Einstein în viaţa reală nu a fost doar un mare politician şi un mare filozof. A fost şi un mare observator al comediei umane, cu un sănătos simţ al umorului.
Albert Einstein a fost, fără doar şi poate, un om de ştiinţă revoluţionar. Numele său a devenit sinonim cu inteligenţa sclipitoare.
Sigur ai tot auzit despre el că a descoperit una şi alta. Şi că a spus tot felul de lucruri deştepte. Dar despre omul Albert Einstein ce ştii?
Îţi dai seama că un fizician atât de aparte trebuie să fi fost şi un om special. Dar n-ai idee câte lucruri năstruşnice pot fi găsite în biografia lui. Uite doar câteva…
Pe această pagină:
- 1 Micul Albert a început să vorbească abia la 5 ani
- 2 Albert s-a îndrăgostit de ştiinţă după ce s-a jucat cu o busolă
- 3 Albert a avut o soră, Maja
- 4 Albert Einstein nu a intrat la facultate din prima încercare
- 5 Albert Einstein abia a terminat facultatea
- 6 Albert Einstein şi-a publicat cele mai mari descoperiri ca "amator"
- 7 Albert Einstein a divorţat pentru o promisiune de Nobel
- 8 Albert Einstein nu a luat Premiul Nobel pentru Teoria Relativităţii
- 9 Albert Einstein nu suferea ciorapii
- 10 Albert Einstein a fost şi violonist
- 11 Albert Einstein avea succes la femei
- 12 Cea mai notorie limbă scoasă îi aparţine lui Einstein
- 13 Albert Einstein a fost elveţian cea mai mare parte a vieţii
- 14 Albert Einstein este cel mai cunoscut evreu care nu a trăit în Israel
- 15 Albert Einstein a militat împotriva segregării rasiale
- 16 Albert Einstein ar fi putut fi preşedintele statului Israel
- 17 Albert Einstein nu a fost nici religios, nici ateu
- 18 Lui Albert Einstein i-a fost furat creierul
- 19 Există un element chimic denumit după Einstein
- 20 Yoda nu seamănă întâmplător cu Einstein
- 21 ALBERT EINSTEIN se anagramează TEN ELITE BRAINS
Micul Albert a început să vorbească abia la 5 ani
Când vine un copil pe lume, părinţii se bucură la fiecare vorbuliţă pe care o scoate. Abia aşteaptă să mai spună ceva.
Doar că unii părinţi tot aşteaptă… Şi aşteaptă… Şi nimic. Copilul nu prea leagă vorbe.
Aşa s-a întâmplat şi cu micul Albert. Anii treceau şi nu zicea multe. Părinţii începuseră să-şi facă griji că are probleme mintale. Dar, pe la 5 ani, şi-a dat drumul. Vorba anecdotei, până atunci nu avusese nimic de spus.
La acea vreme nu se ştia, dar era vorba despre un sindrom rar, care – în mod paradoxal – în afectează pe unii copii mici extraordinar de bine dotaţi intelectual. Acum este cunoscut ca Sindromul Einstein, după cum l-a denumit Thomas Sowell 1)”The Einstein Syndrome” de Thomas Sowell, carte publicată de Basic Books în 2001.
Albert s-a îndrăgostit de ştiinţă după ce s-a jucat cu o busolă
Când avea 5 ani, micul Albert s-a îmbolnăvit. Ştii cum e cu ăştia mici când trebuie să stea cuminţi în pat. Ca să-i dea ceva de făcut, tatăl său i-a dat o busolă.
Peste ani, Albert Einstein a povestit că a fost absolut fascinat de acea busolă de buzunar.
Curiozitatea de a desluşi „magia” acului care arată întotdeauna nordul, parcă tras de un fir invizibil, a fost „sămânţa” care l-a stârnit să înţelagă cum funcţionează multe altele.
(Acum, când mai vezi un copil răcit cobză, ştii ce să-i dai: ceva „magic”.)
