Luptători Shaolin

Călugării Shaolin – între legendă şi realitate

Nimeni nu ne poate salva, ci doar noi înşine. Nimeni nu poate şi nimeni nu are voie. Noi înşine trebuie să ne urmăm calea.



E foarte greu să găseşti pe cineva care să nu fi auzit de călugării Shaolin. Întrebaţi, unii se vor grăbi să spună „karate”, apoi se vor corecta şi îşi vor aduce aminte că, de fapt, e vorba de kung fu. „Tot una”, vor zâmbi alţii, „e vorba de bătaie”, după care ţi-l vor pomeni pe Bruce Lee şi îţi vor da chiar exemple mai noi din filmele gen „Matrix„. (Ţi-l aminteşti pe Neo? Tehnicile de luptă îi erau „încărcate” dintr-un calculator direct în creier.)

Continuăm sondajul. Religia călugărilor e o încercare mai dificilă: „Hm, o religie de prin Asia…” – vor încerca unii. „Ceva japonez” – vor da alţii cu bâta în baltă. Unii vor ghici că e vorba de China şi, cu puţin ajutor, vor completa repede „da, budism, eram sigur”.

Şi iată că, încet-încet, detaliile legate de viaţa acestor personaje legendare vor prinde în vraja lor orice grup fascinat de misterioşii călugări-luptători.

Îţi voi face cunoştinţă cu această lume născută în templul de pe culmea Shaoshi a Muntelui Sacru Song, templu care a preluat o parte din numele muntelui, „Shao”, şi a adăugat sufixul „lin”, care se traduce prin pădure. Templul Shao-lin. Cu renumiţii săi călugări.

Începuturi învăluite în legendă

Mănăstirea Shaolin este cel mai faimos templu din China, iar călugării Shaolin şi-au făcut o faimă de luptători puternici, cu mişcări fluide şi ciudate. Stilul lor de luptă a umplut de uimire pe primii călători vestici care au venit în contact cu ei. Uimirea acestora a continuat în momentul în care au aflau că, de fapt, luptătorii erau nişte „simpli” călugări, adepţi ai unui stil de viaţă non-violent. Aceştia stăteau departe de ispitele bogăţiei acumulate de alţii prin luptă.

Şi totuşi, de ce practicau kung fu, arta marţială? În primul rând pentru a se învinge pe sine.

Batuo

Primele lucruri cunoscute ni-l introduc pe Buddhabhadra, care a venit din India în anul 464 pentru a predica învăţăturile budiste 1)From Lee to Li: An A-Z guide of martial arts heroes” de Ben Stevens, carte publicată de The Friday Project în 2009. Chinezii l-au numit Batuo (se pare că nu le-a plăcut să facă exerciţii de dicţie cu numele său). A devenit renumit şi, în anul 495, sub conducerea sa, apărea Templul Shaolin, cu finanţare oferită de Împărat 2)The Art of Shaolin Kung Fu: The Secrets of Kung Fu for Self-Defense, Health, and Enlightenment” de Wong Kiew Kit, carte publicată de Tuttle Publishing în 2002.

Bodhidharma în meditaţie

Nu după mult timp, intra în scenă un alt personaj important: Bodhidharma. Venea din părţile Indiei sau Persiei, nu se mai ştie exact. Era un călugăr budist care promova meditaţia. Legenda spune că şi-a propus să mediteze vreme de 9 ani fără întrerupere, privind un zid. După 7 ani, a aţipit pentru prima dată şi, drept pedeapsă, şi-a tăiat genele pentru a nu mai avea pleoapele îngreunate şi a nu mai adormi din nou. Tot legenda spune că genele sale, căzute pe pământ, s-au transformat în primele tufişuri de ceai 3)Bodhidharma” în Encyclopædia Britannica. (La cât n-a dormit, trebuie să fi avut esenţă de cofeină.)

Nu se mai ştiu prea multe despre biografia lui Bodhidharma, totul fiind în aburi de legendă. Cert este că a fost un mare budist, printre cei mai de seamă ai acelor vremuri.

