Doar pentru că nu poţi face totul… nu înseamnă că nu poţi face nimic.
Nu ai auzit până acum de Olga Murray? Este de înţeles, nu e vreo vedetă. Nici nu e vreo afaceristă plină de bani. E doar o bătrânică pensionară.
O să spui că ai lucruri mai bune de făcut decât să citeşti despre bătrânele, fie ele şi simpatice.
Dar o să-ţi spun un secret: Olga are superputeri.
Nu zboară ca Superman şi nici nu merge pe pereţi ca Spider-man. Însă face ceva ce nici măcar supereroilor nu le e la îndemână: schimbă mentalităţi. Şi nu la câţiva oameni, ci la o ţară întreagă. Ba poate chiar mai mult.
Află cum o pensionară, în loc să-şi odihnească oasele la soare prin Florida, a hotărât că e mai bine să schimbe viaţa unor generaţii.
Pe această pagină:
Născută în Transilvania
Olga s-a născut în 1925, în Transilvania. Dar nu-ţi face griji, nu-i vampir. (Deşi, tare mi-ar plăcea ca astfel de oameni să fie nemuritori.)
Eu am o teorie că pe chipul unui om, indiferent cât a înaintat în vârstă, poţi să-i întrevezi copilăria. Cred că micuţa Olga era o fetiţă veselă, liniştită, iubită de familie şi bine educată. Şi dragostea pentru munţi tot atunci trebuie să fi prins rădăcini.
Doar că erau vremuri tulburi în Europa, mai ales pentru o familie cu origini evreieşti. Prin 1931, au considerat că e mai bine pentru ei să emigreze. Pe atunci, statul Israel încă nu exista, aşa că au plecat spre locuri mai sigure. Direcţia: Statele Unite.
Erau săraci, dar Olga îşi aminteşte că părinţii săi nu refuzau niciodată să ajute pe cineva în nevoie. A învăţat că aşa e normal să fie. Şi aşa a făcut toată viaţa.
Viaţa ca americancă
Micuţa Olga a crescut în „Ţara tuturor posibilităţilor”.
A fost o studentă eminentă la Columbia University din New York, iar în 1954 a absolvit George Washington University din Washington, D.C.. Specializarea sa: dreptul.
Jurişti sunt de toate felurile, dar Olga Murray chiar era pasionată de dreptate. Şi-a făcut o carieră din asta.
La acea vreme, nu erau multe femei cu pregătire în domeniu. Iar cele care erau, primeau joburi mărunte.
Ştii cum este: oamenii foarte capabili şi puşi pe treabă îi „citeşti” din prima. Aşa se face că Olga Murray a primit primul job pe care şi l-a dorit – direct în serviciul Judecătorului Şef de la Curtea Supremă din California. Şi a lucrat la Curtea Supremă până la pensionarea sa din 1992.
În cei 37 de ani de serviciu, Olga Murray s-a ocupat în mare parte de dosare referitoare la drepturile copiilor şi femeilor. Într-un fel, a fost o lungă pregătire pentru ceea ce va urma.
Excursia în Nepal
Ce face occidentalul dornic să mai schimbe peisajul? Dă o raită prin Asia.
Nepalul este o destinaţie exotică. Ţara Everestului are peisaje spectaculoase şi o cultură aparte – adică un potenţial turistic extraordinar. Suferă însă major la infrastructură şi stabilitate politică. Este una dintre cele mai sărace ţări din Asia (doar afganii o duc mai rău).
În ciuda inconvenientelor, 800.000 de turişti au vizitat Nepalul în 2012 1)”Nepal Tourism Statistics 2012” – raport al Ministerului Culturii, Turismului şi Aviaţiei Civile din Nepal, publicat în iunie 2013 – foarte mult pentru o ţară de doar 147 km2. Şi asta în condiţiile în care jumătate din suprafaţă nu este tocmai propice locuirii.
Un astfel de turist a fost şi Olga Murray în 1984. A făcut drumeţii prin zonele muntoase şi i-au plăcut tare mult locurile.
