Am descoperit paradoxul că dacă iubesc până mă doare, atunci nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste.

Pe 11 decembrie 1979, Oslo – şi întreaga lume – era sub impresia evenimentului din ziua precedentă: decernarea Premiului Nobel pentru Pace, premiu primit de Maica Tereza de Calcutta.

După cum e obiceiul, în acea zi Maica Tereza ţinea un discurs la Universitatea din Oslo. Este o ocazie mai amplă decât la înmânarea premiului, prin care laureatul îşi poate exprima punctele de vedere şi poate transmite un mesaj către lume.

De atunci, lumea a evoluat economic, tehnologic, social… Dar majoritatea problemelor ridicate în acest discurs îşi păstrează fundamental valabilitatea. Dincolo de micile ezitări verbale ale unui om care nu vorbea nativ limba engleză, dincolo de parcursul care nu este întotdeauna închegat, dincolo de unele păreri care pot diferi de ale tale, rămân fragmentele de viaţă care îţi merg la inimă. În cea mai mare parte, discursul este o înşiruire de pilde. Dar nu dintre cele scornite cu măiestrie de oameni înţelepţi. E vorba de întâmplări dintre care Maica Tereza avea parte în fiecare zi. Întâmplări dureroase şi minunate în acelaşi timp.

Cel mai bine te las să citeşti transcrierea. Cu câteva adnotări care aduc un plus de informaţie…

Pentru că ne-am adunat aici ca să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru acest Premiu Nobel pentru Pace, cred că ar fi frumos să spunem împreuna rugăciunea Sfântului Francis de Assisi care mă surprinde întotdeauna.

Spunem această rugăciune în fiecare zi după Sfânta Împărtășanie, pentru ca ni se potrivește fiecăruia dintre noi și mereu mă întreb dacă, în vremea când Sfântul Francisc de Assisi a scris această rugăciune, acum 4-500 de ani, oamenii aveau aceleași dificultăți pe care le avem noi astăzi. Uimitor e că a compus aceasta rugăciune care ni se potrivește foarte bine și nouă. Cred ca unii dintre voi o au deja, deci să începem să ne rugăm împreună.

Rugăciunea Păcii

„Rugăciunea Sfântului Francisc de Assisi” mai este cunoscută şi ca „Rugăciunea Păcii”. De fapt, nimeni nu ştie cum de a ajuns să îi fie atribuită Sfântului Francisc de Assisi. Acesta a decedat în 1226, însă rugăciunea este atestată abia în decembrie 1912, când a fost publicată, fără să se precizeze vreun autor, în La Clochette – o mică publicaţie religioasă din Franţa. Papa a aflat despre ea şi i-a dat girul în L’Osservatore Romano din 20 ianuarie 1916. De acolo a fost preluată de alte publicaţii, răspândindu-se în toată lumea. Şi pe bună dreptate, pentru că este foarte frumoasă şi plină de substanţă. Circulând folcloric, au apărut variante. Cum este şi cea pe care Maica Tereza a inclus-o între rugăciunile de dimineaţă ale ordinului catolic pe care l-a fondat.

Doamne, fă o cale din pacea Ta,
pentru ca, acolo unde este ură, să pot aduce iubire;
pentru ca, acolo unde este ofensă, să pot aduce spiritul iertării;
pentru ca, acolo unde este discordie, să pot aduce armonie;
pentru ca, acolo unde este greşeală, să pot aduce adevăr;
pentru ca, acolo unde este îndoială, să pot aduce credinţă;
pentru ca, acolo unde este disperare, să pot aduce speranță;
pentru ca, acolo unde sunt umbre, să pot aduce lumină;
pentru ca, acolo unde este tristeţe, să pot aduce bucurie.
Doamne, fă să pot căuta mai mult să alin decât să fiu alinat;
să înțeleg decât să fiu înțeles;
să iubesc decât să fiu iubit;
pentru că prin renunțare la sine omul află;
este aducător de iertare când ierţi pe cineva;
prin moarte cineva se trezeşte la viața veșnică.