Când a ajuns la Templul Shaolin, a fost neplăcut surprins să găsească nişte călugări sfrijiţi, vai de ei. I-a învăţat o serie de exerciţii pentru îmbunătăţirea condiţiei fizice şi anumite practici pentru dezvoltarea interioară 4)The Art of Shaolin Kung Fu: The Secrets of Kung Fu for Self-Defense, Health, and Enlightenment” de Wong Kiew Kit, carte publicată de Tuttle Publishing în 2002. După unele păreri, acestea constituie începuturile artelor marţiale Shaolin kung fu. Oricum, Bodhidharma a avut o mare influenţă pentru ceea ce avea să devină filozofia de viaţă a călugărilor Shaolin.

Mănăstirea Shaolin nu este una oarecare. Aici s-a format Budismul Chan, care apoi s-a răspândit în diferite colţuri ale lumii (cunoscut în Japonia şi prin alte părţi ca Zen). A devenit o capitală spirituală, cam cum este Vaticanul pentru creştinii catolici sau Mecca pentru musulmani. Împăraţii aveau să vină aici de câte ori se rugau pentru popor.

Prin anul 600, templul de pe munte a primit de la împăratul Chinei aproape 1400 de acri de teren şi acesta e momentul în care a început o perioadă de dezvoltare. Însă, aşa cum se întâmpla peste tot în acele vremuri tulburi, călugării au trecut prin ani liniştiţi, în care erau ocrotiţi de mai-marii vremii, dar şi prin ani nimicitori. Templul le era distrus până la temelii, iar ei erau siliţi să fugă 5)History of the Shaolin Monks” de Kallie Szczepanski, articol publicat în About Education.

Pentru că, de multe ori, ajutorul pe care îl dădeau în luptă era uitat, călugării-luptători Shaolin au decis în anul 728 să ridice un fel de monument pe care au gravat adânc toate bătăliile la care au participat în slujba tronului. Sperau astfel ca tributul lor de sânge să nu mai fie uitat şi faptele lor de vitejie să fie cunoscute viitorilor împăraţi. Un lucru bun, care le-a păstrat vie amintirea până în zilele noastre.

Cu beţe din lemn contra piraţilor

Aşa cum era de aşteptat, secolele au marcat mai mult faptele de arme ale călugărilor şi mai puţin, sau aproape deloc, amănunte despre antrenamentul pe care aceştia îl urmau pentru a ajunge atât de buni în luptă.

Ştim că în secolul XV li se dusese vestea despre abilităţile în lupta cu beţe din lemn. Cu ele, ţineau piept hoardelor de bandiţi care băteau China în lung şi-n lat.

În secolul XVI, a fost o lungă perioadă cu multe jafuri realizate de wokou – aşa-numiţii „piraţi japonezi” (unii istorici consideră că nu erau neapărat japonezi). În disperare de cauză, autorităţile i-au chemat în ajutor pe călugări. Din însemnările vremii reiese că au avut loc încăierări crâncene. În nu mai puţin de patru bătălii istorice, călugării au ţinut piept invadatorilor puşi pe jefuit, în cele din urmă gonindu-i definitiv.

Prin astfel de fapte vitejeşti, călugării Shaolin au devenit atât de renumiţi pentru abilităţile lor de luptă, încât toţi experţii militari veneau la ei să se mai şcolească. Iar câteodată, şi călugării găseau ceva util de învăţat de la ei, perfecţionându-şi tehnicile.

Pictură murală la Templul Shaolin

Puternici, cu mâinile goale

Prin secolul XVII apar primele mărturii mai detaliate despre talentul călugărilor Shaolin de a lupta fără nicio armă. Renunţarea la beţele folosite în luptă avea să-i facă şi mai faimoşi, şi mai admiraţi. A fost perioada de aur a călugărilor Shaolin.