Albert a avut o soră, Maja
Maja era mai mică cu doi ani şi jumătate decât Albert. Cei doi s-au înţeles foarte bine toată viaţa.
Maja a urmat filologia, s-a măritat şi şi-a văzut de viaţă.
Dar în 1939 situaţia devenea dramatică pentru evreii din Europa. Pentru a o salva, Albert a chemat-o la el, în Statele Unite. Maja a locuit acasă la Albert până la sfârşitul vieţii. Adică 12 ani. Ultimii 5 ani au fost la pat, din cauza unor probleme de sănătate, iar Albert s-a ocupat să aibă parte de o bună îngrijire. Să tot ai aşa un frate!
Albert Einstein nu a intrat la facultate din prima încercare
Albert Einstein avea un IQ estimat la 160. Ai zice că un om atât de inteligent nu a avut niciodată vreo dificultate în a trece un examen.
Când avea 16 ani, Albert a dat admiterea la Politehnică din Zürich – fără succes. Deşi la fizică şi matematică era foarte bun, la celelalte materii şchiopăta.
După încă un an de liceu, rezultatele sale s-au îmbunătăţit semnificativ şi a obţinut locul dorit la Politehnică.
Albert Einstein abia a terminat facultatea
Profesorii îl considerau inteligent, dar leneş. Nu-i plăcea să-şi tocească coatele învăţând. (Îţi sună cunoscut?)
A terminat facultatea destul de rău. Profesorii nu i-au dat recomandări, pentru că nu făcea ce aşteptau de la el şi chiulea mult (se pare că îl lua valul cu studiile pe cont propriu).
Aşa se face că în timp ce colegii săi deveneau profesori, el nu găsea nimic de lucru. În disperare de cauză, era să devină agent de asigurări. (Oare câţi agenţi de asigurări ar fi putut deveni mari oameni de ştiinţă?!)
Cu greu a prins o slujbă de funcţionar la Oficiul Federal de Proprietate Intelectuală. Unde ar fi putut rămâne îngropat în hârtii.
Albert Einstein şi-a publicat cele mai mari descoperiri ca "amator"
În 1905, Einstein încă era funcţionar la Oficiul Federal de Proprietate Intelectuală. Nu avea nici cea mai mică autoritate în lumea ştiinţifică. Studia în timpul liber, ca orice pasionat de fizică.
Dar se afla în momentul său de graţie. Acest an a fost denumit ulterior, pentru fizica modernă, annus mirabilis (anul miraculos).
În acest an, Albert Einstein:
- a publicat o lucrare despre efectul fotoelectric (această direcţie de studiu îi va aduce ulterior suprema recunoaştere ştiinţifică)
- a publicat o lucrare despre mişcarea browniană (prima dovadă experimentală a existenţei atomilor)
- a publicat o lucrare despre teoria relativităţii restrânse (studiu care i-a atras atenţia marelui fizician german Max Planck, prima personalitate care l-a susţinut)
- a publicat o lucrare despre echivalenţa masei cu energia (din care toată lumea ştie faimoasa ecuaţie E = mc2)
- şi-a dat doctoratul în fizică
O vreme nu a fost băgat în seamă. Era un nimeni care avea pretenţia să revoluţioneze fizica. Dar era mânat de o mare pasiune şi credea cu tărie în teoriile sale, deşi încă nu avea suficiente dovezi.
Albert Einstein a divorţat pentru o promisiune de Nobel
În 1903, Albert Einstein s-a căsătorit cu Mileva, o sârboaică cu care făcuse deja un copil. Fuseseră colegi de facultate, ea fiind singura fată care studia matematică-fizică. Cuplul a mai făcut doi băieţi, dar relaţia nu a fost una fericită.
În 1914 s-au separat, iar în 1919 Albert a cerut divorţul. Dar Mileva nu putea fi de acord oricum. Trebuia să se gândească la situaţia ei materială, ca femeie cu copii de crescut. Aşa că nu a cedat uşor.