Dar ce a fascinat-o cu adevărat a fost spiritul copiilor. Ai noştri se plâng că nu au destule piese Lego şi haine cu ultimele personaje Disney. Copiii nepalezi sunt plini de zâmbet când aleargă în fundu’ gol cu o crenguţă ca unică „jucărie”.
Îţi aminteşti, spuneam că Olga Murray s-a ocupat o viaţă de protejarea drepturilor copiilor. În Nepal nu a putut decât să se întrebe: Care drepturi?!
Şi-a propus să revină. Şi a făcut-o. În 1987, a trăit chiar o mare aventură.
Se pare că ţara asta voia să o ţină cu orice chip. În drumeţie, a alunecat şi şi-a rupt o gleznă. Localnicul care o însoţea a cărat-o în spinare peste munţi şi ape. Sună ca-n poveşti, dar a durat 8 zile până au ajuns la un medic din Kathmandu, capitala Nepalului.
A nimerit la un spital mic, condus de un medic tânăr, care oferea servicii medicale de calitate, în mod gratuit, pentru copii săraci şi cu dizabilităţi. Acolo, Olga Murray a aflat mai multe despre crunta realitate a acestor copii. Şi nu a putut lăsa lucrurile aşa.
Una dintre fetiţe, cu arsuri la picioare, îi tot spunea ce mult i-ar plăcea să se poată duce la şcoală. Impresionată de dorinţa ei, Olga i-a dat 300 de dolari din propriul buzunar, ca bursă şcolară 2)”Olga Murray’s broken leg led to healing lives” de Meredith May, articol publicat în SFGate pe 8 februarie 2009 (la acea vreme, cea mai mare parte dintre nepalezi nu ar fi putut strânge atâţia bani nici într-un an).
De fapt, darul pe care l-a făcut a însemnat mai mult decât şi-a dat seama.
Întoarsă în Statele Unite, a început să strângă donaţii pentru a oferi burse copiilor din Nepal, prin intermediul medicului pe care îl cunoscuse acolo. Nici nu era nevoie de sume mari, pentru că pentru preţul unei rochii „made in USA”, un copil nepalez avea asigurată şcolarizarea un an întreg.
Un gest frumos, nu-i aşa? Era doar începutul.
Nepal Youth Foundation
Olga Murray şi-a dat seama repede că nu poate face ceva durabil decât în mod organizat. Aşa că în 1990 a înfiinţat Nepalese Youth Opportunity Foundation (NYOF), o organizaţie non-profit pentru ajutorarea celor mai defavorizaţi copii nepalezi. Organizaţia a fost redenumită ulterior Nepal Youth Foundation (NYF).
La început au fost burse şcolare. Din ce în ce mai multe. Zeci. Sute. Mii!
În unele sate, nu mai fusese nimeni niciodată la şcoală. Dar copiii îşi doreau asta. Cât de mult? Unii au fost dispuşi să meargă pe jos chiar şi 4 ore pentru a ajunge la şcoală; şi încă pe atât la întors, zilnic. (Încearcă asta!)
Olga Murray nu s-a mulţumit să strângă bani şi să-i trimită în Nepal. S-a dus cel puţin o dată pe an la faţa locului şi a stat din ce în ce mai mult acolo, până când a ajuns să trăiască mai mult în Nepal. (Probabil că nici nu s-ar mai fi întors în California, dar trebuia să se ocupe şi de strâns donaţii.)
Acum, să nu crezi că a stat degeaba pe acolo. A cunoscut situaţia mai bine şi nu a putut lăsa lucrurile aşa.
Iat-o pe Olga Murray povestind pe scurt (poţi activa subtitrarea în română):
Cum scoţi o ţară din mentalităţile ei medievale
Ştiai că în Nepal există obiceiul ca fetiţele să fie vândute? Mai exact, este vorba despre fetiţele din familiile sărace, care de mici erau date pe bani familiilor mai înstărite, pentru a le deveni servitoare, fără vreun salariu. Şi să nu crezi că era cine ştie ce afacere – un occidental îşi cumpără o pereche de pantofi cu banii ăia. Şi mai grav este că unele dintre aceste fete erau abuzate sexual sau forţate să se prostitueze. Chiar dacă practica, numită Kamlari, este interzisă prin lege de ceva vreme, autorităţile nu luau nicio măsură concretă pentru a o stopa.
Această formă de sclavagism era ceva obişnuit până când Olga Murray a luat poziţie. A dat guvernul în judecată pentru neaplicarea legii, a organizat marşuri de protest, a solicitat şi a obţinut sprijinul autorităţilor internaţionale, a acordat adăpost fetelor aflate într-o astfel de situaţie. Dar mai ales i-a făcut pe nepalezi să înţeleagă că aşa ceva nu este demn de secolul XXI. Fundaţia le-a oferit un purcel sau o capră multora dintre cei care voiau să-şi vândă fetele din cauza sărăciei 3)”Sausalito woman helps make better lives for Nepalese children” de Stacey Palevsky, articol publicat în J. Weekly pe 22 august 2008.
Ca rezultat, 12.000 de fete au fost eliberate din acest sistem tacit. Pentru aceste fete, Olga Murray este un erou.
Ştiai că în Nepal o mulţime de copii sunt malnutriţi? Mai exact, jumătate dintre copiii sub 5 ani. Mai mult de 100.000 de copii mici nu primesc suficientă hrană. Pentru mulţi dintre ei, este fatal. Este principala cauză de deces pentru acest segment de vârstă.
Fundaţia a creat centre de reabilitare pentru cazurile grave. Nu doar că sunt salvaţi, dar părinţii lor sunt învăţaţi cum să îi hrănească mai bine, potrivit vârstei, cu resurse minime. Aceste centre sunt realizate prin parteneriate cu spitale, care se obligă să le preia complet după 5 ani. Pentru că Olga Murray a considerat întotdeauna că oamenii trebuie să înveţe cum să se descurce singuri, nu să li se dea.
Mii de copii au fost repuşi pe picioare. În doar câteva săptămâni, zici că n-au avut nicio problemă.
Ştiai că în Nepal copiii cu handicap sunt consideraţi paria? Se spune despre ei că sunt blestemaţi şi complet inutili. Nu-şi bate nimeni capul să le dea vreo educaţie. Şi sunt mai mulţi decât în alte ţări, pentru că nu s-a intervenit medical la timp, când anumite deficienţe de văz sau de auz s-ar fi putut recupera.
Fundaţia înfiinţată de Olga Murray a luat câţiva astfel de copii sub protecţia sa. Unii au terminat chiar şi studii superioare. Un avocat sau un sociolog nevăzător erau ceva inimaginabil, dar fundaţia a dovedit că este posibil. Presa scrie despre ei. Prin astfel de exemple se schimbă mentalităţi.
Pentru cei cu handicap, dar şi pentru cei recuperaţi de pe străzi, fundaţia a înfiinţat şi case de copii. Nu oricum, ci unele care pot fi luate drept model. Copiilor li se imprimă un sentiment de siguranţă, exact ca într-o familie normală. Atât de mult, încât sunt sprijiniţi până când ajung să-şi câştige existenţa. Chiar şi pe durata facultăţii.
Toate acestea trebuie să dispară. Şi vor dispărea. Nepalezi au mai mult de oferit semenilor şi lumii. Au fost doar prizonierii ignoranţei.
Privind situaţia din Nepal, cei mai mulţi oameni văd necazuri şi suferinţă. Olga Murray vede zâmbetele copiilor şi bucuria de a evolua. Toţi cei din jurul ei ştiu că se implică emoţional din toată inima. Dar nu o s-o vezi niciodată plângând de milă. Din vocea ei răzbate doar „Asta e situaţia, hai să facem ceva!”
Fundaţia este una dintre cele mai eficiente din lume în ceea ce priveşte cheltuirea banilor. Chiar dacă a condus personal organizaţia mai bine de două decenii, Olga Murray nu a fost niciodată plătită pentru asta. În schimb, a fost răsplătită mai mult decât şi-ar fi imaginat – cu dragoste.
Cum crezi că este ca cineva să facă o filmare despre tine, în care nu apari nicio clipă în persoană, şi totuşi o lume întreagă să te vadă în toată frumuseţea ta? Iată un mesaj aniversar:
„Mama Olga” are o droaie de copii. Nu i-a născut, dar i-a renăscut. Şi pentru asta este una dintre cele mai iubite femei din lume.