Lupta fără nicio armă avea şi o latură practică – renunţând la arme, nu mai atrăgeau atenţia asupra lor şi nu mai erau consideraţi un potenţial pericol pentru stăpânitori.

Totuşi, talentul lor războinic îi făcea de cele mai multe ori râvniţi, participarea în luptele purtate aproape non-stop de împăraţi, regi sau nobili războinici fiindu-le deopotrivă favorabilă sau nu, după vremuri. Dacă nu plăteau cu viaţa în lupte, erau mai apoi urmăriţi de duşmani şi Templul Shaolin era distrus. Apoi reconstruit în anii ce urmau. Şi iarăşi distrus.

De exemplu, în 1674, călugării l-au salvat pe împăratul Kangxi din mâinile unor nomazi care îl răpiseră. Dar, ca să vezi, unii oficiali ai vremii nu au privit acest lucru cu ochi buni şi foarte mulţi dintre călugări au fost ucişi, iar Templul Shaolin a fost incendiat. Abia în 1704 împăratul a decis să le facă un dar, un pergament cu propria sa caligrafie, care era şi o dovadă că templul se află în graţiile imperiale 6)History of the Shaolin Monks” de Kallie Szczepanski, articol publicat în About Education.

Zhanju & Shi Zhanluo

Epoca modernă

În secolul XIX, reputaţia călugărilor Shaolin a început să aibă serios de suferit.

Unii dintre călugării care nu trăiau în templul principal erau acuzaţi că mâncau carne (o sursă mai plăcută de proteine pentru musculatură) şi beau alcool (cum făceau „bărbaţii”), ceea ce nu era acceptabil pentru unii budişti. Asta poate nu ar fi fost aşa de grav, mai ales că, după cum spune legenda, Împăratul Tang Taizong le-ar fi acordat în secolul VII dreptul la aceste excepţii, ca mulţumire pentru faptele lor eroice. Numai că de această dată acuzaţiile mergeau până la participarea în grupuri infracţionale, organizarea de jocuri de noroc şi chiar tocmirea de femei uşoare pentru orgii 7)The Shaolin Monastery: History, Religion, and the Chinese Martial Arts” de Meir Shahar, carte publicată de University of Hawaii Press în 2008. Aşa se întâmplă când eşti văzut mare şi tare, dar uiţi de partea interioară.

Pe la 1900, în China se desfăşura Răscoala Boxerilor – o mişcare populară naţionalistă, orientată cu violenţă împotriva străinilor şi creştinilor. Călugării Shaolin au fost învinuiţi că i-ar fi antrenat pe luptători, învăţându-i să lupte în stilul kung fu. Totul a culminat cu distrugerea Mănăstirii Shaolin (pentru a câta oară?!), în 1928, de către un dictator militar, Shi Yousan 8)History of the Shaolin Monks” de Kallie Szczepanski, articol publicat în About Education.

Clădire din Templul Shaolin la începutul secolului XX

După o perioadă tulbure, în 1949 s-a instaurat Regimul Comunist. Şi cum comunismul este ateu prin definiţie, nici nu s-a pus problema să existe vreun sprijin pentru budişti. Mai rău, la Revoluţia Culturală din 1966, tinerii din Garda Roşie i-au luat la şuturi pe ultimii călugări Shaolin. Cei patru care au îndrăznit să rămână în templu, au fost umiliţi public în diferite feluri şi târâţi prin puşcării. Comuniştii au distrus şi mai mult din templu, care oricum mai rămăsese doar o zecime 9)The Shaolin Workout: 28 Days to Transforming Your Body and Soul the Warrior’s Way” de Shi Yan Ming, carte publicată de Rodale Books în 2006.

Aici s-a cam terminat istoria de un mileniu şi jumătate a călugărilor Shaolin. Sau nu?

O renaştere ca-n filme

În 1982, îşi făcea debutul pe marile ecrane Jet Li – devenit ulterior unul dintre cei mai celebri actori de filme cu arte marţiale. Filmul respectiv poartă chiar titlul… „Templul Shaolin”! Este primul film cu arte marţiale realizat în China continentală după Revoluţia Culturală.

Filmul a avut un succes fenomenal în Asia, fiind comparat cu „Războiul stelelor”. A avut 50 de milioane de spectatori numai în China. Dar şi mai important, a făcut ca legenda călugărilor Shaolin să reprindă aripi.

Turismul la Mănăstirea Shaolin a crescut extraordinar de mult, depăşind un milion de vizitatori pe an 10)”Despite Tourism and Government Control, Monastery and its Monks Have Surveived” de Gene Ching şi Matthew Polly, articol publicat în Black Belt din august 1996. Şi ce să vezi?! Autorităţile chineze s-au îmbunat. Au găsit o formulă pentru a-i lăsa pe călugării Shaolin să-şi vadă de ale lor. Numai că zona a devenit foarte comercială. Că doar nu puteau să lase aşa o vacă de muls.

Interesul pentru kung fu a explodat. S-a ajuns ca în valea mănăstirii să existe circa 10.000 de instructori.

Artele marţiale s-au practicat fără întrerupere în China. Dar când au venit comuniştii la putere în 1949, au vrut să sublinieze că sprijină astfel de activităţi doar ca sport, aşa că au descurajat kung fu, promovând un concept nou: wushu – care înseamnă, pur şi simplu, arte marţiale. În 1979, deja statul promova activ wushu, considerând că este benefic pentru îmbunătăţirea calităţilor fizice ale tinerilor 11)Wushu (sport)” în Wikipedia. Chiar şi Jet Li este rezultatul acestui val de practicare a wushu. Aşa că filmul care a stârnit „nebunia” a fost doar cireaşa de pe tort. Însă asocierea filmului cu templul a fost mai mult decât benefică pentru cel din urmă.

Actualmente, la Templul Shaolin se fac demonstraţii de arte marţiale tradiţionale, iar mai multe echipe de călugări Shaolin colindă lumea, pentru a face spectacole cu abilităţile lor uimitoare. De fapt, după unele păreri, niciodată nu s-au mai atins performanţele de la sfârşitul secolului XX, când interesul pentru artele marţiale era în floare. Aşa o fi, dar parcă tot mai atractive sunt legendarele poveşti despre ei.

Cum apare viitorul

Alex Lecca
Articol scris exclusiv pentru Miratico de Alex Lecca
Alex Lecca este un mare pasionat de curiozităţi şi mistere, care admiră oamenii ce îşi depăşesc limitele.
Articol scris în colaborare cu Lucian Velea
Lucian Velea este fondatorul site-ului Miratico şi al multor alte proiecte online.

Sugestii pentru continuare:
Shaolin
Ce înseamnă, de fapt, să fii călugăr Shaolin?
O scurtă prezentare a vieţii duse la Templul Shaolin, de la meditaţia care aduce echilibrul interior până la antrenamentele pentru o formă fizică uluitoare
Wim Hof - cât poţi rezista la frig (mai mult decât crezi)
Numeroasele recorduri uluitoare ale acestui om îndrăgostit de frig dovedesc cât de mult pot fi împinse limitele umane
Lars Andersen
Lars Andersen - 20 de feluri în care zbârnâie arcul mai ceva ca Legolas
Povestea unui arcaş uluitor şi cele mai spectaculoase trucuri ale sale, comentate pentru scenarişti şi regizori (dar cine nu-i unul?)

Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:

Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!

Referinţe   [ + ]

1. From Lee to Li: An A-Z guide of martial arts heroes” de Ben Stevens, carte publicată de The Friday Project în 2009
2, 4. The Art of Shaolin Kung Fu: The Secrets of Kung Fu for Self-Defense, Health, and Enlightenment” de Wong Kiew Kit, carte publicată de Tuttle Publishing în 2002
3. Bodhidharma” în Encyclopædia Britannica
5, 6, 8. History of the Shaolin Monks” de Kallie Szczepanski, articol publicat în About Education
7. The Shaolin Monastery: History, Religion, and the Chinese Martial Arts” de Meir Shahar, carte publicată de University of Hawaii Press în 2008
9. The Shaolin Workout: 28 Days to Transforming Your Body and Soul the Warrior’s Way” de Shi Yan Ming, carte publicată de Rodale Books în 2006
10. ”Despite Tourism and Government Control, Monastery and its Monks Have Surveived” de Gene Ching şi Matthew Polly, articol publicat în Black Belt din august 1996
11. Wushu (sport)” în Wikipedia
12. $380m Shaolin Temple set to open in Australia with approved designs by Conybeare Morrison” de Nathan Johnson, articol publicat în Architecture & Design pe 5 martie 2015

6 păreri la “Călugării Shaolin – între legendă şi realitate”

  1. Am încercat să intru, tiptil, într-o ușoară stare de „meditație”. Primul lucru care m-a pătruns, prozaic, a fost întrebarea din ce trăiesc călugării Shaolin? Mai precis, cine finanțează aceste lăcașe de cult? De unde provine hrana, chiar modestă, pe care o consumă zilnic? De unde haine, curate și parcă noi nouțe mereu? Banii de medicamente, îngrijire medicală, intervenții medicale, că, totuși nu sunt toți de fier
    și mai și îmbătrânesc, perioadă care știm cu toții că aduce o groază de „bucurii”? etc. etc.
    Vreun soi de autofinanțare? Or fi subvenții de la stat, de la diverse instituții? Fonduri private de pe acolo sau de aiurea?
    Cine știe, poate vom afla într-un episod viitor.
    Felicitări (și) pentru acest interesant material.

    1. Din câte ştiu, în mod tradiţional, călugării budişti trăiesc din donaţii. Călugării Shaolin au ajutat mult societatea de-a lungul veacurilor, având ba rol de jandarm, ba educaţional, aşa că oamenii aveau suficiente motive să-i răsplătească.

      În prezent, latura turistică contează mult. Ca şi în unele mănăstiri de la noi.

      1. Da, probabil că dacă ai puțintică răbdare să intri printre rânduri în literatura care s-a produs și se produce în continuare despre viața monahală, care, între numite limite, nu este prea diferită în sutele de mii de lăcașuri de acest gen, ai putea descoperi o mulțime de lucruri foarte interesante, demne de studiat și reținut.
        Am vizitat multe mănăstiri de la noi și avut privilegiul să fac și o scurtă descindere la Muntele Athos.
        Aici, călugării, pe lângă subvenții și tot felul de donații, servesc autogospodărire la greu, produc cam tot ceea ce au nevoie și pe lângă toate astea mai au timp și dispoziție pentru relaxare și artă.

        O evadare spirituală, cu multă mulțumire interioară, pe care o recomand, ori de câte ori am ocazia, oricui,
        indiferent de situație/poziție socială, stare materială sau concentrația de pioșenie din dotare. Merită!

  2. Mie mi-a placut acest material si va multumesc pentru el, pentru ca imi placeau de cand eram mica filmele cu arte martiale, cu acei calugari care se respectau intr-e ei si nu numai, cu tot universul care se afla in jurul lor. Dar viata nu te duce chiar asa cum doresti si vreau si eu sa invat cateva dintr-e aceste arte, dar sanatatea imi cam pune piedica. Am probleme destul de mari cu piciorele (nu prea am voie nici sa ies din casa) si va rog sa imi aratati printr-o filmare, daca exista asa ceva, cum as putea sa invat aceasta arta doar cu mainile. Va multumesc frumos! Cu respect, Ionela!

    1. Nu ştiu să existe vreun curs online, dar există pe Youtube practicanţi care s-au filmat. Unele exerciţii pot fi făcute doar cu mâinile. Cred că puteţi întreba diferiţi instructori sau practicanţi care sunt prezenţi online, sunt convins că mulţi ar da măcar un sfat.

Ce crezi despre călugării Shaolin din prezent?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *