cineva măcar o poză cu expresia facială de la final!

   

2. O farsă mortală

   Aceasta este o farsă destul de des făcută în America de Sud. E ideal să i-o faci unei profesoare ce predă o limbă, fie ea maternă sau străină (după caz). În spaniolă, întrebarea pusă victimei este: „¿Profe, como se dice: muéransen o muéranse?” Un echivalent aproximativ în română: „Cum se zice corect: muriţi cu toţi sau muriţi cu toţii?” Evident, profa o să aleagă varianta corectă. Când vine răspunsul, reacţia este… mortală!

3. Pe picior de plecare

   Probabil că farsa anterioară li s-a părut unora prea sinistră, fiindcă a apărut o variantă. Tot în spaniolă, întrebarea capcană este: „¿Profe, como se dice: vayansen o vayanse?” Adică un fel de: „Cum se zice corect: plecaţi cu toţi sau plecaţi cu toţii?” Dacă o mai şi irită stupizenia întrebării, s-ar putea ca răspunsul victimei chiar să sune ca un ordin. Oricum, nu poate spune că n-a zis-o!

4. Dublu sens

   Se vede treaba că elevii din America de Sud sunt tare poznaşi. Uite încă o farsă nebună. Un elev a întrebat: „¿Profe, se puede correr?” Asta e o întrebare cu dublu sens, un fel de: „Putem s-o ştergem?” Profesoara a crezut că întreabă dacă pot şterge tabla, aşa că a răspuns afirmativ. În schimb, elevii au aplicat celălalt sens al frazei şi au şters-o la fugă de nebuni prin clasă.

   Idei de farse în clasă

   Acum, că ai prins schema, poţi da frâu liber creativităţii. O iei invers: te gândeşti la ce ar putea face toţi colegii din clasă, verbul care să comande asta ar trebui să fie evident, mai rămâne doar să formulezi o întrebare isteaţă care să includă acel verb. Partea cea mai grea este să convingi toată clasa să facă acel lucru. Dacă nu fac toţi, se strică poanta.

   

5. Don't stop believin' că totul e o farsă

   Liceenii americani se pricep la flash mob. În timpul orei de istorie, au început să cânte a capella melodia „Don’t Stop Believin'” a formaţiei Journey. De parcă n-ar fi fost de ajuns, au avut şi coregrafie.

   După cum se vede, profesoara a fost teribil de amuzată şi a savurat momentul până la capăt. Soţul acesteia a fost şi mai încântat. A arătat clipul cu farsa producătorilor serialului „Glee” şi, în vară, au fost invitaţi să apară într-un episod (toată clasa face parte din audienţa unui concert).

   Idei de farse în clasă

   O farsă de tip flash mob este o idee grozavă! Distracţia este mare şi e foarte puţin probabil să se supere cineva. Dacă afli şi unul dintre cântecele preferate ale victimei, mergi la fix. E drept, nu-i floare la ureche, este nevoie de repetiţii înainte. Dar poate fi un moment memorabil. Aşa că merită filmat cu o cameră ascunsă. Ca să vadă tot netu’.

   

6. Cel mai cool mod de a lua notiţe la curs

   Profitând că în facultate e mai multă libertate decât în liceu, un student ceh a venit la un curs de calculatoare cu o maşină de scris. Foarte calm, a scos-o din cutie, a aşezat-o pe bancă şi a început să-şi ia notiţe. În toată liniştea din sală, zgomotele maşinii de scris au atras atenţia tuturor, până în faţă. Între timp, profesorul preda: „Are un afişaj, butoane, intrări, ieşiri, conectori. Are şi difuzoare, conexiune USB şi conexiune wireless, are şi nişte circuite de alimentare… E cineva care ia notiţe pe o maşină de scris? Am avut şi eu una, dar au mâncat-o moliile.”

   Ca să vezi: nu mai poţi fi de modă veche! Ce s-o fi gândit proful? Toată lumea are laptop, numai un student de prin spate stă pe maşina de scris. Oare ce urmează? Să vină cineva cu pergamentul pe care să-şi ia notiţe?

