Atenţie!

Atenţie! – tot ce nu ştiai despre asta

Spune-mi la ce acorzi atenţie şi îţi voi spune cine eşti.


Omului, aproape de când se naşte, i se cere atenţie. Mai întâi cu zdrăngănica. Apoi: „Fii atent cum mănânci!” „Fii atent cum treci strada!” „Fii atent la lecţie!” „Fii atent la tipa aia!” „Fii atent cum conduci!” „Fii atent la trepte!” „Mai eşti atent?”

Spre deosebire de animale, oamenii au o capacitate de atenţie considerabil mai mare. Nicio pisică nu a văzut „Cei şapte samurai” până la capăt.

Dar oare cât eşti de atent? Mai puţin decât crezi. O să-ţi demonstrez chiar acum! Şi o să-ţi spun ce poţi face…

Eşti pe fază? Începem!

Hai să facem un test! Are efect maxim doar prima dată, aşa că e important să urmezi întocmai instrucţiunile. Dacă l-ai mai văzut cu altă ocazie, încearcă totuşi!

Avem două echipe: una în alb, cealaltă în negru. Fiecare are câte o minge de baschet. Treaba ta este să numeri exact câte pase face echipa în alb. Doar ei, nu şi cei în negru. Concentrează-te şi dă-i drumul!

Cum e?!

Testul a fost conceput de Ulric Neisser şi Robert Becklen în 1975, cu imagini video suprapuse, pentru ca jucătorii să fie mai dificil de urmărit – deci nu reprezenta o situaţie pe care o poţi vedea în realitate 1)Selective looking and the noticing of unexpected events” – studiu realizat de Robert Becklen şi Daniel Cervone, publicat în Memory & Cognition, nr. 6 din noiembrie 1983.

În 1999, Daniel Simons şi Christopher Chabris au reluat ideea, de această dată fără „efecte speciale”. Se numeşte „testul gorilei invizibile”. În timp ce jucătorii celor două echipe fac pase, prin cadru trece o „gorilă” (în varianta de mai sus, un „urs”). Jumătate dintre cei concentraţi la pase nu remarcă bizarul personaj 2)Gorillas in our midst: sustained inattentional blindness for dynamic events” – studiu realizat de Daniel J. Simons şi Christopher F. Chabris, publicat în Perception în 1999. Chiar şi între cei care îl observă, majoritatea nu o fac din prima clipă. Pare de necrezut, pentru că este absolut evident atunci când priveşti relaxat. Dar când eşti foarte atent la ceva, nu mai vezi restul.

Creierul are capacitatea de suprima mental chiar şi lucruri evidente, dacă nu se încadrează în obiectivul urmărit 3)Suppression of Salient Objects Prevents Distraction in Visual Search” – studiu realizat de John M. Gaspar şi John J. McDonald, publicat în The Journal of Neuroscience pe 16 aprilie 2014. În psihologie, fenomenul este numit orbire prin lipsa atenţiei sau orbire perceptuală 4)Meet Your Soul: A Powerful Guide to Connect with Your Most Sacred Self” de Elisa Romeo, carte publicată de Hay House în 2015.

Să nu crezi că se întâmplă doar când te păcăleşte cineva să fii atent la altceva (cum fac iluzioniştii). Ai astfel de „orbiri” frecvent, doar că nu ştii. De obicei nicio nu e vreo problemă. Numai că, din păcate, mai sunt şi excepţii. Multe accidente de circulaţie se petrec fiindcă un şofer a fost prea concentrat pe o anumită parte a condusului (de exemplu, indicatoarele de bord) sau folosea telefonul mobil. Ori un pieton era prea atent să nu calce în băltoace, ca să nu zic de gândurile fugite către anumite griji.

Ştii, nu degeaba se zice că eşti „orb de furie”. Chiar eşti! Când te concentrezi doar pe ce te-a enervat, îţi scapă multe. Pentru că fenomenul nu e specific vederii, ci general.

Această „orbire” pare ceva rău. Dar nu este întotdeauna aşa. Nu uita că atunci când vrei să dormi, închizi ochii. Practic, te „orbeşti” temporar, ca să poţi dormi. Ceva similar se întâmplă şi cu orbirea perceptuală. Ea este utilă, chiar esenţială, ca să ne putem concentra la ce considerăm că e important. Problemele apar când nu evaluezi corect priorităţile şi ratezi ceva şi mai important.

Îmi amintesc că pe vremea când eram la şcoală, porneam aparatul de radio pe cele mai plicticoase emisiuni când îmi făceam temele la materiile care nu prea mă interesau, fiindcă asta mă ajuta să mă concentrez. De fapt, foloseam orbirea perceptuală într-un mod util, intenţionat. Mă concentram la ce aveam de făcut, ca să nu mă mai deranjeze restul. (Metoda funcţionează, dar nu pe durate lungi, pentru că este solicitantă mental.)

Limită de viteză

„Iute ca gândul” – zice o vorbă. Suntem tare mândri de viteza cu care gândim. Dar este oare gândirea atât de rapidă?

Impulsurile neuronale circulă foarte rapid, cu circa 100 de metri pe secundă 5)Essential Cell Biology” de Bruce Alberts, Dennis Bray, Karen Hopkin, Alexander Johnson, Julian Lewis, Martin Raff, Keith Roberts şi Peter Walter, carte publicată de Garland Science în 2013. Dar gândurile nu sunt simple impulsuri neuronale, ci procese complexe. Pentru o singură imagine care ajunge la creier, se declanşează o adevărată „furtună mentală”. Diferite detalii trebuie recunoscute, interpretate, asociate unor cunoştinţe existente, evaluate ca importanţă etc. Iar toată povestea asta e mai lentă decât crezi.

Într-un experiment psihologic clasic, subiecţii privesc o înşiruire de litere aleatoare, între care sunt strecurate cifre, pe care trebuie să le numere. Dacă două cifre vin la rând una după alta în mai puţin de jumătate de secundă, a doua nu mai este observată. Aceste „orbiri” se numesc scăpări de atenţie 6)Learning to Pay Attention” de Rachel Jones, articol publicat în PloS Biology pe 8 mai 2007.

Aşadar, creierul are nevoie de jumătate de secundă pentru o imagine simplă, iar în acest timp nu mai acceptă informaţie nouă. E copleşit!

Probabil te întrebi cum faci faţă în viaţa de zi cu zi. Din fericire, creierul a dezvoltat tot felul de şmecherii pentru a procesa mai repede imagini care îi vin cu o anumită continuitate. Dar când imaginile sunt sacadate, nu face faţă. (Dacă te pricepi la codec-uri video, sunt multe asemănări.)

Încearcă să recunoşti şi să ţii minte cât mai multe imagini din secvenţa următoare.

Doar câteva? Parcă ziceai că gândeşti iute?

Dacă nu ai reuşit să reţii nimic, mai încearcă o dată. De această dată, alege-ţi un scop – de exemplu, să numeri câte imagini sunt cu oameni. De obicei, existenţa unui obiectiv clar ajută atenţia.

Atenţia este o alegere

Hai să mai facem un test! Acum ştii câte ceva despre atenţie. Crezi că te vei descurca mai bine?

De această dată avem un pescăruş care se joacă cu un băţ. Îl ridică sus şi îi dă drumul. E de-a dreptul fascinant. Misiunea ta e să afli de câte ori e în stare pescăruşul să facă asta.

Te-ai prins? Mulţi nu reuşesc nici la reluare. Şi totuşi, e ditamai animalul.

Atenţie selectivă

Nu poţi fi foarte atent decât la un singur lucru. Psihologii numesc asta atenţie selectivă. Odată ce ai ales să fii atent la ceva, ai tendinţa să ignori alţi stimuli. Asta până când nu mai vrei să fii atent la acel ceva sau până când altceva devine de neignorat (copilul, şeful, autobuzul etc).

Dacă încerci să fii atent la două lucruri simultan, vei constata că e foarte greu. De fapt, psihologii spun că e imposibil. Atenţia este ca spotul unei lanterne: se poate orienta către un singur lucru la un moment dat. Dacă totuşi ai nevoie să fii atent la două lucruri deodată, tot ce poţi face este să alternezi „spotul” atenţiei când pe unul, când pe celălalt. Unii sunt atât de buni la asta, încât chiar îţi lasă impresia că pot face mai multe lucruri deodată. Este felul în care şi microprocesoarele fac multitasking (cel puţin cele cu un singur nucleu): execută câte o instrucţiune din fiecare program, pe rând, dar o fac atât de rapid, încât ţi se pare că programele funcţionează simultan.

Alegerile îţi sunt influenţate de atenţie

Prăjituri

Ai urmărit vreodată un copil care merge prima dată la cofetărie şi stă cu nasul lipit de vitrina frigorifică? Trebuie să-şi aleagă o prăjitură. Adevărul este că nu ştie ce alege. Nu ştie din ce sunt făcute, nu analizează care e mai sănătoasă, nu se gândeşte la calorii. Nici măcar nu ştie ce gust au. Dar e una care îi va atrage mai mult atenţia. Probabil dintr-un motiv iraţional: „E roooz!”

Ai fost acel copil. Încă mai eşti. (Poţi recunoaşte, rămâne între noi.) Nu vorbesc aici (doar) de prăjituri, ci de multe alte alegeri.

De ce crezi că cei de la marketing îşi bat atât de mult capul cu ambalajele? Doar te duci la supermarket ca să cumperi un produs, nu ambalajul său. Dar dacă vezi pe un raft o cutie gri cu detergent şi lângă ea o cutie frumos colorată cu exact acelaşi produs, care crezi că va fi aleasa? Psihologii numesc acest tip de alegere preferinţe atenţionale 7)Attentional bias” în Wikipedia.

În 1935, John Ridley Stroop a conceput un test care să arate în ce fel este afectată atenţia pentru îndeplinirea unei sarcini de anumiţi stimuli 8)Studies of interference in serial verbal reactions” – studiu realizat de John Ridley Stroop, publicat în Journal of Experimental Psychology în 1935. Experimentul iniţial este interesant, dar de-a lungul timpului din el au derivat altele, chiar mai interesante.

Citeşte culorile curcubeului:

ROŞU OCRU GALBEN VERDE ALBASTRU INDIGO VIOLET

O treabă uşoară. Dar încearcă acum să citeşti textul:

ROŞU OCRU GALBEN VERDE ALBASTRU INDIGO VIOLET

Au fost aceleaşi cuvinte şi aceleaşi culori. Însă a durat mai mult, pentru că atenţia ta a fost încurcată.

Mai priveşte o dată rândul colorat de mai sus. De această dată, încearcă să spui cum se numesc culorile, nu să citeşti cuvintele. Asta chiar durează mult. Dacă ai exerciţiul cititului, cuvintele îţi atrag mai puternic atenţia decât culorile. Indiferent ce intenţie ai.

Într-o situaţie în care obiectivul tău nu ar fi bine determinat, ceea ce îţi atrage mai puternic atenţia te poate face să alegi ceva contrar interesului tău. Se numeşte efectul Stroop, în memoria ingeniosului psiholog american care a găsit modalitatea de a-l pune în evidenţă.

Să mai încercăm o variantă. Spune culorile cu care sunt scrise următoarele cuvinte „banale”:

PAPUCI COVOR FRUNZĂ CARTE STILOU PORTOFEL PANTALONI

Nimic deosebit. Hai să adăugăm puţină emoţie – din cea pe care îţi place să o simţi. Nu uita că trebuie să spui culorile:

IUBIRE SĂRUT PLĂCERE BUCURIE RELAXARE BUNĂTATE SIGURANŢĂ

Nu ştiu dacă sesizezi, dar durează puţin mai mult (pe un şir mai lung de cuvinte s-ar observa mai bine). Asocierile mentale pe care le produc aceste cuvinte îţi distrag atenţia. Stai să vezi cum e cu emoţii negative – spune culorile:

ASFIXIERE PERICOL MOARTE CRIMĂ VOMĂ SICRIU RĂZBUNARE

Durează cu atât mai mult, cu cât ai o stare mai proastă. Deşi sunt tot atâtea culori/cuvinte. Raţional vorbind, n-ar trebui să fie mai greu. Dar creierul nu e computer. Emoţiile îi pot distrage atenţia. Când apare un sentiment care trezeşte o amintire, mai ales una dureroasă, creierul va încerca să o caute în „arhivă”. Astfel, atenţia la treaba pe care o făceai se reduce. Uneori se duce chiar de tot, până te trezeşti pierdut prin gânduri. Se numeşte efectul Stroop emoţional.

