Iubeşte şi fă ce vrei.
Sunt oameni care au un drum clar în viaţă. Poate este un talent prin care pot da o expresie aparte unor trăiri interioare. Ori poate este chemarea implacabilă de-a face ceva. Despre unii chiar se spune că au har. Ori măiestrie. Ori chiar geniu. Sau poate doar o sclipire care nu le dă pace.
Eşti om şi, conştient sau nu, îţi cauţi propriul drum. Şi e ceva să simţi că ţi l-ai găsit. Poţi spune că eşti unul dintre norocoşi.
Dar ce te faci dacă simţi cum chemarea ta lăuntrică te atrage pe căi neumblate de nimeni până atunci? Dacă n-ai curajul să spargi zidurile convenţiilor sociale, te separi de o parte a fiinţei tale şi urmezi cursul unor canale artificiale, trăind mereu cu sentimentul înjumătăţirii de sine, al „neîmmulţirii talantului”. Sau, dacă ai inima puternică, dărâmi pur şi simplu barajele lumii şi îţi laşi sufletul să urmeze şuvoiul unificator al vieţii.
Asta s-a întâmplat într-o bună primăvară la Vocea Italiei.
Citește în continuare Sora Cristina – Vocea bucuriei de a fi