   Idei de farse în clasă

   Ideea de bază este să faci ceva într-un mod neaşteptat pentru vremurile noastre. Poţi să scrii cu pana înmuiată în călimară. Ori să faci calculele cu abacul. (Dacă ştii să foloseşti o riglă de calcul, deja eşti tare.) Poţi cumpăra un receptor de telefon clasic care se conectează la smartphone şi să pui pe cineva să te sune. Sau poţi să te îmbraci cum o făceau părinţii sau bunicii tăi când erau elevi.

   

7. Salvatorul lumii e mai aproape decât crezi

   Farsa asta e aparent simplă, dar de mare efect. E nevoie de un costum de Superman şi de ceva talent actoricesc. Studentul se ridică brusc în mijlocul cursului şi zice tare în telefon: „Ce?! Vin imediat!” Restul e legendă.

8. Zorro la facultate

   Se pare că studenţii au o pasiune pentru interpretarea celor mai diverse personaje. Dar unii duc farsa la nivel teatral.

   De data aceasta, amfiteatrul a fost invadat de un bandit cam demodat. După ce îşi umflă puţin muşchii în faţa audienţei, nişte marriachi îi anunţă intrarea lui… Zorro! Se vede că n-a prea fost dus la şcoală individul. În loc să se aşeze cuminte în bancă, fiindcă şi aşa întârziase, el a sărit la o luptă crâncenă cu banditul. Cu săbiile s-au duelat până când Zorro i-a venit de hac. Iar finalul e de poveste.

   Profesorul, dovedind că are umor, şi-a adus o ultimă contribuţie la toată întâmplarea, cu nişte legături de oxigen şi hidrogen. Cool, nu?

   Idei de farse în clasă

   Dacă eşti pus pe teatru, poţi scorni tot felul de farse parodice. De exemplu, poţi pregăti o mică scenetă, care începe de la o întâmplare banală, dar dialogul se mută la un moment dat pe replici dintr-o piesă de teatru foarte cunoscută. Te poţi folosi de un scenariu precum „Lecţia” de Eugene Ionesco. Ori poţi face nişte bileţele cu replici din „Romeo şi Julieta”, care să circule între un băiat şi o fată până când observă profa şi le interceptează. Când le va citi, îşi va da seama că e vorba de o păcăleală.

   

9. O farsă marţială

   Pentru puţinii tineri care nu ştiu, Mortal Kombat este un joc plin de violenţă. A avut un succes imens, şi cu toate astea producătorii au dat faliment. Jocul e cunoscut în special printre fetele care au ieşit dintr-o relaţie pentru că partenerul era mai pasionat de joc decât de ele.

   Mortal Kombat a avut o priză atât de bună la public încât, în plină oră, nişte tineri au intrat în clasă costumaţi în ţinutele din joc şi au început să se lupte. Pe fundal, cineva a asigurat sunetele, tot ca în joc. S-au luptat, s-au distrus unul pe altul şi, la final, au plecat din sală ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

10. Trebuie să vezi asta!

    Unele farse sunt mai greu de descris în cuvinte. Trebuie pur şi simplu să le vezi. Iar asta e aşa de ţăcănită, încât rişti să te ţăcăneşti şi tu!

    

    Cum ţi-a plăcut? Nu ai văzut-o încă?! Mai încearcă! Mouse-ul tău încă n-a cedat. Nici tu, nervos. Dar dacă totuşi cedezi, pune-o la socoteală pentru 1 Aprilie.

Sunt multe alte idei de farse care se pot face. Totul ţine de imaginaţie şi de surprinderea trăsăturilor psihologice ale victimei păcălelii. Totuşi, ai grijă ca păcăleala să nu fie prea dură, căci rişti să fie la fel şi consecinţele suportate. Ca în multe altele, dozajul optim şi umorul inteligent sunt cheia succesului. Baftă la păcălit!

Articol scris exclusiv pentru Miratico de Andreea Ioviţă

Andreea Ioviţă are multe realizări în arta scrisului, de la crearea unui blog care a ajuns la TV până la publicarea unei cărţi pentru motocicliste.

Farsa 10 şi ideile de farse sunt scornite de Lucian Velea

Lucian Velea este fondatorul site-ului Miratico şi al multor alte proiecte online.

Sugestie pentru continuare:

Insula James Bond (şi alte poveşti exotice)
O călătorie virtuală într-un loc deosebit, în care vechile legende se împletesc cu povestiri mai noi, spre satisfacţia turiştilor