Cariera lui Albert Einstein era în ascensiune, dar nu-l dădeau banii afară din casă. Ca să o convingă pe Mileva să-i acorde divorţul, i-a promis toţi banii pe care îi va primi dacă va câştiga vreodată Premiul Nobel. Culmea e că femeia asta chiar credea în el. Aşa că a fost de acord 2)”Einstein Works Out Details of His 1919 Divorce from Mileva Maric” în Shapell Manuscript Collection3)”Einstein’s Wife – The Life of Mileva Maric Einstein” – articol publicat de PBS în 2006.
Doar trei ani mai târziu, Academia Suedeză anunţa că laureatul Premiului Nobel pentru Fizică în 1921 este Albert Einstein. Dar acesta nu a avut parte de câştigul financiar, care ar fi valorat circa 280.000 de dolari în prezent.
Albert Einstein nu a luat Premiul Nobel pentru Teoria Relativităţii
Când auzi „Albert Einstein”, care e primul lucru care-ţi vine-n minte? Teoria Relativităţii!
Deşi începuse să publice rezultatele sale referitoare la Teoria Relativităţii încă din 1905, când Academia Suedeză i-a atribuit Premiului Nobel pentru Fizică în 1921, motivaţia a fost cu totul alta: Legea Efectului Fotoelectric 4)”Photoelectric effect” în Wikipedia. Fără îndoială că este o descoperire foarte importantă, dar nu cea mai importantă a lui Einstein.
Albert Einstein nu suferea ciorapii
Se pare că aversiunea sa faţă de ciorapi ar fi plecat de la faptul că avea o conformaţie a degetelor de la picioare care favoriza ruperea ţesăturii. Iar când vedea găuri în ciorapi, îl apucau pandaliile!
Aşa că încă din tinereţe a început să evite ciorapii. Până când nu i-a mai purtat deloc. Dacă mergea la o plimbare pe ţărm, era de înţeles. Dar imaginează-ţi că în acea lume care ţinea la formalism, Einstein apărea şi la cele mai formale întâlniri doar în pantofi, fără ciorapi.
Albert Einstein a fost şi violonist
Pauline, mama lui Albert, era pianistă. L-a îndemnat şi pe fiul ei către muzică. Aşa se face că la 6 ani, Albert deja studia vioara.
Lecţiile de vioară i-au plăcut atât de mult, încât la un moment dat a aruncat cu un scaun după profesoară, care a plecat plângând 5)”A Genius Finds Inspiration in the Music of Another” de Arthur I. Miller, articol publicat în The New York Times pe 31 ianuarie 2006. Îl chinuia talentul.
Însă la 13 ani s-a îndrăgostit profund de sonatele lui Mozart. A fost o legătură aproape mistică – ca de la geniu la geniu 6)”A Genius Finds Inspiration in the Music of Another” de Arthur I. Miller, articol publicat în The New York Times pe 31 ianuarie 2006. Dacă ne gândim puţin, nici nu-i de mirare – cei doi au fost destul de asemănători în spirit.
Albert Einstein a cântat la vioară toată viaţa. Cât de bine? Elsa, a doua sa soţie, a povestit că s-a îndrăgostit de felul cum interpreta Mozart la vioară. Şi alţi apropiaţi s-au declarat uimiţi de felul în care cânta. Pe de altă parte, cârcotaşii spun că nu suna prea bine.
Dar ştii ce? Mai bine dă-ţi singur cu părerea! Ascultă această înregistrare rară, cu Albert Einstein interpretând „Sonata în Si bemol major” de Wolfgang Amadeus Mozart:
Cert este că Albert Einstein cânta cu o mare plăcere. Chiar îşi iubea vioara, căreia îi pusese numele Lina. (Ghici de unde!)
A considerat că multe dintre descoperirile sale ştiinţifice se datorează viorii şi pianului (da, cunoştea şi acest instrument). Muzica îi limpezea mintea, îi dădea idei noi… Îi era muză 7)”A Genius Finds Inspiration in the Music of Another” de Arthur I. Miller, articol publicat în The New York Times pe 31 ianuarie 2006!
Albert Einstein avea succes la femei
Avem un bărbat care nu era tocmai prieten cu pieptănul, nu prea îi păsa de haine, nu purta ciorapi… Şi cu toate astea, era un cuceritor, într-o societate care ţinea la etichetă. Sau poate tocmai pentru că nu ţinea la etichetă – era un „rebel”, ieşea în evidenţă.
Arma sa era vioara. Cânta la ceaiuri, iar multe doamne şi domnişoare erau extaziate ascultându-l.
Adăugăm şi firea prietenoasă, tot timpul cu un spirit de glumă, cu replici savuroase. Plus personalitatea puternică. Pericol public.
Despre aventurile sale se ştie câte ceva din scrisorile rămase 8)”Einstein’s theory of fidelity” de Roger Highfield, articol publicat în The Telegraph pe 11 iulie 2006.
Prima soţie, Mileva, era mai dintr-o bucată, nu i le-a acceptat. Nici nu-i de mirare că au ajuns la divorţ.
Însă a doua soţie, Elsa, era mai relaxată. Îi era verişoară primară, mai mare cu 3 ani. Erau prieteni încă din copilărie. Elsa şi-a declarat public iubirea pentru Albert, dar în timp par să fi rămas mai degrabă prieteni decât iubiţi.
Elsa avusese şi ea o căsătorie eşuată, din care avea două fete. Înainte să se căsătorească cu Elsa, Albert i-a făcut avansuri fetei mici a acesteia. Dar cum diferenţa de vârstă era de 18 ani, fata îl aprecia ca un tată 9)”Einstein, Confused in Love and, Sometimes, Physics” de Dennis Overbye, articol publicat în The New York Times pe 31 august 1999. Aşa că dacă nu a reuşit cu fata, Albert s-a mulţumit cu mama.
Pe durata celei de-a doua căsătorii, Albert a avut cel puţin 6 amante. Se pare că nici nu se ascundea de soţie 10)”Letters reveal relative truth of Einstein’s family life” de Alok Jha, articol publicat în The Guardian pe 11 iulie 2006.
Cu toate acestea, Albert a suferit profund când Elsa s-a îmbolnăvit şi apoi a murit la doar 60 de ani. E complicat cum se iubesc oamenii.
Albert Einstein i-a mărturisit unui prieten, într-o scrisoare, că fidelitatea faţă de o unică femeie este cel mai mare eşec al vieţii lui. Se pare că a înţeles mai uşor universul decât femeile.
Cea mai notorie limbă scoasă îi aparţine lui Einstein
Pe 14 martie 1951, Albert Einstein îşi aniversa ziua de naştere. Împlinea 72 de ani. A fost la o petrecere în onoarea sa, care s-a terminat târziu. La ieşire, reporterii insistau să zâmbească pentru fotografii. Doar că era obosit, nu-i ardea de poze. În loc să zâmbească, a scos limba.
Rezultatul? Fotograful Arthur Sasse l-a surprins chiar în acel moment. Nu doar că Einstein nu i-a „stricat” poza, dar aşa a apărut una dintre cele mai emblematice imagini din toate timpurile.
Culmea e că lui Albert Einstein i-a plăcut tare mult fotografia. I-a făcut copii şi a trimis-o ca felicitare prietenilor. Omu’ avea umor.
Albert Einstein a fost elveţian cea mai mare parte a vieţii
Albert Einstein s-a născut pe 14 martie 1879 la Ulm, în Regatul Württemberg (actualmente în Germania). Centrul Europei era frământat geopolitic în acele vremuri. Aşa se face că în 1896 a rămas fără cetăţenie.
După terminarea facultăţii, în 1901, a devenit cetăţean elveţian. Deşi a trăit doar vreo 15 ani în Elveţia şi a mai căpătat alte cetăţenii pe parcursul vieţii, a rămas cetăţean elveţian până la moarte. (Dacă ai deveni cetăţean elveţian, ce motiv ai putea avea să renunţi?!)
A făcut studiile superioare în Elveţia, iar cele mai mari descoperiri le-a făcut pe vremea când trăia în Elveţia. Şi uite aşa, elveţienii au suficiente motive să-l considere pe Albert Einstein de-al lor. Cel mai mare om de ştiinţă elveţian!
Albert Einstein este cel mai cunoscut evreu care nu a trăit în Israel
Întotdeauna a fost de notorietate că Albert Einstein a fost evreu. De fapt, din această cauză a părăsit Germania nazistă.
Einstein întotdeauna a susţinut evreimea – ştiinţific şi cultural. Dar în spaţiul actualului stat Israel a fost doar în vizită. Pentru el, poporul evreu era transnaţional.
De fapt, după Iisus şi Moise, Albert Einstein este cel mai cunoscut evreu din toate timpurile!
Albert Einstein a militat împotriva segregării rasiale
Cât a stat în Germania, Albert Einstein a luat de mai multe ori poziţie împotriva derapajelor rasiste. Fără succes, dar şi-a asumat riscurile. O să spui că fiind evreu, avea tot interesul.
Dar după ce s-a stabilit în Statele Unite, în 1933, a făcut acelaşi lucru. De această dată, în colimator nu erau evreii, ci afro-americanii. Albert Einstein a devenit un membru activ în National Association for the Advancement of Colored People, organizaţie care militează pentru drepturile civile ale afro-americanilor. A luat poziţie publică împotriva segregării rasiale din America, a găzduit afro-americani şi a plătit şcolarizarea pentru cel puţin un student de culoare 11)”Albert Einstein, Civil Rights activist” de Ken Gewertz, articol publicat în Harvard Gazette pe 12 aprilie 2007. Astfel de gesturi, care azi pot părea banale, la acea vreme erau curajoase.
Albert Einstein ar fi putut fi preşedintele statului Israel
Israelul a fost recunoscut ca stat în 1949. Primul Preşedinte a fost Chaim Weizmann, dar acesta a decedat pe 9 noiembrie 1952.
La scurt timp, Primul-ministru David Ben-Gurion i-a propus lui Albert Einstein să preia preşedinţia Israelului. Omul de ştiinţă a refuzat politicos, argumentând că nu are calităţile şi experienţa necesare unei astfel de funcţii 12)”Israel Modern History:Offering the Presidency of Israel to Albert Einstein” în Jewish Virtual Library. Pare simplu şi raţional.
De fapt, povestea e mai complicată. În anii anteriori fondării statului Israel, Albert Einstein şi-a exprimat public de mai multe ori îndoiala că ar fi bună o secesiune în regiune pentru a-i separa teritorial pe evrei de arabi. Era un pacifist visător. Considera că trebuie găsite căi pentru ca evreii şi arabii să trăiască în pace în acelaşi stat, fiindcă altfel naţionalismul, indiferent de partea cui, va amplifica conflictul 13)”Einstein on Israel and Zionism: His Provocative Ideas About the Middle East” de Fred Jerome, carte publicată de St. Martin’s Press în 200914)Scrisoare deschisă a unui grup de intelectuali evrei, printre care şi Albert Einstein, publicată în The New York Times pe 4 decembrie 194815)”Einstein on Palestine and Zionism” de Edward C. Corrigan, articol publicat în The Canadian Charger pe 5 ianuarie 2010. Timpul a arătat că a avut partea sa de dreptate. Probabil că într-o societate în care toţi oamenii ar fi fost inteligenţi şi vizionari ca el, chiar ar fi trebuit ca oricare naţiuni să trăiască în pace la un loc.
Se pare că lui David Ben-Gurion şi altor politicieni israelieni chiar le-a fost teamă că Albert Einstein ar fi putut accepta propunerea de a deveni Preşedinte. Au făcut-o doar pentru că au fost presaţi să o facă 16)”Einstein on Palestine and Zionism” de Edward C. Corrigan, articol publicat în The Canadian Charger pe 5 ianuarie 2010. La acea vreme, Einstein se bucura de o imensă autoritate şi popularitate, aşa că dacă ar fi expus public vreo idee „neconvenabilă”, lucrurile s-ar fi complicat.
Albert Einstein nu a fost nici religios, nici ateu
În controversele dintre credincioşi şi atei, Albert Einstein este citat de ambele tabere. Fiecare vrea să arate că un om atât de inteligent, care a înţeles Universul mai bine decât toţi cei dinaintea lui, îi confirmă opinia.
La început, Albert Einstein a fost religios în sens clasic. Dar destul de repede, după ce cunoştinţele sale de fizică s-au aprofundat, viziunea sa s-a schimbat.
Considera că divinitatea există, dar că mintea umană este prea infantilă pentru a o înţelege. Prin urmare, religiile sunt nişte copilării 17)”Childish superstition: Einstein’s letter makes view of religion relatively clear” de James Randerson, articol publicat în The Guardian pe 13 mai 2008. Iar dacă asta trebuia să poarte un nume, prefera să spună că e agnostic 18)”Religious views of Albert Einstein” în Wikipedia.
Lui Albert Einstein i-a fost furat creierul
La propriu!
Desigur, nu cât era în viaţă. Deşi, probabil, unii s-au gândit cum să o facă.
Albert Einstein – om deştept – nu voia să fie idolatrizat. Aşa că a lăsat prin testament instrucţiuni pentru a fi incinerat, iar cenuşa împrăştiată într-un loc secret 19)”The Tragic Story of How Einstein’s Brain Was Stolen and Wasn’t Even Special” de Virginia Hughes, articol publicat de National Geographic’s Phenomena pe 21 aprilie 2014.
După decesul din 18 aprilie 1955, Thomas Harvey a fost patologul care i-a făcut autopsia. Ce s-a gândit?! Tot va fi incinerat, nu o să observe nimeni dacă îi fură creierul genialului om de ştiinţă. Voia al naibii de mult să-l studieze. L-a conservat şi l-a ascuns.
Isprava s-a aflat destul de repede. Thomas Harvey a obţinut un acord de la Hans Albert Einstein, fiul celebrului fizician, pentru a păstra creierul în scopuri ştiinţifice. Dar ceilalţi membri ai familiei au fost de altă părere. Apoi situaţia s-a tensionat şi Thomas Harvey a fost dat afară, dar a luat creierul cu el.
Jumătate de secol s-a tot mutat dintr-un loc în altul, cu creierul după el 20)”The Theft and Half-Century Journey of Einstein’s Brain” de Matt Blitz, articol publicat în Gizmodo pe 30 ianuarie 2015. Viaţa şi cariera sa profesională au mers tot mai rău (un blestem, ar spune unii). A tot căutat parteneri şi chiar s-au făcut câteva studii pe fragmente din creierul lui Einstein, însă rezultatele sunt discutabile 21)”The Tragic Story of How Einstein’s Brain Was Stolen and Wasn’t Even Special” de Virginia Hughes, articol publicat de National Geographic’s Phenomena pe 21 aprilie 2014. Probabil ar fi fost mai interesant de studiat creierul hoţului – ar fi găsit nişte pitici pe acolo.
Există un element chimic denumit după Einstein
La scurt timp după decesul lui Albert Einstein, o echipă condusă de Albert Ghiorso a obţinut confirmarea oficială pentru sintetizarea în premieră a elementului chimic cu număr atomic egal cu 99.
După cum se obişnuieşte în astfel de cazuri, au avut privilegiul de a alege denumirea.
Şi au ales: einsteinium 22)”Einsteinium” în Wikipedia – în memoria marelui fizician.
Yoda nu seamănă întâmplător cu Einstein
Ţi s-a părut vreodată că Yoda, celebrul personaj din „Războiul stelelor”, aduce puţin cu Einstein? Ei bine, nu ţi s-a părut.
Yoda a fost creat de Stuart Freeborn. I-a modelat capul după al său. Însă trebuia să inspire multă inteligenţă, aşa că s-a gândit să preia elemente de la un prototip al genialităţii: Albert Einstein. Aşa se face că zona ochilor e foarte asemănătoare 23)”Yoda Mania” de Fred Hauptfuhrer şi Karen Peterson, articol publicat în People pe 9 iunie 1980.