După cum ai văzut, stimuli precum culorile, obişnuinţele, sentimentele etc îţi pot influenţa alegerile, chiar dacă nu au nicio legătură cu ceea ce vrei să faci.

Fără să-ţi dai seama, adesea alegi ce îţi atrage atenţia, nu ce ar fi raţional. Poate la cumpărături, poate pentru o relaţie, poate într-o afacere etc. Dar dacă eşti conştient de asta, poţi evita unele alegeri proaste.

Atenţia îţi poate juca feste

Este paradoxal: eşti atent ca să nu-ţi scape ceva – şi tocmai din cauza asta îţi scapă. Se întâmplă uneori.

Jordan Suchow şi George Alvarez de la Universitatea Harvard au conceput un experiment care dovedeşte clar limitele atenţiei umane 9)Motion Silences Awareness of Visual Change” – studiu realizat de Jordan W. Suchow şi George A. Alvarez, publicat de Current Biology, nr. 2 din 25 ianuarie 2011. E năucitor. Când îţi dai seama ce se întâmplă, ai sentimentul că te-ai blocat.

Trebuie să priveşti punctuleţul din centrul imaginii. Totuşi, vei putea observa cam ce schimbări sunt în jur.

Aşadar, culorile sau formele lucrurilor de pe margine s-au tot schimbat. Să le zicem „sclipiri”. Au continuat până când totul a început să se învârtă, fără „sclipiri”. Corect? Ei bine, nu chiar. Au „sclipit” chiar şi când totul se învârtea. Însă creierul tău a cedat: „Mă laşi?!” A ales mişcarea mai evidentă, şi a ignorat „sclipirile”. Dar dacă te uiţi încă o dată, de această dată privind direct „sclipirile”, vei observa că nu se opresc. Sunt doar greu de remarcat când totul se învârte.

Ai zice că e o iluzie optică. Dar „optica” nu are nicio problemă în acest caz, ci atenţia. Poţi spune că este o iluzie de atenţie.

Farse psihologice cu camera ascunsă

Îţi plac farsele cu camera ascunsă? Şi psihologilor le plac.

Un experiment psihologic clasic, folosit adesea şi de cei care fac farse, este cel cu panoul. Un membru al echipei solicită ajutorul unui trecător sub pretextul că nu ştie cum să ajungă într-un anumit loc. În timp ce îl ţine de vorbă, alţi doi membri ai echipei trec printre ei cu un panou mare. În acel moment, primul membru al echipei este înlocuit de un altul. Crezi că „victima” observă?

Dacă cei care-şi schimbă locul seamănă şi sunt îmbrăcaţi la fel, aproape nimeni nu remarcă înlocuirea. Dacă ceva diferă, atunci unii se mai prind. Dar chiar şi aşa, majoritatea nu o fac. Au fost şi cazuri când persoana nou apărută era complet diferită, dar „victima” tot nu a remarcat. Fenomenul se numeşte orbire la schimbare.

Farsa cu panoul este doar un exemplu. Se pot face numeroase variaţiuni pe această temă. Poţi încerca şi tu, împreună cu câţiva prieteni. Măcar ca distracţie (şi pui la lista de idei pentru farsele de 1 Aprilie).

Este mai dificil decât crezi să observi ceva la care nu te aştepţi. Asta dacă „nu sare în ochi”. De aceea semnalizatoarele clipesc, claxoanele scot sunete stridente, spoturile publicitare sunt pline de mişcare, ambalajele produselor sunt viu colorate… Toţi se luptă să-ţi capteze atenţia. (Numai ştii-tu-cine nu te bagă-n seamă, deşi nu poţi să-ţi iei ochii de la… Ei, asta e altă poveste.)

Atenţia inteligentă

Una dintre funcţiile primare ale atenţiei este să te alerteze când eşti în pericol. Sau când altcineva este pe cale să păţească ceva.

Să zicem că mi-am deschis un restaurant. Pentru că vreau ca muşterii să se simtă în siguranţă când vin în localul meu, te angajez pe tine să te ocupi de asta. Am instalat o cameră video de supraveghere, iar treaba ta este să îi acorzi toată atenţia imaginii de pe monitor.

Ia să vedem, observi hoţul?

Adică… ţi-am spus că vine hoţul, dar tot nu l-ai văzut?!

Atenţia nu face mare lucru dacă te bazezi doar pe atenţie. Trebuie dublată de o inteligenţă activă.

Priveşte din nou înregistrarea. Nu încerca să observi hoţul cu mâna în buzunarul victimei – sunt atât de multe amănunte pe imagine, încât nu observi nici 1% din ce se întâmplă acolo. Aparent vezi tot – dar când încerci să te uiţi mai exact, începi să-ţi dai seama câte îţi scapă.

Atunci ce poţi face? Încearcă să urmăreşti evoluţia ansamblului în timp şi să-ţi foloseşti inteligenţa. Cum s-ar comporta un hoţ? Şi-ar cumpăra de mâncare sau doar s-ar învârti în căutarea unei victime? S-ar comporta ca ceilalţi sau ar face ceva mai aparte, care să-l ajute să-şi ascundă intenţiile? Vezi, deja ai un obiectiv de urmărit – iar asta ajută atenţia. După ce remarci personajul dubios, vei observa şi cum fură.

Atenţia este doar un instrument. Depinde de tine să o foloseşti. Inteligent.

La capacitate maximă

Oricât te-ai strădui, nu ai suficientă atenţie pentru orice situaţie. Scăpările de atenţie o demonstrează. Maximul pe care îl poţi atinge la un moment dat se numeşte capacitate de atenţie.

Este clar: capacitatea de atenţie pe care o ai este o resursă limitată. Chiar mai limitată decât ţi se pare. Cu cât acorzi mai multă atenţie pentru ceva, cu atât mai puţină rămâne pentru altceva. (Nu te mai amăgi, aşa este.)

Capacitatea de atenţie este comună pentru toate fluxurile de informaţie, fie ele de la simţuri sau de la gânduri. De aceea nu poţi citi în timp ce vorbeşti cu un prieten – ambele activităţi necesită multă atenţie.

Atunci când faci ceva în mod repetat, pot apărea unele automatisme. În consecinţă, necesarul de atenţie scade. Aşa se face că poţi discuta în timp ce conduci maşina.

Paradoxal, după ce ai reuşit să faci ceva fără să mai acorzi atenţie la amănunte, revenirea atenţiei mai mult strică. Poţi încurca pe cineva care face ceva bine, lăudându-i unele detalii ale acţiunii pe care a ajuns să o facă fără să se mai gândească. Unii jucători de golf obişnuiesc să-şi încurce astfel adversarii 10)The Theory and Practice of Gamesmanship or The Art of Winning Games Without Actually Cheating” de Stephen Potter, carte publicată în 1948 şi republicată de BN Publishing în 2008.

Interesant este că atenţia nu este orientată doar spre ce se întâmplă în jurul tău. Poate fi captată şi de gânduri – cum sunt amintirile sau grijile. Iar efectul poate fi atât de puternic, încât devii practic „orb”. De câte ori te-ai trezit privind în gol? Unii iluzionişti şi şarlatani ştiu să inducă astfel de stări, fie şi numai pentru câteva secunde – suficient cât să fii păcălit.

Inflorescenţă

Pentru a-ţi spori atenţia la ceva, încerci instinctiv să devii „orb” la orice altceva. De exemplu, când încerci să vorbeşti la mobil într-un loc aglomerat, ai tendinţa să te întorci cu spatele la cei din jur sau să închizi ochii. Asta nu reduce zgomotul, pare stupid. Atunci de ce o faci? De fapt, încerci să devii „orb” la unii stimuli, pentru a-ţi rămâne mai multă atenţie pentru convorbire. Chiar are efect!

Ştii cum e când ai de învăţat pentru un examen. E important, aşa că îţi propui să te concentrezi. La început, merge binişor. Dar materia asta nu te atrage prea mult. De fapt, e cât se poate de plictisitoare. Totuşi, vrei să dai tot ce poţi – dar nu pari să ai prea mult de dat. Deja s-a făcut noapte şi ai început să caşti. Chiar că nu mai eşti atent deloc, oricâte intenţii bune ai avea.

Capacitatea de atenţie nu este constantă. Oboseala, plictiseala, consumul de băuturi alcoolice etc o reduc.

Cum să acorzi mai multă atenţie

Când înveţi la o materie dificilă, poţi combate plictiseala cu o pauză de 5 minute la fiecare jumătate de oră (tehnica Pomodoro are mulţi adepţi). Când simţi oboseala, mai bine tragi un pui de somn (dacă te apucă în timpul orei, nu eu ţi-am spus asta). Important este ca atunci când desfăşori activitatea, să-i acorzi cât mai multă atenţie.

Pe de altă parte, capacitatea de atenţie se poate îmbunătăţi. Cel mai evident, prin odihnă. Şi prin reducerea stresului, care afectează şi atenţia.

Anumiţi nutrienţi joacă un rol important în dezvoltarea şi susţinerea atenţiei. De exemplu, consumul de colină este foarte important 11)Vitamin B: Choline intake improves memory and attention-holding capacity, experts say” – articol publicat în ScienceDaily pe 11 iulie 2013. Probabil nu ai auzit de acest nutrient ca atare, dar se găseşte în lecitină.

Alt lucru pe care îl poţi face este să mesteci gumă. Un studiu realizat la Universitatea Cardiff arată că, printre alte beneficii pentru intelect, mestecarea gumei îmbunătăţeşte atenţia 12)Effects of chewing gum on cognitive function, mood and physiology in stressed and non-stressed volunteers” – studiu realizat de Andrew Smith, publicat în Nutritional Neuroscience, nr. 1 din februarie 2010.

Meditaţie

Maeştrii artelor marţiale, cum sunt şi călugării Shaolin, au o capacitate de atenţie deosebită, care le permite, printre altele, să sesizeze poziţia adversarului chiar şi în afara câmpului vizual. Secretul constă în înglobarea meditaţiei în programul zilnic. Nu e nevoie să te apuci de arte marţiale pentru asta, poţi încerca diferite tipuri de meditaţie. Şi nici nu e necesar ca meditaţia să aibă caracter religios, este benefică pentru minte oricum. Studiile arată că meditaţia ajută la antrenarea atenţiei, reducând scăpările de atenţie 13)Mental Training Affects Distribution of Limited Brain Resources” – studiu realizat de Heleen A. Slagter, Antoine Lutz, Lawrence L. Greischar, Andrew D. Francis, Sander Nieuwenhuis, James M. Davis, Richard J. Davidson, publicat în PloS Biology pe 8 mai 2007 şi momentele în care gândurile fug aiurea 14)Mindfulness Training Improves Working Memory Capacity and GRE Performance While Reducing Mind Wandering” – studiu realizat de Michael D. Mrazek, Michael S. Franklin, Dawa Tarchin Phillips, Benjamin Baird şi Jonathan W. Schooler, publicat în Psychological Science pe 28 martie 2013.

Sunt multe alte lucruri pe care le poţi face pentru a-ţi creşte capacitatea de atenţie. Unele chiar surprinzătoare. De exemplu, un studiu arată că atenţia are performanţe mai bune într-o încăpere cu plante 15)Benefits of indoor plants on attention capacity in an office setting” – studiu realizat de Ruth K. Raanaas, Katinka Horgen Evensen, Debra Rich, Gunn Sjøstrøm şi Grete Patil, publicat în Journal of Environmental Psychology, nr. 1 din martie 2011.

Atenţia este un muşchi mental. Trebuie hrănită şi exersată zilnic, în mod conştient. Iar rezultatele vor fi surprinzătoare.

De ce să-ţi baţi capul? Pentru că percepi realitatea prin simţuri, dar pentru tine contează doar ceea ce observi. Atenţia modelează realitatea în care trăieşti.

Schimbând felul în care te foloseşti de atenţie, îţi poţi literalmente schimba viaţa. Când începi?

(Statisticile arată ca majoritatea celor care încep să citească un articol, îşi pierd atenţia şi nu ajung la final. Aşa că dacă ai ajuns până aici, felicitări!)

Articol scris exclusiv pentru Miratico de Lucian Velea
Lucian Velea este fondatorul site-ului Miratico şi al multor alte proiecte online.

Sugestii pentru continuare:
escalator
Adevărul despre Black Friday (cu sfaturi practice)
O serie de lucruri puţin cunoscute despre Black Friday, inclusiv şmecheriile pe care le fac comercianţii şi sfaturi ca să profiţi inteligent de reduceri
somnul
Somnul nostru cel de toate zilele
Dacă te numeri printre cei care cred că somnul e o pierdere de timp, află de ce este vital, la fel ca respiraţia
Cum dau copiii ochii cu Lumea
Totul despre începuturile vederii la copii, cu multe detalii spectaculoase despre ochi, bine documentate şi ilustrate

Referinţe

Referinţe
1 Selective looking and the noticing of unexpected events” – studiu realizat de Robert Becklen şi Daniel Cervone, publicat în Memory & Cognition, nr. 6 din noiembrie 1983
2 Gorillas in our midst: sustained inattentional blindness for dynamic events” – studiu realizat de Daniel J. Simons şi Christopher F. Chabris, publicat în Perception în 1999
3 Suppression of Salient Objects Prevents Distraction in Visual Search” – studiu realizat de John M. Gaspar şi John J. McDonald, publicat în The Journal of Neuroscience pe 16 aprilie 2014
4 Meet Your Soul: A Powerful Guide to Connect with Your Most Sacred Self” de Elisa Romeo, carte publicată de Hay House în 2015
5 Essential Cell Biology” de Bruce Alberts, Dennis Bray, Karen Hopkin, Alexander Johnson, Julian Lewis, Martin Raff, Keith Roberts şi Peter Walter, carte publicată de Garland Science în 2013
6 Learning to Pay Attention” de Rachel Jones, articol publicat în PloS Biology pe 8 mai 2007
7 Attentional bias” în Wikipedia
8 Studies of interference in serial verbal reactions” – studiu realizat de John Ridley Stroop, publicat în Journal of Experimental Psychology în 1935
9 Motion Silences Awareness of Visual Change” – studiu realizat de Jordan W. Suchow şi George A. Alvarez, publicat de Current Biology, nr. 2 din 25 ianuarie 2011
10 The Theory and Practice of Gamesmanship or The Art of Winning Games Without Actually Cheating” de Stephen Potter, carte publicată în 1948 şi republicată de BN Publishing în 2008
11 Vitamin B: Choline intake improves memory and attention-holding capacity, experts say” – articol publicat în ScienceDaily pe 11 iulie 2013
12 Effects of chewing gum on cognitive function, mood and physiology in stressed and non-stressed volunteers” – studiu realizat de Andrew Smith, publicat în Nutritional Neuroscience, nr. 1 din februarie 2010
13 Mental Training Affects Distribution of Limited Brain Resources” – studiu realizat de Heleen A. Slagter, Antoine Lutz, Lawrence L. Greischar, Andrew D. Francis, Sander Nieuwenhuis, James M. Davis, Richard J. Davidson, publicat în PloS Biology pe 8 mai 2007
14 Mindfulness Training Improves Working Memory Capacity and GRE Performance While Reducing Mind Wandering” – studiu realizat de Michael D. Mrazek, Michael S. Franklin, Dawa Tarchin Phillips, Benjamin Baird şi Jonathan W. Schooler, publicat în Psychological Science pe 28 martie 2013
15 Benefits of indoor plants on attention capacity in an office setting” – studiu realizat de Ruth K. Raanaas, Katinka Horgen Evensen, Debra Rich, Gunn Sjøstrøm şi Grete Patil, publicat în Journal of Environmental Psychology, nr. 1 din martie 2011

Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:

Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!

Cum stai cu atenţia?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *