Steve Jobs

Ce le-a spus Steve Jobs absolvenţilor de la Stanford

Trebuie să găseşti ce iubeşti. Și asta este la fel de valabil pentru munca ta, ca şi pentru persoana iubită.



Mai ţii minte ce simţeai la absolvire? Oricum ai da-o, e un moment memorabil. Chiar şi când absolvi grădiniţa.

Unii au norocul ca, într-un astfel de moment emoţionant (adică tocmai când mintea e mai receptivă, după cum ţi-ar spune spune un psiholog), să asculte discursul unui invitat important. Cineva care chiar are ceva de spus. Cineva care le poate influenţa evoluţia.

Aşa s-a întâmplat în 2005, când absolvenţii de la prestigioasa Stanford University din California au avut privilegiul de a-l asculta pe Steve Jobs. La acea vreme, Mac-urile îşi reveniseră după trecerea la OS X cu câţiva ani în urmă, iar iPod-urile erau pe val.

Privind în urmă, discursul lui Steve Jobs a fost unul antologic. Iar trecerea timpului îi adaugă noi nuanţe. Iată-l – cu adnotări care te vor surprinde…


După cum povesteşte Laurenne, soţia lui Steve Jobs, acest discurs era să nu mai aibă loc, din mai multe motive neaşteptate. Chiar de dimineaţă, Steve s-a trezit cu nişte emoţii teribile. După ce a tot făcut modificări la discurs, când să plece, Steve nu găsea cheile maşinii. În criză de timp, toată familia a plecat cu maşina soţiei. Noroc că nu făceau decât 10 minute până la stadionul unde se adunaseră mii de absolvenţi şi familiile lor. Când ziceau că aproape au ajuns, o poliţistă i-a oprit, pentru că circulaţia era închisă. În mod normal, ar fi trebuit să prezinte permisul de trecere primit de la organizatori, dar… ia-l de unde nu-i! Poliţistei i s-a părut suspect că un tip îmbrăcat lejer şi cu 3 copii pe bancheta din spate susţine că va ţine un discurs la marele eveniment, aşa că s-a apucat să facă verificări. Dar în ultimul moment, totul s-a rezolvat 1)Becoming Steve Jobs: The Evolution of a Reckless Upstart into a Visionary Leader” de Brent Schlender şi Rick Tetzeli, carte publicată de Crown Business în 2015.
PinterestTwitter

Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la festivitatea de absolvire a uneia dintre cele mai bune universităţi din lume. Eu n-am absolvit colegiul. Ca să spun drept, acesta este momentul cel mai apropiat de absolvirea unui colegiu la ca am ajuns vreodată. Astăzi vreau să vă spun trei povestiri din viaţa mea. Asta e. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti.

Prima povestire este despre cum se leagă lucrurile.

Am renunţat la Reed College după primele 6 luni, dar apoi am mai trecut pe acolo pentru încă 18 luni sau cam aşa ceva, înainte să renunţ cu adevărat. Aşadar, de ce am de abandonat şcoala?

Povestea a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o tânără studentă necăsătorită, şi ea a decis să mă dea în adopţie. A simţit foarte puternic că eu ar trebui să fiu adoptat de către absolvenţi de facultate, aşa că totul a fost aranjat ca să fiu adoptat la naştere de un avocat şi de soţia lui. Cu excepţia faptului că, atunci când am ieşit afară, aceştia au decis în ultimul moment că de fapt au vrut o fată. Aşa se face că părinţii mei, care au fost pe o listă de aşteptare, au primit un telefon noaptea târziu: „Avem un băieţel neaşteptat; îl vreţi?” Ei au spus: „Desigur.” Mama mea biologică a aflat apoi că mama mea nu a absolvit facultatea şi că tatăl meu nu a absolvit liceul. Ea a refuzat să semneze actele de adopţie. A cedat doar câteva luni mai târziu, când părinţii mei au promis că voi merge într-o zi la facultate.

Steve Jobs la absolvirea liceului

Și 17 de ani mai târziu am mers la facultate. Dar am ales cu naivitate un colegiu care a fost aproape la fel de scump ca Stanford, şi toate economiile părinţilor mei din clasa muncitoare au fost cheltuite pentru taxele de şcolarizare. După şase luni, nu am putut vedea la ce bun. N-am avut nicio idee despre ce vreau să fac cu viaţa mea şi nicio idee cum colegiul ar fi putut să mă ajute să-mi dau seama. Și aici cheltuiam toate economiile de-o viaţă ale părinţilor mei. Aşa că am decis să renunţ şi să am încredere că totul va ieşi bine. A fost destul de înfricoşător la acea vreme, dar privind înapoi a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată. Din clipa în care am renunţat, am putut înceta să mă duc la cursurile obligatorii care nu mă interesau şi să încep să mă duc la cursuri care păreau interesante.

Nu a fost totul în roz. Nu aveam o cameră de cămin, aşa că dormeam pe podea în camerele prietenilor, reciclam sticle de Coca-Cola pentru 5 cenţi pentru a avea bani de hrană, şi mergeam pe jos 10 kilometri până în partea cealaltă a oraşului, în fiecare duminică seara, pentru a primi o mâncare bună la templul Hare Krishna. Mi-a plăcut tare mult. Și o mare parte din ceea ce am descoperit urmându-mi curiozitatea şi intuiţia s-a dovedit a fi de nepreţuit mai târziu. Permiteţi-mi să vă dau un exemplu:

Reed College la acea dată oferea, probabil, cel mai bun curs de caligrafie din ţară. Prin tot campusul, fiecare poster, fiecare etichetă de pe fiecare sertar, erau frumos caligrafiate de mână. Pentru că renunţasem şi nu mai trebuia să frecventez cursurile normale, am decis să merg cursul de caligrafie, pentru a învaţă cum se face asta. Am învăţat despre fonturi serif şi sans serif, despre schimbarea mărimii spaţiului între diferitele combinaţii de litere, despre ceea ce face ca un scris bun să fie bun. A fost frumos, o incursiune istorică, cu subtilităţi artistice, într-un mod pe care ştiinţa nu-l poate surprinde, ceea ce m-a fascinat.

Fonturi în editorul MacWrite din 1984

Nimic din toate acestea nu dădeau nicio speranţă că ar putea avea o aplicabilitate practică în viaţa mea. Dar 10 ani mai târziu, când proiectam primul computer Macintosh, totul a revenit în prim-plan. Și am introdus acest concept în Mac. Acesta a fost primul computer cu scriere frumoasă.

Steve Jobs exagerează, hâtru, când spune că fonturile sofisticate nu ar fi ajuns „niciodată” să fie folosite pe computerele personale dacă nu ar fi fost acest concurs de împrejurări. Lucrurile s-au legat bine, dar conceptul era cunoscut de prea mulţi oameni ca să nu-i vină şi altcuiva ideea de a-l aplica pe computer. Adevărul este însă că Steve Jobs avea un fler extraordinar pentru introducerea pe piaţă a unor concepte la momentul potrivit. Foarte probabil că acesta a fost factorul decisiv al succesului său, alături de atenţia pentru detalii. Aşa s-a întâmplat cu iPad, iPhone, iPad şi multe altele. Diferite variante fuseseră realizate şi de alţii înainte, dar nu cu acelaşi succes. Nu le venise vremea.
PinterestTwitter

Dacă nu m-aş fi dus la acel singur curs la colegiu, Mac nu ar fi avut niciodată mai multe fonturi sau litere proporţional distanţate. Şi din moment ce Windows doar a copiat Mac, probabil că nici PC-urile nu le-ar fi avut. Dacă nu aş fi renunţat la celelalte cursuri, n-aş fi ajuns niciodată la cel curs de caligrafie, iar computerele personale ar fi putut să nu aibă fonturile minunate pe care le au.

Desigur, era imposibil să văd cum se vor lega lucrurile doar privind în viitor pe vremea când eram la colegiu. Dar a fost foarte, foarte clar, când am privit înapoi 10 ani mai târziu.

Repet, nu puteţi vedea cum se leagă lucrurile, privind spre viitor; o puteţi face doar privind înapoi. Aşadar trebuie să aveţi încredere că lucrurile se vor lega într-un fel în viitorul vostru. Trebuie să aveţi încredere în ceva – intuiţie, destin, viaţă, karma, orice.

Această abordare nu m-a dezamăgit niciodată şi a făcut diferenţa în viaţa mea.

A doua povestire este despre dragoste şi pierderi.

Steve Wozniak şi Steve Jobs

Am fost norocos – am descoperit devreme în viaţă ce îmi place să fac. Woz şi cu mine am început Apple în garajul părinţilor mei, pe când aveam 20 de ani. Am muncit din greu, iar în 10 ani Apple a crescut de la doar noi doi într-un garaj la o companie de 2 miliarde dolari, cu peste 4.000 de angajaţi.

Steve Jobs în 1984

Tocmai lansasem cea mai bună creaţie a noastră – Macintosh – cu un an în urmă, iar eu tocmai împlinisem 30 de ani. Şi am fost concediat. Cum poţi fi concediat de la o companie pe care ai înfiinţat-o? Ei bine, pe parcurs ce Apple a crescut, am angajat pe cineva despre care am crezut că este foarte talentat pentru a conduce compania alături de mine, şi în primul an sau aşa ceva lucrurile au mers bine. Dar apoi viziunile noastre despre viitor au început să fie divergente şi în cele din urmă buna noastră relaţie s-a rupt. Când s-a întâmplat asta, Consiliul Director a fost de partea lui. Aşa că la 30 de ani am fost dat afară. A fost o concediere foarte mediatizată. Tot ce a însemnat centrul preocupărilor mele de viaţă s-a dus, şi a fost devastator.

Când spune că s-a gândit să plece din Silicon Valley, Steve Jobs nu glumeşte. A fost atât de supărat, încât l-a bătut gândul să se mute în Uniunea Sovietică. Chiar mai mult, a vrut să părăsească Pământul: s-a înscris la NASA pentru a deveni astronaut civil, dar nu a fost acceptat 2)Becoming Steve Jobs: The Evolution of a Reckless Upstart into a Visionary Leader” de Brent Schlender şi Rick Tetzeli, carte publicată de Crown Business în 2015.
PinterestTwitter

Chiar nu am ştiut ce să fac timp de câteva luni. Am simţit că am dezamăgit generaţia anterioară de antreprenori – că am scăpat ştafeta care mi-a fost dată. M-am întâlnit cu David Packard şi Bob Noyce şi am încercat să-mi cer scuze pentru că am dat-o în bară atât de rău. A fost un eşec foarte public şi chiar m-am gândit să dau bir cu fugiţii din Silicon Valley. Dar ceva a început încet-încet să mă lumineze – eu încă iubeam ceea ce am făcut. Turnura evenimentelor de la Apple nu schimbase asta deloc. Fusesem respins, dar încă eram îndrăgostit. Aşa că am decis să o iau de la capăt.

Conştient sau nu, Steve Jobs mărturiseşte că îl cam luase valul. Probabil de aceea cei din conducerea Apple îşi pierduseră încrederea în el. Dar când se umflă prea tare orgoliul în tine, e mântuitor ca viaţa să dea cu tine de pământ.
PinterestTwitter

Nu mi-am dat seama atunci, dar s-a dovedit că înlăturarea mea de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Apăsarea de a fi un om de succes a fost înlocuită cu uşurinţa de a fi din nou un începător, mai puţin sigur că le ştie pe toate. Asta m-a eliberat pentru a putea intra în una dintre cele mai creative perioade din viaţa mea.

Steve Jobs nu a înfiinţat Pixar chiar de la zero. A cumpărat de la Lucasfilm, pentru 10 milioane de dolari, The Graphics Group – un departament de grafică digitală. Dar avea o viziune – una grozavă. Sosise vremea ca desenele animate digital să umple sălile de cinema. După două decenii de succese în lanţ, în 2006 Disney a achiziţionat Pixar pentru 7,6 miliarde de dolari 3)The Steve Jobs Way: iLeadership for a New Generation” de Jay Elliot şi William L. Simon, carte publicată de Vanguard Press în 2012, prin schimb de acţiuni. Consecinţa o să te uluiască: Steve Jobs a devenit principalul acţionar de la Disney, cu circa 7% din acţiuni! Aceasta este o afacere mult mai profitabilă decât ceea ce a câştigat de la Apple.
PinterestTwitter

În următorii cinci ani, am înfiinţat o companie pe nume NeXT, o altă companie numită Pixar şi m-am îndrăgostit de o femeie uimitoare care mi-a devenit soţie. Pixar a început să creeze primul desen animat de lung metraj, realizat integral pe computer, „Toy Story„, iar acum este studioul de animaţie cel mai de succes din lume. Printr-o întorsătură remarcabilă de evenimente, Apple a cumpărat NeXT, m-am întors la Apple, iar tehnologia pe care am dezvoltat-o la NeXT este inima renaşterii actuale de la Apple. Iar Laurene şi cu mine formăm o familie minunată.

Sunt destul de sigur că nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă n-aş fi fost dat afară de la Apple. A fost un medicament cu gust groaznic, dar cred că pacientul avea nevoie de el. Uneori, viaţa te loveşte în cap cu o cărămidă. Nu-ţi pierde credinţa. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să merg mai departe a fost dragostea pentru ce făceam. Trebuie să găseşti ce iubeşti. Și asta este la fel de valabil pentru munca ta, ca şi pentru persoana iubită. Munca ta va umple o mare parte din viaţa ta, iar singurul mod de a fi cu adevărat mulţumit este să faci ceea ce crezi că este o treabă grozavă. Și singura modalitate de a face o treabă grozavă este de a iubi ceea ce faci. Dacă nu ai găsit încă, caută în continuare. Nu te mulţumi cu ce ai. Ca în toate problemele inimii, vei şti când ai găsit-o. Și, ca orice relaţie grozavă, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii.

Deci caută până o vei găsi. Nu te mulţumi cu ce ai.

A treia povestire este despre moarte.

Când aveam 17 ani, am citit un citat care suna cam aşa: „Dacă trăieşti în fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, într-o zi vei avea sigur dreptate.” A făcut o impresie puternică asupra mea şi de atunci, în ultimii 33 ani, m-am privit în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat: „Dacă astăzi ar ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ceea ce am de gând să fac astăzi?” Și ori de câte ori răspunsul a fost „Nu” pentru prea multe zile la rând, am ştiut că e nevoie de o schimbare.

Să-mi amintesc că voi fi mort în curând este cel mai important instrument de care am dat vreodată pentru a mă ajuta să fac marile alegerile în viaţă. Deoarece aproape totul – toate aşteptările externe, toată mândria, toată teama de a mă face de râs sau de a o da în bară – aceste lucruri se spulberă în faţa morţii, lăsând doar ceea ce este cu adevărat important. Să-ţi aminteşti că urmează să mori este cel mai bun mod pe care îl ştiu pentru a evita capcana de a crede că ai ceva de pierdut. Eşti deja în fundu’ gol. Nu există niciun motiv să nu-ţi urmezi inima.

Cu aproximativ un an în urmă am fost diagnosticat cu cancer. Am avut o scanare la ora 7:30 dimineaţa, şi a arătat în mod clar o tumoare pe pancreasul meu. Nici măcar nu ştiam ce-i un pancreas. Medicii mi-au spus că aproape sigur este un tip de cancer incurabil, şi că trebuie să mă aştept că nu voi mai trăi decât trei până la şase luni. Medicul meu m-a sfătuit să merg acasă şi să-mi treburile în ordine, acesta fiind limbajul codificat al medicilor când îţi spun să te pregăteşti să mori. Înseamnă să încerci să le spui copiilor tăi în doar câteva luni tot ce crezi că ai avea să le spui în următorii 10 ani. Înseamnă să te asiguri că totul este aranjat, astfel încât să fie cât mai uşor posibil pentru familia ta. Înseamnă să spui adio tuturor.

Am trăit cu acest diagnostic toată ziua. Mai târziu în acea seară, mi-au făcut o biopsie, mi-au băgat un endoscop pe gât, prin stomacul meu şi prin intestine mele, mi-au înfipt un ac în pancreas si mi-au extras câteva celule din tumoră. Am fost sedat, dar soţia mea, care a fost acolo, mi-a spus că atunci când au privit celulele la microscop, medicii au început să chiuie, deoarece s-a dovedit a fi o formă foarte rară de cancer pancreatic, care este curabil, prin intervenţie chirurgicală. Am făcut operaţie şi acum sunt bine.

Adnotări scrise exclusiv pentru Miratico de Lucian Velea
Lucian Velea este fondatorul site-ului Miratico şi al multor alte proiecte online.

Sugestii pentru continuare:
teenager
7 idei esenţiale pentru adolescenţi (inclusiv pentru fata mea)
Cele mai importante lucruri despre viaţă pe care aş fi vrut să le cunosc încă din adolescenţă
children
Fericirea + alte 40 de lucruri pe care le poţi învăţa de la copii
O lungă listă menită să te inspire a învăţa de la cei mici - cu o mulţime de fotografii adorabile
Olga Murray
Olga Murray - de la copilăria în Transilvania la copiii din Nepal
Povestea emoţionantă a femeii care a schimbat viaţa a zeci de mii de copii nepalezi şi a societăţii nepaleze în general

Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:

Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!

Referinţe   [ + ]

1, 2. Becoming Steve Jobs: The Evolution of a Reckless Upstart into a Visionary Leader” de Brent Schlender şi Rick Tetzeli, carte publicată de Crown Business în 2015
3. The Steve Jobs Way: iLeadership for a New Generation” de Jay Elliot şi William L. Simon, carte publicată de Vanguard Press în 2012

Cât de mult crezi că a influenţat Steve Jobs lumea actuală?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *