Nicholas Winton

Nicholas Winton – tânărul care a salvat de la moarte 669 de copii

Mai presus de toate, crede că nimic nu este imposibil. Dacă nu este imposibil, trebuie să existe o cale să o faci.



Ai văzut la ştiri când cineva a salvat un copil de la moarte? Sigur ai simţit admiraţie pentru un astfel de om. Şi sigur te-ai bucurat din tot sufletul pentru copil.

Gândeşte-te că ai fi tu acel om. Tocmai ai salvat un copil dintr-o situaţie care îi putea fi fatală. Îţi creşte inima – ai făcut ceva bun. Nu ai făcut-o pentru faimă, dar dacă tot ai făcut-o, se gâdilă niţel mândria în tine că eşti băgat în seamă.

Dar cum ar fi dacă nu ai salva doar un copil, ci mai mulţi. Sute. Hai să zicem 669 de copii. Păi, dacă la un singur copil scrie toată presa, la aşa proporţii ar trebui să devii erou mondial, nu? Că totuşi, parcă nici Batman n-a salvat atâţia.

Cam aşa s-a întâmplat cu Nicholas Winton. Doar că nu a ştiut aproape nimeni. Copiii sau familiile acestora nu au avut ocazia să-i mulţumească direct. I-a salvat şi gata. Cum ţi se pare? Iată o poveste adevărată, cu unul dintre cele mai emoţionante finaluri.

Cine este Nicholas Winton?

Până prin 1907, familia Wertheim a locuit în Germania. Erau evrei şi au avut inspiraţia să emigreze în Anglia.

Au vrut o viaţă complet nouă, fără discriminări. Au vrut să lase trecutul în urmă. Aşa că şi-au schimbat numele de familie în Winton şi s-au convertit la creştinism.

Pe 19 mai 1909, în liberalul cartier londonez Hampstead, se năştea băieţelul familiei Winton. L-au botezat cât se poate de britanic: Nicholas 1)Nicholas Winton and the Rescue of Children from Czechoslovakia, 1938–1939” în Holocaust Encyclopedia. Precum Saint Nicholas – cel care le aduce daruri copiilor, în secret, fără să aştepte vreo mulţumire.

Micul Nicholas a crescut şi a devenit un tânăr pus pe treabă. În loc să-şi termine liniştit liceul şi să se bucure de viaţă ca orice adolescent, a preferat să înveţe la seral, pentru a putea face practică în domeniul bancar.

Până la 22 de ani, lucrase deja pentru mai multe bănci din Marea Britanie, Germania şi Franţa. A obţinut atestate profesionale, dar a şi cunoscut direct realităţile Europei.

Întors la Londra, s-a făcut broker la bursa de mărfuri. Dar ceea ce văzuse că se întâmplă în Germania nu-i dădea pace. A devenit un activ anti-nazist, apropiindu-se de socialişti cunoscuţi, cu vederi similare 2)The Rescue of the Prague Refugees 1938-39” de William Chadwick, carte publicată de Matador în 2010. Europa începuse să fiarbă.

Cum salvezi 669 de copii

Se apropia Crăciunul din 1938. Tânărul Nicholas Winton o ducea bine – se pregătea pentru o vacanţă la schi în Elveţia. Ştii, genul de vacanţă pe care nu ai rata-o pentru nimic în lume.

Numai că Germania nazistă tocmai ocupase o parte din Cehoslovacia. Pe acolo situaţia devenea de-a dreptul dramatică. Puterile europene îi cedaseră uşor lui Hitler, dar nu toată lumea rămăsese impasibilă. Comitetul Britanic pentru Refugiaţi din Cehoslovacia încerca să-i ajute pe cei de acolo, la faţa locului. Printre britanicii ajunşi la Praga se număra şi Martin Blake. Fiind unul dintre prietenii socialişti ai lui Nicky (cum îi spuneau cei apropiaţi lui Nicholas Winton), i-a telefonat şi i-a spus că ar avea nevoie de sprijinul său în ajutorul dat evreilor din Cehoslovacia 3)Nicholas Winton and the Rescue of Children from Czechoslovakia, 1938–1939” în Holocaust Encyclopedia. Lui Nicky atât i-a trebuit. Adio, Elveţia!