Să îi mulțumim Domnului pentru șansa pe care o avem astăzi toți, pentru acest dar al păcii care ne amintește că am fost creați să trăim în pace, că Iisus a devenit om pentru a aduce vești bune săracilor. El, fiind Dumnezeu, a devenit om în toate felurile precum noi, însă fără de păcat, și a spus foarte clar că a venit să dea vești bune. Veștile erau de pace pentru toți oamenii de bună credință și asta este ceva ce ne dorim toți, pace în inimi, iar Dumnezeu a iubit așa de mult lumea încât I-a dăruit fiul, a fost un dar, și I l-a dat Fecioarei Maria, și ea ce a făcut cu El?

Imediat cum a apărut în viața ei, s-a grăbit să dea mai departe aceste vești bune și imediat ce a ajuns în casa vărului ei, copilul – copilul nenăscut – copilul din pântecul Elisabetei s-a mișcat de bucurie. Acest mic copil nenăscut a fost primul mesager al păcii. L-a recunoscut pe Prințul Păcii, L-a recunoscut pe Hristos care a venit să aducă vești bune pentru mine și pentru tine.

Oslo, Norvegia

Maica Tereza face o referire la Oslo, capitala Norvegiei, pentru că este localitatea în care se desfăşoară ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Pace. Deşi Alfred Nobel era suedez, dorinţa sa a fost ca acest premiu să fie atribuit de un comitet norvegian. Nimeni nu ştie sigur de ce. La acea vreme, Suedia şi Norvegia formau o uniune, condusă de o aceeaşi monarhie, din anumite considerente politice, nu că oamenii din cele două jumătăţi ale Peninsulei Scandinave s-ar fi dat în vânt după asta. Posibil că a vrut să dea un semnal de înfrăţire.

Ca şi cum nu a fost de ajuns – nu a fost de ajuns să devină om – a murit pe cruce pentru a arăta acea mare iubire, și a murit pentru tine și pentru mine și pentru lepros și pentru înfometat și pentru dezbrăcatul ce stă nu numai pe drumurile Calcuttei, dar și ale Africii, New York-ului, Londrei, Oslo-ului – și a insistat să ne iubim aproapele la fel cum El ne iubește pe fiecare dintre noi. Cum e specificat foarte clar în Biblie – iubiți-vă așa cum v-am iubit Eu – așa cum vă iubesc Eu – cum mă iubește Tatăl, așa vă iubesc şi eu – și cu cât Tatăl L-a iubit mai mult, ni L-a dăruit nouă, și cât de mult ne iubim între noi, trebuie să dăruim unul altuia până la suferință.

Nu este de ajuns să spunem: îl iubesc pe Dumnezeu, dar nu îmi iubesc vecinul. Sfântul Ioan spune că ești mincinos dacă afirmi că îl iubești pe Dumnezeu, dar nu îți iubești vecinul. Cum poți iubi un Dumnezeu nevăzut și nu poți iubi vecinul pe care îl vezi, îl atingi, cu care trăieşti?

Este foarte important pentru noi să înțelegem că iubirea, pentru a fi reală, trebuie să doară. L-a durut pe Iisus iubirea pentru noi. Și ca să fie sigur că ne vom aminti marea lui dragoste, a făcut din El pâinea vieții pentru a astâmpăra foamea noastră de iubirea Lui. Foamea noastră pentru Dumnezeu, pentru că am fost creați pentru acea dragoste. Am fost creați după viziunea Lui. Am fost creați să iubim și să fim iubiți, și apoi a devenit om pentru a face posibil pentru noi să Îl iubim cum ne iubește El. El însuși a fost înfometat – dezbrăcat – fără adăpost – bolnav – închis – singur – nedorit – și a spus: Voi mi-ați făcut toate astea. Înfometat de iubirea noastră, iar aceasta este şi foamea sărmanilor. Aceasta este foamea ce tu și eu trebuie să o găsim, poate fi chiar în propria casă.

Nu uit niciodată ocazia care mi s-a dat de a vizita un azil unde erau mulți părinți bătrâni ai unor fii și fiice care i-au plasat în acea instituție și probabil au uitat de ei. Și am mers acolo, și am văzut că aveau în acel azil de toate, lucruri frumoase, dar toți erau cu ochii pe ușă. Și nu am văzut niciunul cu zâmbetul pe față. Și m-am întors la Soră și am întrebat-o: Cum se poate? Cum se poate ca oamenii care au de toate aici, se uită toţi la ușă, de ce nu zâmbesc? Sunt așa obișnuită să văd zâmbetele oamenilor, chiar și muribunzii zâmbesc, iar ea a spus: Este aproape la fel în fiecare zi, așteaptă, speră că un fiu sau o fiică va veni să îi viziteze. Suferă, căci sunt uitați, și vezi – aici intervine iubirea. Acea sărăcie apare chiar acolo, în propriile noastre case, când neglijăm iubirea. Poate avem în familia noastră pe cineva care se simte singur, bolnav, îngrijorat, iar acestea sunt zile grele pentru toți. Suntem acolo, suntem acolo să îi primim, este mama acolo să își primească copilul?

Viaţa în mahala

Cum îi poţi ajuta pe sărmani când nici tu nu ai bani? Maica Tereza s-a gândit să facă ce ştia mai bine. Când a plecat din mănăstire, era directoare a unei şcoli catolice de fete, de obicei din familii înstărite. Ştia câte poate schimba educaţia, aşa că a făcut o şcoală pentru copiii care nu-şi permiteau să meargă la şcoală. Era o cameră închiriată pentru 5 rupii/lună (circa 1 dolar). Nu avea niciun fel de dotări. Dar oamenii au apreciat ce făcea pentru ei. În timp, s-a format un grup de susţinere. Un indian creştin i-a oferit etajul casei sale. Elevele mai mari îi urmau exemplul ¹⁾”Mother Teresa of Calcutta” de Cecil Ramnaraine.

Am fost uimită să văd în Vest mulți tineri, băieți și fete, care s-au dedicat drogurilor și am încercat să aflu de ce – de ce aceasta, iar răspunsul a fost: Pentru că nu este nimeni în familie să îi primească. Tatăl și mama sunt atât de ocupați, încât nu au timp. Părinții tineri sunt în vreo instituție, iar copilul se întoarce pe străzi și este implicat în ceva.

Vorbim despre pace. Acestea sunt lucruri care tulbură pacea, dar simt că cea mai mare distrugere a păcii este avortul, pentru că este război direct, omor direct – crima directă a mamei. Și citim în Scripturi, iar Dumnezeu spune foarte clar: Chiar de mama și-ar uita copilul – Eu nu te voi uita – te-am zămislit în palma mea. Suntem zămisliți în palma Lui, atât de aproape de El încât copilul nenăscut a fost modelat în mâna lui Dumnezeu. Și asta mă frapează cel mai mult, începutul acelei propoziții, că și o mamă poate uita ceva imposibil – dar chiar dacă ea poate uita – Eu nu te voi uita. Și astăzi de cea mai mare importanță – cel mai mare distrugător al păcii este avortul.

Misionarele Carităţii

Maica Tereza ştia că nu poate face mare lucru de una singură. Bazându-se şi pe sprijinul comunităţii care se formase în jurul ei, a făcut demersurile pentru înfiinţarea unei congregaţii catolice. Aşa a prins rădăcini, în 1950, ordinul Misionarele Carităţii, destinat călugăriţelor care jură să-şi pună voluntar viaţa în slujba celor mai sărmani dintre sărmani. În prezent, organizaţia s-a răspândit în toată lumea ²⁾”Mother Teresa of Calcutta” de Cecil Ramnaraine.

Noi, cei ce stăm aici – părinții noștri ne-au vrut. Nu am fi fost aici dacă părinții noștri ne-ar fi făcut asta. Copiii noștri, îi vrem, îi iubim, dar câte milioane ca ei nu sunt printre noi. Mulți oameni sunt foarte, foarte preocupați de copiii din India, de copiii din Africa, unde mor în număr mare, probabil de malnutriție, de foame și așa mai departe, dar milioane mor intenționat din dorința mamei. Și acesta este cel mai mare distrugător de pace din zilele noastre. Pentru că dacă o mamă își poate omorî propriul copil – ce mai rămâne ca eu să te omor şi tu să mă omori? – nu există cale de mijloc.

Și cu asta fac apel la India, fac apel peste tot în lume: Lăsați-ne să aducem copilul înapoi, iar acest an fiind anul copilului: Ce am făcut pentru copil? La începutul anului am spus, le-am vorbit tuturor și am spus: Lăsați-ne să facem în acest an să se simtă fiecare copil, născut sau nenăscut, dorit. Și acum este finalul anului, chiar am reușit să facem copiii să fie doriți?

O să vă spun ceva terifiant. Luptăm împotriva avortului cu adopțiile, am salvat mii de vieți, am dat de veste tuturor clinicilor, spitalelor, secțiilor de poliție – vă rugăm, nu distrugeți copilul, vom lua noi copilul. Și în fiecare oră din zi sau din noapte este mereu cineva, avem un număr impresionant de mame necăsătorite – spuneți-le să vină, noi vom avea grijă de voi, vom lua copilul vostru și îi vom găsi un adăpost. Și avem numeroase cereri de la familii care nu au copii, asta este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru noi. Și de asemenea, mai facem un lucru frumos – ne învățăm cerșetorii, pacienții leproși, locuitorii din cartierele sărace, oamenii străzii, planificarea familială naturală.

Planificarea familială

Maica Tereza a fost un mare susţinător al planificării familiale naturale – adică evitarea sarcinii fără a recurge la modalităţi contraceptive artificiale. De fapt, aceasta este singura cale acceptată de Biserica Romano-Catolică pentru evitarea sarcinilor nedorite. De exemplu, metoda calendarului – calcularea perioadei în care femeia este fertilă şi abstinenţa în acele zile. Avantajul – foarte important în ţările sărace – este că astfel de metode nu costă nimic. Dezavantajul este că nu asigură o protecţie completă ³⁾”Natural family planning” în Wikipedia.

Și doar în Calcutta în șase ani – totul este în Calcutta – am avut 61.273 de bebeluși mai puțini de la familiile care i-ar fi avut, dar nu-i au pentru că practică această metodă naturală a abstinenței, a controlului de sine, din iubire pentru celălalt. Noi îi învățăm acestea și este foarte frumos, foarte simplu, și oamenii noştri sărmani înțeleg. Și știți ce mi-au spus? Familia noastră e sănătoasă, familia noastră e unită, putem avea un copil oricând ne dorim. Atât de clar – acești oameni ai străzii, acești cerșetori – și cred că dacă oamenii noștri pot face asta, cu mult mai mult voi și toţi ceilalți puteţi afla căile și mijloacele fără a distruge viața pe care Dumnezeu a creat-o în noi.

Oamenii sărmani sunt oameni extraordinari. Ei ne pot învăța multe lucruri frumoase. Într-o zi, unul din ei a venit să ne mulțumească și a spus: Voi, oamenii care ați făcut legământ de castitate, sunteți cei mai potriviţi să ne învățați planificarea familială. Pentru că nu e nimic mai mult decât controlul de sine din iubire pentru celălalt. Și cred că au spus o propoziție frumoasă. Și aceștia sunt oameni care probabil n-au ce mânca, probabil nu au un adăpost, dar sunt oameni extraordinari. Sărmanii sunt oameni minunați.

Case pentru muribunzi

În 1952, Maica Tereza a deschis prima casă pentru muribunzii sărmani, într-un fost templu hindus, oferit de oficialităţi. Mulţi oameni în stadii terminale au fost adunaţi de pe străzi pentru a avea parte de o moarte demnă, în care să simtă că există cineva căruia îi pasă de ei.

Într-o seară am fost afară și am adunat patru oameni ai străzii. Și între ei era cineva într-o situație teribilă – m-am uitat la Surori: Aveți voi grijă de ceilalți trei, eu o iau pe aceasta care arată mai rău. Așa că am făcut pentru ea tot ce poate face dragostea mea. Am pus-o în pat, și a fost așa un zâmbet frumos pe fața ei. Mi-a luat mâna în a ei, și a spus un singur cuvânt: Mulțumesc – și a murit.

Nu m-am putut abține să nu îmi examinez conștiința înaintea ei și m-am întrebat ce aș fi spus în locul ei. Și răspunsul meu a fost foarte simplu. Aș fi încercat să atrag atenția asupra mea, aș fi spus că îmi e foame, că sunt pe moarte, că îmi e frig, că am dureri, sau ceva, dar ea mi-a dăruit mult mai mult – mi-a dăruit iubirea ca recunoştință. Și a murit cu un zâmbet pe față.

Clinici mobile

În 1957, Maica Tereza a înfiinţat primele unităţi mobile care să acorde asistenţă oamenilor marginalizaţi, în special leproşilor. În acea vreme, lepra devenise o problemă socială serioasă în India. Apăruseră chiar cazuri în care bolnavii se sinucideau, doar ca familiile lor să nu mai fie marginalizate. Unii medici s-au oferit să lucreze voluntar pentru clinicile mobile ⁴⁾”Mother Teresa of Calcutta” de Cecil Ramnaraine.

Ca și omul acela pe care l-am scos din canalizare, jumătate mâncat de viermi, și l-am adus acasă. Am trăit ca un animal pe străzi, dar am să mor ca un înger, iubit și îngrijit. Și a fost minunat să vedem măreția acelui om care putea să vorbească așa, care a putut să moară fără să învinovățească pe nimeni, fără să blesteme pe nimeni, fără să compare nimic. Ca un înger – aceasta este măreția oamenilor noștri. Și de aceea credem ceea ce Iisus a spus: Îmi era foame – eram dezbrăcat – nu aveam adăpost – nu eram dorit, iubit, îngrijit – și ai făcut-o pentru mine.

Eu cred că nu suntem asistenți sociali adevărați. Om fi făcând asistență socială de ochii oamenilor, dar suntem cu adevărat contemplativi în inima lumii. Pentru că atingem Trupul lui Hristos 24 de ore. Avem 24 de ore în această prezență, și voi ca și mine. Voi, de asemenea, încercaţi să aduceţi prezența lui Dumnezeu în familia voastră, pentru că familia care se roagă unită rămâne unită. Și cred că noi, în familia noastră, nu avem nevoie de bombe sau arme, să distrugem ca să aducem pacea – doar să ne adunăm, să ne iubim unul pe celălalt, să aducem acea pace, acea bucurie, acea putere a prezenței fiecăruia în cămin. Și o să fim capabili să învingem tot răul prezent în lume.

Este atât de multă suferință, atât de multă ură, atât de multă durere, și noi, cu rugăciunile noastre, cu sacrificiul nostru începem de acasă.

Cea mai admirată din lume

În cunoscutul sondaj anual Most Admired Woman, realizat de Gallup, Maica Tereza a fost aleasă prima în 1980, 1986, 1995 şi 1996.

Iubirea începe acasă, și nu este cât de mult facem, ci cât de multă iubire punem în acțiunea noastră. Este Dumnezeu Atotputernicul. Nu contează cât de mult facem, pentru că El este infinit, ci cât de multă iubire punem în acțiunea pe care o facem. Cât de mult îi facem Lui prin persoana pe care o servim.

Acum ceva timp în Calcutta am avut mari dificultăți în a obţine zahăr, și nu știu cum vorba a ajuns la copii, și un băiețel de patru ani, hindus, a mers acasă și le-a spus părinților: Nu o să manânc zahăr trei zile, o să dau zahărul Maicii Tereza pentru copiii ei. După trei zile, tatăl și mama lui l-au adus în casa noastră. Nu l-am mai cunoscut înainte şi acest băiețel abia îmi putea pronunța numele, dar știa exact pentru ce a venit. A știut că voia să răspândească iubirea sa.

Admiraţia

Când eşti o persoană admirată de milioane de oameni, aceştia vor să aibă ceva de la tine. De la o cântăreaţă, vor albumele. De la o scriitoare, vor cărţile. De la o călugăriţă, vor… – aici ar fi o problemă. Probabil că din această sete neostoită s-a ajuns ca Maicii Tereza să-i fie atribuite şi merite care nu îi aparţin. Dacă a rostit o rugăciune, unii s-au grăbit să spună că este „rugăciunea Maicii Tereza”. Dacă pe zidul unui orfelinat aflat sub aripa Maicii Tereza se află un poem, atunci trebuie să fi fost scris de aceasta. Atât de mare este setea oamenilor, încât dacă cineva face o astfel de atribuire eronată, se răspândeşte fulgerător. Dar oare chiar nu putem lua nimic de la Maica Tereza? Poate sacrificiu de sine. Sau iubire. Sau măcar un zâmbet.

Și de aceea am primit atât de multă iubire de la voi toți. De când am venit aici am fost pur și simplu înconjurată de iubire, de iubire adevărată și plină de înțelegere. S-a simțit ca și cum toată lumea din India, toată lumea din Africa este cineva foarte special pentru voi. Și m-am simțit ca acasă, cum le-am spus Surorilor astăzi. În mănăstire cu Surorile mă simt de parcă aș fi în Calcutta cu Surorile mele. M-am simțit în totalitate ca acasă aici, chiar aici.

Aşa că aici vorbesc cu voi. Vreau să găsesc sărmani aici, în primul rând în casa voastră. Și să înceapă iubirea aici. Să fie astea vești bune pentru oamenii voştri. Și află ce este cu vecinii tăi. Știi cine sunt?

Am avut o experiență extraordinară cu o familie hindusă care avea opt copii. Un domn a venit în casa noastră și a spus: Maică Tereza, este o familie cu opt copii, nu au mai mâncat de mult timp – fă ceva. Așa că am luat orez și am mers acolo imediat. Și am văzut copiii – ochii lor lucind de foame – nu știu dacă aţi văzut foamea vreodată. Dar eu am văzut-o foarte des. Femeia a luat orezul, l-a împărţit și a plecat. Când s-a întors, am întrebat-o: Unde ai fost, ce ai făcut? Și mi-a dat un răspuns foarte simplu: Şi lor le e foame. Ce m-a izbit cel mai mult a fost faptul că ea știa – și ca să vezi, o familie de musulmani – și ea știa. Nu am adus mai mult orez în seara aceea pentru că am vrut ca ei să se bucure de fericirea de a împărți. Dar erau acei copii, radiind de fericire, împărțind fericirea cu mama lor pentru că ea avea multă iubire de oferit. Și se vede ca dragostea începe de aici – de acasă.

Și vă vreau – și sunt foarte recunoscătoare pentru ce am primit. A fost o experiență formidabilă și mă întorc în India – o să fiu înapoi până săptămâna viitoare, pe 15, sper – și o să fiu capabilă să duc iubirea voastră.

Și știu bine că nu aţi dat din abundența voastră, ci aţi dat până a durut. Astăzi, copiii mici pe care îi au – am fost așa surprinsă – e așa multă bucurie pentru copiii înfometați. Copiii ca ei au nevoie de iubire, îngrijire și tandrețe, ceea ce primesc așa mult de la părinți. Așa că să îi mulțumim Domnului că ne-a dat oportunitatea aceasta să ne cunoaștem, iar această cunoaștere ne-a adus foarte aproape. Și o să fim capabili să ajutăm nu numai copiii din India și Africa, dar o să fim capabili să ajutăm copiii din întreaga lume, pentru că, după cum știți, Surorile noastre sunt peste tot în lume. Și cu acest premiu pe care l-am primit ca un premiu al păcii, o să încerc să fac case pentru mulți oameni care nu au una. Pentru că eu cred că iubirea începe acasă, și dacă putem crea o locuință pentru sărmani – cred că din ce în ce mai multă iubire se va răspândi. Și o să fim capabili prin această iubire înțelegătoare să aducem pace, să fie veștile bune pentru sărmani. Sărmanii din familia noastră întâi, din țară și din lume.

Ca să putem face asta, Surorile noastre, viețile noastre trebuie împletite cu rugăciuni. Trebuie să fie împletite cu Hristos pentru a fi capabile să înțeleagă, pentru a fi capabile să împartă. Pentru că astăzi este atât de multă suferință – și simt că patimile lui Hristos sunt retrăite din nou – suntem aici pentru a lua parte la aceste patimi, pentru a lua parte din suferința oamenilor. În jurul lumii, nu numai în țările sărace, dar am găsit sărăcia din Vest mult mai dificil de înlăturat. Când iau o persoană de pe stradă, înfometată, îi dau o farfurie cu orez, o bucată de pâine, am satisfăcut-o. Am înlăturat foamea. Dar o persoană care e exclusă, care nu se simte dorită, nu se simte iubită, e terifiată, persoana care s-a văzut aruncată de societate – acea sărăcie poate face atât de mult rău, acest lucru îl găsesc dificil. Surorile noastre lucrează cu acest tip de persoane în Vest. Așa că trebuie să vă rugaţi pentru noi să fim capabile de a aduce acele vești bune, dar nu o putem face fără voi, voi trebuie să faceţi asta în țara voastră. Trebuie să ajungeţi să-i cunoașteţi pe sărmani, poate oamenii aici au bunuri materiale, de toate, dar cred că dacă toți ne uităm în casele noastre, ni se pare foarte greu să zâmbim unul altuia, iar zâmbetul este începutul iubirii.

Să zâmbim mereu unul altuia, pentru că zâmbetul este începutul iubirii, și odată ce începem să ne iubim, firește că vrem să facem ceva. Așa că să vă rugaţi pentru Surorile noastre și pentru mine și pentru Frații noștri și pentru cei care muncesc alături de noi în toată lumea. Să rămânem recunoscători darului lui Dumnezeu, să Îl iubim și să Îl servim prin sărmani, împreună cu voi. Nu eram capabili să facem ceea ce am făcut dacă nu erau rugăciunile voastre, darurile voastre, această dăruire continuă. Dar nu vreau să îmi dăruiţi din abundența voastră, mi-aș dori să-mi dăruiţi până doare.

Zilele trecute am primit 15 dolari de la un om care a stat la pat timp de 20 de ani și singura parte pe care o putea mișca era mâna dreaptă. Și singurul tovarăș pe care îl plăcea era fumatul. Și mi-a spus: N-am fumat o săptămână și îți trimit banii ăștia. Cred că a fost un sacrificiu teribil pentru el, dar vedeți ce frumos, cum a împărțit, și cu banii respectivi am cumpărat pâine și am dat celor înfometați, cu bucurie de ambele părți, el a dat sărmanilor și sărmanii au primit.

Este ceva ce tu și eu – este un dar al lui Dumnezeu către noi să fim capabili să ne împărțim iubirea cu alții. Și să fie cum a fost și pentru Iisus. Să ne iubim între noi cum ne-a iubit El. Să Îl iubim cu dragoste nemăsurată. Și bucuria dată de iubirea pentru El și pentru aproape – să o dăruim acum – căci mai e puțin până la Crăciun. Să păstrăm această bucurie dată de iubirea pentru Iisus în inimile noastre. Și să împărtăşim această bucurie cu toţi cei care intrăm în contact. Iar bucuria asta radiantă e reală, pentru că nu avem niciun motiv să nu fim fericiți fiindcă nu Îl avem pe Hristos cu noi. Hristos este în inimile noastre, Hristos este în cei sărmani pe care îi întâlnim, Hristos este în zâmbetul pe care îl dăruim și în cel pe care îl primim.

Haideți să stabilim acest punct important: Niciun copil nu va fi nedorit şi, de asemenea, întotdeauna ne vom întâmpina unii pe ceilalţi cu un zâmbet, mai ales când ne este dificil să zâmbim.

Probleme de sănătate

În ultimii ani de viaţă, Maica Tereza a suferit de mai multe afecţiuni. Între principiile sale era şi acela că suferinţele trebuie purtate ca o cruce şi că nu trebuie cheltuit mult prin spitale. Dar fiind o personalitate atât de apreciată, cei apropiaţi o împingeau spre cele mai bune tratamente şi chemau somităţi mondiale pentru a o consulta. Asta a stârnit controverse, unii acuzând-o de ipocrizie ⁶⁾”Mother Teresa’s Indian followers lash out at study questioning her ‘saintliness’” de Ritika Chopra, articol publicat de Daily Mail pe 6 martie 2013. Trebuie să fi avut un conflict interior, pentru că este dificil să te ţii de un astfel de principiu atunci când prietenii îţi dau argumente cât de importantă este sănătatea ta, cât de mult i-ai putea ajuta pe alţii dacă eşti sănătos şi îţi dăruiesc modalităţi de tratament ⁷⁾”Mother Teresa: Saintly woman, tough patient” de Ann Rodgers, articol publicat în Pittsburgh Post-Gazette pe 8 octombrie 2007. Tony Robbins povesteşte că, la un moment dat, când Maica Tereza a fost internată în San Diego, a fugit din spital după câteva zile, lăsând în urma sa doar un bilet de mulţumire, cu o scuză simplă: avea treabă să-i ajute pe sărmani ⁸⁾”Tony Robbins Tips On Changing The Way You Feel” – interviu difuzat de Fox5 pe 6 octombrie 2015.

Nu voi uita niciodată cum, cu ceva vreme în urmă, vreo paisprezece profesori au venit din Statele Unite, de la universități diferite. Și au venit în Calcutta, în casa noastră. Am vorbit despre ce au făcut ei acasă pentru muribunzi. Avem un azil pentru muribunzi în Calcutta, unde am strâns mai mult de 36.000 de oameni doar de pe străzile Calcuttei, și din acest număr mare, mai mult de 18.000 au avut o moarte frumoasă. Doar s-au dus acasă la Dumnezeu; și au venit în casa noastră și am vorbit despre dragoste, compasiune și unul dintre ei m-a rugat: Spuneţi-ne, Maică, spuneţi-ne ceva ce să ne amintim. Şi le-am spus: Zâmbiți unul celuilalt, faceţi-vă timp unul pentru celălalt în familia voastră. Zâmbiți unul celuilalt. Și atunci altul m-a întrebat: Sunteți căsătorită? Şi am spus: Da, și uneori mi se pare greu să Îi zâmbesc lui Iisus, pentru că poate fi foarte solicitant uneori. Asta chiar e ceva adevărat, și de acolo vine iubirea – când e solicitantă, și o putem da Lui cu bucurie.

Exact cum am spus și azi, am spus că dacă nu merg în Rai pentru altceva, o să merg în Rai pentru toată notorietatea, fiindcă m-a purificat și m-a sacrificat și m-a pregătit pentru mers în Rai. Cred că asta este ceva, că trebuie să ne trăim viața frumos, Îl avem pe Iisus cu noi și El ne iubește. Dacă ne-am aminti numai că Dumnezeu ne iubește, și am șansa să îi iubesc pe alții cum El mă iubește pe mine, nu prin lucruri mari, ci prin lucruri mici cu iubire mare, atunci Norvegia devine un cuib al iubirii. Și ce frumos o să fie, căci de aici a fost dăruit un centru pentru pace. Și că de aici, bucuria vieții unui nenăscut iese la iveală.

Dacă deveniţi o flacără vie într-o lume a păcii, atunci într-adevăr Premiul Nobel pentru Pace este un dar al poporului norvegian.

Domnul să vă binecuvânteze!

Adnotări scrise exclusiv pentru Miratico de Lucian Velea

Lucian Velea este fondatorul site-ului Miratico şi al multor alte proiecte online.

Sugestii pentru continuare:

Top 19 cele mai înalte cruci din lume (până la ceruri?)
Lista celor mai impresionante cruci din lume, prin dimensiuni şi nu numai

Sora Cristina - Vocea bucuriei de a fi
Povestea adevărată a celei mai uluitoare participări la un concurs muzical de mare anvergură - Vocea Italiei

Olga Murray - de la copilăria în Transilvania la copiii din Nepal
Povestea emoţionantă a femeii care a schimbat viaţa a zeci de mii de copii nepalezi şi a societăţii nepaleze în general