A primit o mulţime de premii şi distincţii, acordate de Regele Nepalului, Dalai Lama şi alte personalităţi cu greutate. Dar crezi că se compară ceva cu sentimentul dat de copiii care o iau în braţe?!
Ce poate face un om în faţa unei situaţii copleşitor de dificile? Cei mai mulţi se resemnează. Dar Olga Murray a dovedit puterea incredibilă a lui „fac ce pot acum” – zi după zi, către un ţel.
La 90 de ani, Olga Murray încă se ocupă de copiii din Nepal. Cutremurul devastator din 2015 a surprins-o acolo. Acum are încă o treabă de făcut.
Recomandarea ei: „Ieşi afară şi fă ceva pentru cineva! Acesta e secretul dacă vrei să trăieşti mult şi bine.” 4)”Sausalito woman helps make better lives for Nepalese children” de Stacey Palevsky, articol publicat în J. Weekly pe 22 august 2008 Ce mai aştepţi?!
Povestea uimitoare a omului care a făcut ce n-au fost în stare să facă guvernele şi organizaţiile umanitare
Cele mai importante lucruri despre viaţă pe care aş fi vrut să le cunosc încă din adolescenţă
O lungă listă menită să te inspire a învăţa de la cei mici - cu o mulţime de fotografii adorabile
Referinţe
↑1 | ”Nepal Tourism Statistics 2012” – raport al Ministerului Culturii, Turismului şi Aviaţiei Civile din Nepal, publicat în iunie 2013 |
---|---|
↑2 | ”Olga Murray’s broken leg led to healing lives” de Meredith May, articol publicat în SFGate pe 8 februarie 2009 |
↑3, ↑4 | ”Sausalito woman helps make better lives for Nepalese children” de Stacey Palevsky, articol publicat în J. Weekly pe 22 august 2008 |
Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:
Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!
Oare cat timp ne trebuie pentru a iesi din FRICA, SINGURATATEA si MANIPULAREA in care traim.
A fost comunismul si alt RAU dupa……..TRADAREA si VANZAREA TARII. Am fost nepasatori fata de tara, fata de copiii tarii, nepasarea ne imbolnaveste si nu permite GRAUNTELUI de omenie sa iasa din noi.
Valorile noastre de generatii le-am uitat, poate ca daca incepem sa ne ajutam semenii, regasim si tara lasata pe mana hotilor.Personal, mi-ar place ca cineva sa ma anunte si sa ma cheme periodic sa particip la ajutorarea unor copii. Grozav articolul si omul despre care se vorbeste.
Dacă nu m-aș teme de concluzii pripite, aș spune că spiritul transilvan este foarte compatibil cu cel nepalez.
Poate și pentru că un alt copil al Ardealului, pe nume Sándor Kőrösi Csoma, născut în satul Chiuruș, de
lângă Covasna, care a trăit o parte din viață în Tibet, a avut o intensă activitate, în special teologică și filologică, prin zonă, fiind considerat fondatorul tibetologiei și autorul primului dicționar tibetan-englez.
În vara anului 2018 am fost si eu in Nepal pt o lună. Am fost captivantă de aceasta tara si de copiii pe care i.am intalnit. Împreună cu echipa am cunoscut si ajutat cu puținul nostru aproximativ 600 de copii. Bucuria si dragostea lor ne-au fost cea mai mare răsplată. E adevărat, am cunoscut si eu copii care merg pe jos kilometri întregi pt a ajunge la scoala. Am avut bucuria să întâlnesc mulți copii inteligenti, cu vise si speranțe mari. Punam Bhattarai este un astfel de copil. Invata într-una din școlile din Changunarayan , Bhaktapur. Isi doreste mult sa fie doctor, salvator(are) de vieti.
Cand mergi in Nepal si intri in universul copiilor de acolo nu poti decât sa te îndrăgostești de ei. … si cand ajungi acasa începe să iti fie dor de strazile din Kathmandu pline de zgomot si praf pentru ca acolo ochii tai se întâlnesc cu o mulțime de priviri de copii pline de dragoste. … imi este dor de Nepal 🙂