ALBERT EINSTEIN se anagramează TEN ELITE BRAINS
Dacă iei literele numelui ALBERT EINSTEIN şi le schimbi ordinea, poţi ajunge la un rezultat uluitor: TEN ELITE BRAINS (zece creiere de elită). Ce mai poţi să spui?
Şi ar mai fi atât de multe de spus. Mai bine caută o biografie a lui Albert Einstein, garantez că o să-ţi placă!
Extraordinara viaţă a unei minţi sclipitoare, care a uimit lumea prin ce putea să facă, dar şi prin calea urmată
Un clasament al celor mai inteligente vedete feminine, cu multe amănunte surprinzătoare despre fiecare
Transcrierea memorabilului discurs al lui Steve Jobs, ilustrată cu imagini rare şi adnotată cu alte informaţii spectaculoase
Referinţe
↑1 | ”The Einstein Syndrome” de Thomas Sowell, carte publicată de Basic Books în 2001 |
---|---|
↑2 | ”Einstein Works Out Details of His 1919 Divorce from Mileva Maric” în Shapell Manuscript Collection |
↑3 | ”Einstein’s Wife – The Life of Mileva Maric Einstein” – articol publicat de PBS în 2006 |
↑4 | ”Photoelectric effect” în Wikipedia |
↑5, ↑6, ↑7 | ”A Genius Finds Inspiration in the Music of Another” de Arthur I. Miller, articol publicat în The New York Times pe 31 ianuarie 2006 |
↑8 | ”Einstein’s theory of fidelity” de Roger Highfield, articol publicat în The Telegraph pe 11 iulie 2006 |
↑9 | ”Einstein, Confused in Love and, Sometimes, Physics” de Dennis Overbye, articol publicat în The New York Times pe 31 august 1999 |
↑10 | ”Letters reveal relative truth of Einstein’s family life” de Alok Jha, articol publicat în The Guardian pe 11 iulie 2006 |
↑11 | ”Albert Einstein, Civil Rights activist” de Ken Gewertz, articol publicat în Harvard Gazette pe 12 aprilie 2007 |
↑12 | ”Israel Modern History:Offering the Presidency of Israel to Albert Einstein” în Jewish Virtual Library |
↑13 | ”Einstein on Israel and Zionism: His Provocative Ideas About the Middle East” de Fred Jerome, carte publicată de St. Martin’s Press în 2009 |
↑14 | Scrisoare deschisă a unui grup de intelectuali evrei, printre care şi Albert Einstein, publicată în The New York Times pe 4 decembrie 1948 |
↑15, ↑16 | ”Einstein on Palestine and Zionism” de Edward C. Corrigan, articol publicat în The Canadian Charger pe 5 ianuarie 2010 |
↑17 | ”Childish superstition: Einstein’s letter makes view of religion relatively clear” de James Randerson, articol publicat în The Guardian pe 13 mai 2008 |
↑18 | ”Religious views of Albert Einstein” în Wikipedia |
↑19, ↑21 | ”The Tragic Story of How Einstein’s Brain Was Stolen and Wasn’t Even Special” de Virginia Hughes, articol publicat de National Geographic’s Phenomena pe 21 aprilie 2014 |
↑20 | ”The Theft and Half-Century Journey of Einstein’s Brain” de Matt Blitz, articol publicat în Gizmodo pe 30 ianuarie 2015 |
↑22 | ”Einsteinium” în Wikipedia |
↑23 | ”Yoda Mania” de Fred Hauptfuhrer şi Karen Peterson, articol publicat în People pe 9 iunie 1980 |
Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:
Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!
SCURT ŞI LA OBIECT. GENIAL.
Felicitari pentru modul prezentarii acestor informatii biografice despre Einstein!
Atractiv, interesant!
Mulţumesc. Chiar a avut o viaţă plină de amănunte spectaculoase. A trebuit să mă limitez, altfel ieşea o carte. 🙂