Doar pentru că nu poţi face totul… nu înseamnă că nu poţi face nimic.

Nu ai auzit până acum de Olga Murray? Este de înţeles, nu e vreo vedetă. Nici nu e vreo afaceristă plină de bani. E doar o bătrânică pensionară.

O să spui că ai lucruri mai bune de făcut decât să citeşti despre bătrânele, fie ele şi simpatice.

Dar o să-ţi spun un secret: Olga are superputeri.

Nu zboară ca Superman şi nici nu merge pe pereţi ca Spider-man. Însă face ceva ce nici măcar supereroilor nu le e la îndemână: schimbă mentalităţi. Şi nu la câţiva oameni, ci la o ţară întreagă. Ba poate chiar mai mult.

Află cum o pensionară, în loc să-şi odihnească oasele la soare prin Florida, a hotărât că e mai bine să schimbe viaţa unor generaţii.

Citește în continuare Olga Murray – de la copilăria în Transilvania la copiii din Nepal →

Abilitatea prin care guşti o glumă făcută ţie, şi nu cea de a face o glumă, este cea care-ţi dovedeşte simţul umorului.

În liceu aveam o vecină naivă care era ţinta farselor mele. Spre exemplu, într-o dimineaţă, m-a întrebat foarte surprinsă de ce merg cu părinţii la şcoală. I-am răspuns, cu un aer grav, că m-am alergat cu o colegă în pauză şi, din cauza asta, am avut o coliziune atât de dură cu o profă, de i-am rupt piciorul. Aşa că, pentru a evita alte „avarii”, eram păzită în ture de către părinţi. Vecina chiar m-a crezut. Însă adevărul era unul simplu: toată familia voia să ajungă cât mai repede pe unde avea treabă, aşa că mergeam cu maşina.

În facultate mi-a plăcut şi mai mult să mă ţin de şotii. De la prima farsă i-am pus pe jar pe toţi: familie, colegi, prieteni noi şi vechi. Realitatea era că din septembrie aveam o relaţie la distanţă. Pe baza ei, am dat sfoară-n ţară că mă mărit. Toată lumea a luat-o de bună, inclusiv familia. Părinţii mei aveau o părere foarte proastă despre „viitorul ginere”, aşa că soarta cea crudă ne-a despărţit între Crăciun şi Revelion. Dar în ziua „nunţii” anulate, ca o continuare a farsei, fostul m-a sunat să-mi ureze casă de piatră.

De atunci, treptat, m-am lăsat de făcut farse. Însă folosesc Ziua Păcălelilor ca să anunţ cele mai trăznite planuri de viitor, în speranţa că toţi o vor lua drept păcăleală şi nu se va isteriza nimeni atât de mult încât să-mi pună beţe în roate.

Citește în continuare Top 10 farse făcute profesorilor (ultima e cea mai ţăcănită) →

Întrebarea nu este „Cine îmi va da voie?”; întrebarea este „Cine mă va opri?”.

Când vine vorba de femei şi motoare, îţi închipui o tipă care stă în spate. Femeia poate fi doar un accesoriu al motocicletei, un trofeu cucerit de masculul care conduce. Legenda spune însă că, uneori, accesoriile prind viaţă şi conduc propriile motociclete. Surpriză, unele chiar îi întrec pe bărbaţi în anumite privinţe.

Probabil că te gândeşti la câte motocicliste ai văzut pe stradă. Parcă au fost câteva. Dar de câte campioane moto ai auzit? Câte fete călare pe motoare te-au impresionat? N-ai idee de câte e în stare sexul frumos!

Citește în continuare 8 femei care chiar ştiu să ia motorul de coarne →