Dar Nicky era om de acţiune. Nu era timp de discuţii şi birocraţie. I s-a părut inacceptabil că nimeni nu făcea nimic pentru a-i ajuta pe copiii refugiaţi, majoritatea evrei. Era ceva ce trebuia făcut, aşa că nu a stat pe gânduri. Foarte rapid şi-a creat propria organizaţie umanitară, cu scopul declarat de a face asta.

Acum, să nu-ţi imaginezi cine ştie ce organizaţie. Era mai mult cu numele. Nicholas Winton nu era un muritor de foame, dar nici nu-l dădeau banii afară din casă. Organizaţia sa era într-o cameră de hotel. Însă resursele sale interioare erau fenomenale.

A aflat despre operaţiunea „Kindertransport”, prin care organizaţiile evreieşti din Marea Britanie evacuau copiii evrei din Germania şi Austria. S-a gândit că ar fi bine ca el să facă acelaşi lucru cu copiii aflaţi în pericol pe teritoriul sfărâmatei Cehoslovacii 4)75 Years Ago, This British Stockbroker Saved 669 Children From Nazi Death Camps” de Harrison Jacobs, articol publicat în Business Insider pe 27 noiembrie 2013.

A început să primească înscrieri. Dar cine să-şi fi dat copiii pe mâna unui străin oarecare?!

Nicky era convins că nu e timp de pierdut. Aşa că, la început, s-a dat drept reprezentant al Comitetului Britanic pentru Refugiaţi din Cehoslovacia, deşi nu avea vreo autorizaţie. Nu a durat mult până când coada de la uşa sa l-a forţat să se mute într-un birou mai acătării. Era cunoscut drept „englezul din Piaţa Wenceslas” (deşi, să nu uităm, de fapt era evreu şi risca mult stând acolo). A primit mii de cereri 5)Nicholas Winton and the Rescue of Children from Czechoslovakia, 1938–1939” în Holocaust Encyclopedia.

Nicholas Winton cu un copil

Nicky Winton a reuşit să trimită câţiva copii în Suedia, dar a fost ceva ocazional. Şi-a dat seama că aşa nu va face mare lucru, trebuia o soluţie mai bună.

British Committee for Refugees from Czechoslovakia

A încercat să trimită copiii în Marea Britanie şi Statele Unite. Cu americanii a terminat repede – solicitarea adresată Preşedintelui Franklin D. Roosevelt în numele Comitetului Britanic pentru Refugiaţi din Cehoslovacia a primit răspuns negativ, pe motiv că legislaţia imigrării nu ar permite. În ciuda mesajului care arăta explicit cât de dramatică era situaţia, destinatarii se făceau că nu pricep 6)Nicholas Winton and Refugee Children: A Follow-up to 60 Minutes” de David Langbar, articol publicat de National Archives pe 30 aprilie 2014.

Singura portiţă era în Marea Britanie. Doar că nu putea să trimită atâţia copii pur şi simplu. Guvernul Britanic solicita o garanţie de „numai” 50 de lire sterline (care valorau cam 3000 de lire actuale). Aşa că la sfârşitul concediului (îţi aminteşti, toate astea au fost în locul vacanţei la schi), Nicholas Winton s-a întors la Londra pentru a face rost de bani. Şi să găsească familii care să promită că vor avea grijă de copii – o altă condiţie a autorităţilor 7)75 Years Ago, This British Stockbroker Saved 669 Children From Nazi Death Camps” de Harrison Jacobs, articol publicat în Business Insider pe 27 noiembrie 2013. Făcea toate astea în „timpul liber”, după ce îşi termina serviciul la Bursă 8)Nicholas Winton and the Rescue of Children from Czechoslovakia, 1938–1939” în Holocaust Encyclopedia. A dat anunţuri în ziare, a scris articole, a contactat tot felul de oameni care ar fi putut ajuta şi i-a tot pistonat pe funcţionarii de la vize, care nu înţelegeau ce atâta grabă 9)The Rescue of the Prague Refugees 1938-39” de William Chadwick, carte publicată de Matador în 2010. Mama sa a discutat cu multe familii, solicitându-le ajutorul.

Primul transport de copii s-a făcut cu avionul, pe 14 martie 1939, cu o zi înainte ca Germania să invadeze ce mai rămăsese din Cehoslovacia 10)Nicholas Winton and the Rescue of Children from Czechoslovakia, 1938–1939” în Holocaust Encyclopedia. Probabil a crezut că e ultima ocazie.

Însă ulterior a reuşit să mai organizeze 8 transporturi cu trenul, chiar prin Germania 11)Nicholas Winton: The man who saved children from Hitler” de Joe Schlesinger, articol publicat de CBC/Radio-Canada pe 30 iunie 2014. Culmea e că deşi nemţii au permis tranzitul, olandezii s-au opus iniţial. A fost o întreagă aventură până i-a convins că niciun copil nu va rămâne acolo, că au toate garanţiile pentru a fi primiţi în Marea Britanie.

Aceste transporturi sunt cunoscute acum ca „Trenul lui Winton”, dar atunci şi-ar fi dorit să fie invizibile.

Imaginează-ţi că eşti unul dintre părinţii care îşi strânge copilul la piept pe un peron, ştiind că foarte probabil e pentru ultima dată. Trebuie să-l sui într-un tren care pleacă spre o promisiune, printr-o mare de nesiguranţă. Dar dacă îl ţii lângă tine, probabil veţi fi călcaţi împreună ca nişte gândaci. Şi trebuie să alegi. E unica şansă.

Ultimul tren a plecat din Praga pe 2 august 1939. Ar fi trebuit să mai fie unul pe 1 septembrie, dar graniţele s-au închis cu o zi înainte 12)75 Years Ago, This British Stockbroker Saved 669 Children From Nazi Death Camps” de Harrison Jacobs, articol publicat în Business Insider pe 27 noiembrie 2013.

Numărul exact al copiilor salvaţi nu se mai ştie exact, dar după cea mai probabilă socoteală au fost 669 13)Nicholas Winton and the Rescue of Children from Czechoslovakia, 1938–1939” în Holocaust Encyclopedia. Marea majoritate a celor 251 care ar fi trebuit să fie în ultimul tren nu au prins sfârşitul războiului 14)Nicholas Winton: The man who saved children from Hitler” de Joe Schlesinger, articol publicat de CBC/Radio-Canada pe 30 iunie 2014.

Recunoaşterea unui erou

Minunat! Doar că puţini ştiau ce a făcut Nicholas Winton, iar apoi a urmat Războiul şi… viaţa a mers mai departe.

Pentru Nicholas Winton, bucuria de a salva acei copii a fost de ajuns. Umbrită doar de tristeţea că nu a reuşit şi cu ultimul tren. Dacă ar fi plecat cu o zi mai devreme… Dacă…

După război, nu a făcut caz de meritele sale. Ba chiar nu a mai scos o vorbă despre aceste fapte extraordinare.

A făcut însă altele. Toată viaţa sa a stat sub semnul ajutorării celor în nevoie. În timpul războiului, a fost şofer de ambulanţă la Crucea Roşie. A lucrat pentru numeroase organizaţii caritabile. În anii ’50 a fondat Abbeyfield, o organizaţie care a ajuns să aibă sute de cămine pentru bătrâni. S-a implicat şi The Royal Mencap Society, care se ocupă de copii cu dizabilităţi mentale 15)Nicholas Winton: The man who saved children from Hitler” de Joe Schlesinger, articol publicat de CBC/Radio-Canada pe 30 iunie 2014. Şi toate astea pe lângă serviciu şi viaţa de familie!

A trecut jumătate de veac. Până când, într-o zi, istoria s-a scuturat de praf.

Grete, soţia lui Nicholas Winton, făcea curăţenie în pod. A găsit o cutie uitată pe acolo de cine ştie când. A deschis-o curioasă ce o fi înăuntru. A rămas înmărmurită: era toată documentaţia rămasă în urma operaţiunii de salvare a copiilor. Nici măcar ei nu îi povestise 16)Nicholas Winton: The man who saved children from Hitler” de Joe Schlesinger, articol publicat de CBC/Radio-Canada pe 30 iunie 2014.

Grete nu a putut lăsa lucrurile aşa. Şi-a dat seama că aceasta nu este o poveste oarecare, ci una care poate mişca multe inimi. Aşa că a dus totul la Dr. Elisabeth Maxwell, istoric al Holocaustului şi soţia magnatului de presă Robert Maxwell.

Un astfel de subiect nu putea fi ratat. În 1988, când se împlineau exact 50 de ani de când a început totul, realizatorii emisiunii „That’s Life” de la BBC i-au pregătit lui Nicholas Winton o mare surpriză.

Nu se poate exprima în cuvinte, trebuie să vezi. Şi ai face bine să stai jos. (Poţi activa subtitrarea în română.)

Sigur, doar câţiva dintre cei pe care i-a salvat au fost prezenţi. Poate chiar ar fi fost prea mult să apară toţi. La câtă emoţie poate rezista un om de aproape 80 de ani?!

Cu o modestie incurabilă, Nicholas Winton a declarat că nu ar fi putut face nimic de unul singur. A explicat că a fost ajutat de Beatrice Wellington, Doreen Warriner şi Trevor Chadwick. Chiar consideră că cel din urmă merită toate laudele, fiindcă este cel care a rămas la Praga, ca om de legătură, asumându-şi mari riscuri.

Cine sunt cei salvaţi?

Cine sunt aceşti oameni? Cum au decurs vieţile lor?

Marea majoritate au rămas orfani în urma Holocaustului. Au rămas în Marea Britanie, au crescut şi şi-au continuat vieţile ca orice om obişnuit. Doar cu nişte cicatrice în plus pe suflet.

669 de copii sunt mai mulţi decât într-o şcoală. Destinele lor au fost cât se poate de diverse. Dar câţiva au devenit oameni remarcabili.

Karel Reisz

Ai văzut filmul „Iubita locotenentului francez”, cu Meryl Streep şi Jeremy Irons? A primit 5 nominalizări la Oscar. Nu ai fi avut nicio şansă să-l vezi dacă Nicholas Winton ar fi ales în 1938 să plece la schi în Alpi. Pentru că celebrul regizor al filmului, Karel Reisz, a fost unul dintre acei copii salvaţi din Cehoslovacia. Avea 12 ani pe atunci 17)Karel Reisz” în Wikipedia.

Baronul Alf Dubs a fost evacuat din Cehoslovacia la doar 6 ani. A avut însă norocul ca părinţii săi să îl urmeze după câteva luni. A devenit politician laburist, membru al Parlamentului 18)Alf Dubs, Baron Dubs” în Wikipedia. A fost unul dintre cei care au susţinut ca Nicholas Winton să devină Cavaler. Ceea ce s-a şi întâmplat în 2002 19)(Supplement) no. 56797„, publicat de The London Gazette pe 31 decembrie 2002.

Nicky's Family

Joe Schlesinger a devenit un cunoscut jurnalist. S-a întors în Cehoslovacia după război, dar a emigrat în Canada când a văzut că ţara este acaparată de comunişti. Este naratorul documentarului „Nickyho rodina” („Familia lui Nicky”), despre acele evenimente extraordinare 20)Joe Schlesinger” în Wikipedia.

Când ajuţi un copil, nu ştii niciodată pe cine ajuţi. Dacă va schimba lumea? Renata Laxova a devenit Profesor Emerit în Genetică la University of Wisconsin-Madison, Statele Unite. Cercetările sale sunt de clasă mondială 21)Renata Laxova” în Wikipedia.

Heini Halberstam a devenit doctor în matematică, cu rezultate notabile în domeniu 22)Heini Halberstam” în Wikipedia.

Tom Schrecker a ajuns în conducerea editurii Reader’s Digest, fiind unul dintre principalii responsabili ai răspândirii acesteia în întreaga lume.

Vera Gissing, cea care i-a mulţumit prima lui Nicholas Winton în emisiunea „That’s Life”, a devenit traducătoare şi scriitoare.

Şi lista poate continua.

Se estimează, socotind şi urmaşii, că deja peste 6000 de persoane nu ar fi existat fără intervenţia lui Nicholas Winton 23)Nicholas Winton: The man who saved children from Hitler” de Joe Schlesinger, articol publicat de CBC/Radio-Canada pe 30 iunie 2014.

Urmarea

Articol scris exclusiv pentru Miratico de Lucian Velea
Lucian Velea este fondatorul site-ului Miratico şi al multor alte proiecte online.

Sugestii pentru continuare:
Olga Murray
Olga Murray - de la copilăria în Transilvania la copiii din Nepal
Povestea emoţionantă a femeii care a schimbat viaţa a zeci de mii de copii nepalezi şi a societăţii nepaleze în general
children
Fericirea + alte 40 de lucruri pe care le poţi învăţa de la copii
O lungă listă menită să te inspire a învăţa de la cei mici - cu o mulţime de fotografii adorabile
teenager
7 idei esenţiale pentru adolescenţi (inclusiv pentru fata mea)
Cele mai importante lucruri despre viaţă pe care aş fi vrut să le cunosc încă din adolescenţă

Ţi-a plăcut articolul? Acum e rândul tău. Ne faci o mare bucurie dacă îl recomanzi şi prietenilor:

Şi nu uita să ne scrii părerea ta într-un comentariu – chiar ne interesează!

Referinţe   [ + ]

1, 3, 5, 8, 10, 13. Nicholas Winton and the Rescue of Children from Czechoslovakia, 1938–1939” în Holocaust Encyclopedia
2, 9. The Rescue of the Prague Refugees 1938-39” de William Chadwick, carte publicată de Matador în 2010
4, 7, 12. 75 Years Ago, This British Stockbroker Saved 669 Children From Nazi Death Camps” de Harrison Jacobs, articol publicat în Business Insider pe 27 noiembrie 2013
6. Nicholas Winton and Refugee Children: A Follow-up to 60 Minutes” de David Langbar, articol publicat de National Archives pe 30 aprilie 2014
11, 14, 15, 16, 23. Nicholas Winton: The man who saved children from Hitler” de Joe Schlesinger, articol publicat de CBC/Radio-Canada pe 30 iunie 2014
17. Karel Reisz” în Wikipedia
18. Alf Dubs, Baron Dubs” în Wikipedia
19. (Supplement) no. 56797„, publicat de The London Gazette pe 31 decembrie 2002
20. Joe Schlesinger” în Wikipedia
21. Renata Laxova” în Wikipedia
22. Heini Halberstam” în Wikipedia
24. Winton Train” în Wikipedia

2 păreri la “Nicholas Winton – tânărul care a salvat de la moarte 669 de copii”

  1. Este cel mai frumos gest,cand poti ajuta pe cei care chiar nu-ti cer.

    Bucuria este mai mare cand poti da ,decat cand primesti.

    Toata stima pentru Nicholas  !

  2. Antiteză
    (A propos de anonimatul sau notorietatea unui gest)

    Anul trecut am participat la un eveniment oarecare, alături de un grup de tineri, în Norvegia.
    Discutând… discuții, pe teme aleatoare, cu întrebări și răspunsuri, curiozități și diverse, le-am
    pus tinerilor întrebarea: care este cel mai cunoscut norvegian?
    După câteva momente de mică derută, răspunsul a venit aproape la unison: Breivik!

    Cine știe care ar fi fost viitorul celor eliminați de pe scena vieții de sinistrul personaj
    evocat, cu atâta candoare, de interlocutorii mei?!

    (Cert este că personajul este bine-merçi, într-un stabiliment de maximă siguranță,
    pentru el, desigur, are tot ce-i trebuie și nu îi trebuie, masă, casă, o armată de servanți,
    internet, divertisment, drepturi și pretenții – urmează cursurile unei facultăți de prestigiu –
    și cine știe ce multe altele, la care cei mai mulți din cetățenii onorabili și onești ai acestei
    lumi „echitabile” nici măcar nu-și permit să viseze…)

Ce ai învăţat de la lecţia de viaţă a lui Nicholas Winton?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *