Culoarea adevărului este gri.

Ştiu, probabil te gândeşti că o fi aici romanul „Cincizeci de umbre ale lui Grey”. Sau filmul. Online. Gratuit.

Îmi pare rău să te dezamăgesc. Nici măcar nu am citit cartea. Nici nu am văzut ecranizarea. (Nu că m-ai crede, dar zic.)

Eu am treabă cu un alt Grey. E chiar mai cunoscut. Te provoc să descoperi cele 50 de umbre prezente aici. S-ar putea să fie surprinzător de incitante!

1. Cenuşăreasa culorilor

   Gri – culoarea, căci despre ea este vorba – a fost întotdeauna aparte. Poate chiar în război cu restul culorilor. Mulţi nici nu consideră că gri ar fi o culoare. Nu există atestări că i se spunea în vreun fel decât de prin secolul al VIII-lea. Şi atunci cu reţinere: se credea că reprezintă variaţiile dintre alb şi negru. Ceea ce nu este neapărat o greşeală; când vine vorba de culori şi nuanţe, abordările sunt numeroase.

   

2. Definiţia lui gri

   Culorile nu sunt altceva decât unde luminoase transformate în semnale electrice, pe înţelesul creierului. Pentru asta, retina are 3 feluri de fotoreceptori. Fiecare se ocupă de una dintre cele 3 culori de bază: roşu, verde şi albastru. Combinând aceste 3 culori în diferite proporţii, se obţin toate celelalte. Gri este, pur şi simplu, proporţia egală a culorilor de bază. Nuanţa este stabilită de intensitatea luminoasă – păstrând echilibrul spectral ¹⁾”Human Physiology: From Cells to Systems” de Lauralee Sherwood, ediţie publicată de Brooks Cole în 2015.

   

3. O culoare mai greu de remarcat

   Poţi să-mi spui repede un lucru gri? Nu ţi-a venit prea repede în minte! Dacă ar fi fost vorba despre roşu, verde, albastru – aveai un răspuns instant. Creierul bagă în seamă mai greu ceea ce este gri. Iar o explicaţie este aceasta: nu e asociat în mod clar cu vreun lucru. Pentru creierul uman, un criteriu de selecţie pentru „important” este dacă poate fi etichetat rapid cu diferite asocieri ²⁾”The Color Gray” – articol scris de Eugene Arenhaus. În plus, griul este perceput mai degrabă ca un efect al umbrelor şi luminozităţii. Chiar şi când ochii văd ceva gri, creierul va încerca să-l interpreteze ca alb, negru sau orice altceva. Doar când nu mai poate s-o dea cotită, va recunoaşte: „Bine, fie, e gri.”

   

4. 500 de nuanţe de gri

   Ochiul uman poate distinge mai mult de 500 de nuanţe de gri. Dar de unde şi până unde ţine gri? Extrema cea mai luminoasă o numim alb, iar cea mai întunecată – negru. Aceste extreme sunt, de fapt, valabile pentru orice culoare. Însă gri are un mic plus ca să şi le adjudece: evoluează echilibrat spre ele. Iar când combini alb cu negru, nu poţi obţine decât gri.

   

5. Culori amestecate

   Când amesteci două culori, obţii o altă culoare: media celor două. Dar ce obţii dacă amesteci în proporţii egale toate culorile din spectrul vizibil? Trebuie doar să-ţi aminteşti un mic experient din şcoală. Mai ţii minte discul cu toate culorile curcubeului? Discul lui Newton, pentru că marele fizician l-a inventat. Când este rotit, ochii nu mai au timp să perceapă culorile separat, aşa că le combină. Dacă viteza este mare, culorile se amestecă în totalitate, iar ochii văd alb. Care, de fapt, e o nuanţă de gri, în funcţie de luminozitate ³⁾”Heat and Light” de R.T. Glazebrook, carte publicată de Cambridge University Press în 1914.

   

6. Înlocuitor pentru culori

   Au fost nişte vremuri când fotografiile se făceau alb-negru (de fapt, în nuanţe de gri). Şi televiziunea, la începuturile ei, era lipsită de culori. Puteai doar să-ţi imaginezi cam ce colorit au diferite lucruri. Dar vag. Partea cu adevărat interesantă a fost însă în digital. Cândva (într-o altă viaţă) am lucrat câţiva ani pe un monitor monocrom. Putea să arate doar alb, negru şi 14 nuanţe de gri. De fapt, 12 dintre aceste nuanţe reprezentau culori – vii, clare. Iar eu trebuia să le folosesc. Clienţii cu monitoare scumpe le vedeau, eu nu. După un timp, am învăţat ce culoare reprezintă fiecare nuanţă de gri. O numeam dintr-un foc. Iar apoi s-a întâmplat ceva magic: am început să văd culorile pe acelaşi monitor prăpădit. E drept, foarte desaturate, dar le vedeam. Creierul se săturase să tot repete „Acolo e albastru”, „Acolo e roşu”… Făcea substituţia!

   

7. Gri de vis

   Când apare în vise, gri simbolizează teama sau confuzia. Când eşti frământat de o decizie, visele tind să-şi piardă culoarea ⁴⁾”Analyze Your Dreams: What Are Recalling Dreams” de John Taylor, carte publicată de Coffey Publishing. Pe de altă parte, studiile arată că generaţiile care în copilărie au prins perioada televiziunii alb-negru, visează tot aşa. Chiar şi după trecerea la televiziunea color ⁵⁾”Do we only dream in colour? A comparison of reported dream colour in younger and older adults with different experiences of black and white media” – studiu realizat de Eva Murzyn.

   

8. Eigengrau

   În întuneric, ochii tăi văd, de fapt, o nuanţă de gri închis, în loc de negru (cum ar fi de aşteptat). Aceasta este cunoscută ca Eigengrau, care se traduce aproximativ „gri intrinsec”. I se mai spune şi în alte feluri: praf de lumină, lumină de întuneric, lumina creierului etc ⁶⁾”A Dictionary of Hallucinations” de Jan Dirk Blom, carte publicată de Springer Science & Business Media în 2009. Există mai multe teorii care încearcă să explice de ce vedem aşa, dar încă este o „zonă gri”.

   

9. Griul natural

   În natură, nu vezi ceva perfect gri. Nuanţele sunt măcar puţin virate spre o culoare sau alta. De obicei, nici nu observi, dar o analiză atentă relevă exact cromatica. Din acest motiv, artiştii plastici au tot felul de dificultăţi în a folosi gri ⁷⁾”The Color Gray” – articol scris de Eugene Arenhaus.

   

10. Perfect gri

    Nuanţe cu adevărat de gri nu sunt văzute de foarte mult timp. Abia ecranele digitale le-au făcut comune. Acestea pot combina egal cele 3 culori de bază, pentru a obţine nuanţe neutre cromatic – mult mai exact decât pigmenţii ⁸⁾”The Color Gray” – articol scris de Eugene Arenhaus.

    

11. Cardul gri

    Când vrei să faci fotografii de foarte bună calitate, unul dintre trucuri este cardul gri. O placă sau un carton cu o tonalitate neutră, care reflectă 18% din lumină. Este util împreună cu un exponometru, ca un mod de a produce un balans bun unei imagini.

    

12. Asortat cu gri

    Pe suprafeţe mari, griul uniform e cam năzuros când trebuie să se cupleze cu diferite culori. Se asortează cu orice fel de albastru, dar şi cu nuanţe mai terne din alte culori, mai ales cele dinspre roşu. Dacă nu este complet neutru, merge bine şi cu nuanţe din aceeaşi culoare. Altfel, ceva nu pare în regulă. Însă când vine vorba de o tuşă subtilă, poate fi de mare efect în multe situaţii. Îşi face bine treaba când nu sare-n ochi.

    

13. O lume proprie

    Chiar dacă celelalte culori nu i se alătură uşor într-un mod armonios, nu înseamnă că gri nu are valenţe artistice. Din contră. Şi-a format o lume aparte. Fără cromatică, dar cu surprinzător de multă emoţie. Griul prezintă toate abilităţile culorilor. Mai multe nuanţe de gri pot avea un efect minunat. Poţi numi o culoare cu mai multă personalitate artistică?!

    

14. Nuanţele umbrelor

    Când un obiect se interpune în calea luminii, apare umbra. Aceasta face ca umbra să pară opusul luminii. Cam ca întunericul. Numai că umbra nu este chiar întuneric. De fapt, umbra este imaginea formată pe un „ecran” de diferenţa dintre lumina care nu trece de un obiect şi cea care ajunge la „ecran” pe alte căi (reflexii, alte surse de lumină etc). Aşa se face că umbrele au diferite nuanţe de gri.

    

15. Gri pe drapele

    Singurele ţări care au gri pe drapelul lor sunt Malta şi Uganda ⁹⁾”List of flags by color combination” în Wikipedia. Nu există niciun drapel care are în componenţa sa o proporţie considerabilă de gri.

    

16. Culoarea neutralităţii

    Dat fiind că nu are cromatică, gri este perceput ca neutru. Şi chiar este la centru. Aşa că se potriveşte foarte bine cu imparţialitatea, justiţia, echilibrul. Poate să-ţi sune bine, dar e cu două tăişuri: unii văd în această neutralitate mai degrabă indiferenţă, închistare, inacţiune.

    

17. Culoarea discreţiei

    Deoarece umbrele sunt gri, această culoare este asociată cu tot ce se petrece în umbră. Adică mai ferit de ochii lumii. Despre secrete se spune că sunt învăluite în umbră. O eminenţă cenuşie este un sfătuitor din umbră. Dar să nu intrăm în zona crepusculară.

    

18. Culoarea inteligenţei

    Culoarea gri este asociată cu inteligenţa şi cunoaşterea. Ghici de unde? La începuturi, anatomia umană se studia pe cadavre. Văzând creierul, cineva a făcut observaţia că este format la suprafaţă din materie cenuşie. Observaţia este corectă – pentru cadavre. Creierul viu este, de fapt, rozaliu. (Cam ca Reese Witherspoon în „Legally Blonde„.)

    

19. Culoarea responsabilităţii

    Deoarece în a doua parte a vieţii oamenii încărunţesc, griul reprezintă atitudinea matură, responsabilă. Chiar şi înţelepciunea dată de experienţă.

    

20. Culoarea mediocrităţii

    În sociologie, gri este considerat un simbol al mediocrităţii. Şi nu e de mirare: gri chiar este mediocru – o medie a tuturor culorilor.

    

21. Culoarea compromisului

    În psihologie, gri este culoarea compromisului, a indeciziei. Când nu vrei să alegi nici albă, nici neagră. Dacă e o nuanţă foarte întunecată, sugerează dramatism. Iar dacă e foarte deschisă – vitalitate.

    

22. Culoarea melancoliei

    Orice vreme ploioasă imprimă un sentiment de apăsare, de melancolie, de tristeţe, de deprimare. Iar pe o astfel de vreme, totul se vede mai gri – în special cu tonuri închise. În limba engleză, se foloseşte expresia verbală „to feel blue” („a se simţi albastru”) cu sensul de „a se simţi trist”. Însă cercetătorii au demonstrat că persoanele deprimate şi anxioase preferă nuanţele de gri. Albastru poate fi asociat mai degrabă cu o stare normală ¹⁰⁾”The Manchester Color Wheel: development of a novel way of identifying color choice and its validation in healthy, anxious and depressed individuals” – studiu realizat de Helen R. Carruthers, Julie Morris, Nicholas Tarrier şi Peter J. Whorwell, publicat în BMC Medical Research Methodology în februarie 2010.

    

23. Culoarea suferinţei

    În „Vechiul Testament” este descris obiceiul evreilor de a se îmbrăca cu un sac şi de a-şi turna cenuşă-n cap în momentele de mare suferinţă sufletească ¹¹⁾”A Dictionary of the Holy Bible” de John Brown (Ministre à Haddington), carte publicată în 1824¹²⁾”The Chronological Study Bible” de Thomas Nelson, carte publicată în 2008. Îndureraţii deveneau astfel cenuşii.

    

24. Culoarea pocăinţei

    În creştinism, griul este asociat cu pocăinţa, smerenia, chiar şi cu penitenţa. Miercurea Cenuşii – prima zi a Postului Mare – are un întreg ritual la romano-catolici (mai amplu în perioada medievală), inspirat din Biblie. Cu cenuşă, după cum spune şi numele ¹³⁾”The Medieval World” de Peter Linehan şi Janet L. Nelson, carte publicată de Routledge în 2013. Iar acest ritual de penitenţă se făcea şi în alte situaţii, când cineva voia să-şi ceară iertare faţă de ceilalţi enoriaşi. Cum cenuşa este cenuşie, iată asocierea.

    

25. Culoarea sărăciei

    Griul este foarte prezent în vieţile oamenilor încă din Antichitate, fiind culoarea lânii nevopsite. Îţi dai seama că vopsirea creştea preţul, aşa că cei săraci purtau gri. Călugării din ordinul Franciscan au ales să se îmbrace în gri, ca simbol al umilinţei şi al sărăciei. În Marea Britanie chiar sunt cunoscuţi ca „fraţii gri”.

    

26. Culoarea rafinamentului

    De un aşa paradox, numai capriciile modei se pot face vinovate! Pe vremea Renaşterii, mai ales în peninsula italică, nuanţele de gri au început să fie considerate ca fiind rafinate. Pe mătăsuri. Negustori isteţi au înlocuit denumirile ce aveau o proastă reputaţie cu unele mai atractive: gorgia de piccione (gât de porumbel), fumo (fum), feltro (fetru) ¹⁴⁾”Dressing Renaissance Florence: Families, Fortunes, and Fine Clothing” de Carole Collier Frick, carte publicată de Johns Hopkins University Press în 2005. În artă, a apărut grisaille: pictura monocromă, de obicei în tonuri de gri. Tehnica s-a răspândit în toată Europa, putând fi regăsită la mai mulţi maeştri.

    

27. Maşini gri

    Nu există nicio îndoială că maşina pe care o conduci te reprezintă, este o extensie a personalităţii tale. Iar culoarea este cea care vorbeşte de la sine. Griul, în cazul de faţă, exprimă eleganţă, dar şi dorinţa de a fi futurist.

    

28. Cincizeci de umbre ale lui Grey

    Nu putem trece tocmai peste „Cincizeci de umbre ale lui Grey” / „Fifty Shades of Grey” de E.L. James. Este cel mai de succes roman cu gri în titlu. Chiar dacă e numele, nu culoarea, alegerea este metaforică. A fost tradus în mai mult de 50 de limbi, iar vânzările au depăşit 100 de milioane de dolari. Cam cât toate cele 14 romane cu James Bond la un loc. Ce ar putea bate asta? Ecranizarea. Încasările sunt estimate la 248 milioane de dolari doar pentru weekendul de lansare. Mai ceva ca „Avatar”! Un record mondial, dacă ţinem cont de restricţiile pentru vârsta publicului ¹⁵⁾”Fifty Shades of Grey beats Avatar with $248m opening weekend box office” de Ben Child, articol publicat în The Guardian pe 16 februarie 2015.

    

29. Portretul lui Dorian Gray

    Vorbind de marea literatură (cea apreciată şi de critică), să nu uităm de „Portretul lui Dorian Gray” / „The Picture of Dorian Gray” (tot numele, nu culoarea, dar ales pentru simbolistica sa). Romanul genialului scriitor irlandez Oscar Wilde, publicat în 1891, a stârnit mai mult scandal ¹⁶⁾”Deceptive Picture: How Oscar Wilde painted over Dorian Gray” de Alex Ross, articol publicat în The New Yorker pe 8 august 2011 decât „Cincizeci de umbre ale lui Grey”. Deşi editorul a eliminat vreo 500 de cuvinte, pentru a-l face mai „acceptabil”. Dar tot a fost considerat prea imoral. Şi n-are nici măcar o scenă de sex. Doar nişte referiri – inclusiv unele homoerotice. Deh, alte vremuri. Cea mai reuşită ecranizare, cea din 1945, abia a încasat 3 milioane de dolari, producătorii ieşind practic în pierdere.

    

30. The Gray Lady

    Una dintre poreclele renumitului cotidian The New York Times este The Gray Lady (Doamna Grizonată)¹⁷⁾”The Gray Lady Reaches 100″ de Meyer Berger, articol publicat în revista Life din 17 septembrie 1951. E de înţeles dacă ne gândim că apare din 1851. Însă nu acesta este motivul principal. „Bătrânica” este recunoscută pentru imparţialitate („zona gri”), dar şi formatul grafic a contribuit la această denumire.

    

31. Literatura gri

    Literatura gri este definită ca o lucrare dintr-un domeniu (de obicei tehnic sau academic), care a fost publicată într-un format tipărit sau electronic, dar nu printr-o editură comercială ¹⁸⁾”Grey Literature in Library and Information Studies” de Dominic J. Farace, carte publicată de De Gruyter în 2010. Câteva exemple de literatură gri sunt brevetele, rapoartele tehnice, unele cercetări ştiinţifice, documentele de lucru etc.

    

32. Piaţa gri

    Sigur ai auzit de piaţa neagră, dar ce o fi aia piaţa gri?! În niciun caz nu e piaţa aia mohorâtă de unde iei ceapă şi mărar. În ciuda asocierii cu piaţa neagră, nici nu este ilegală. Reprezintă comercializarea de produse oficiale (nu contrafăcute) pe canale de distribuţie neoficiale (care nu au girul producătorului) ¹⁹⁾”International Marketing” de P.K. Vasudeva, carte publicată de Excel Books în 2007. Cum se poate asta? Băieţii isteţi se descurcă.

    

33. Zgomot gri

    Şi sunetul poate avea culoare. Prin analogie cu lumina. Ambele sunt unde, cu un anumit spectru de frecvenţe. Când vezi gri, spectrul este acoperit uniform. La fel şi pentru sunet: când frecvenţele ce pot fi auzite sunt percepute egal, acel fâşâit se spune că este gri. Ştiu, sună plicticos. Dar ca şi cardul gri, are utilitatea sa.

    

34. Ecologia gri

    Ştii că verde e culoarea ecologiştilor. Dar iată că există şi un concept puţin cunoscut, al ecologiei… gri. În timp ce „verzii” încearcă să stopeze poluarea naturii, ecologia gri are în vedere stoparea poluării culturii şi universului uman. Ideea îi aparţine lui Paul Virilio ²⁰⁾”Paul Virilio” în Wikipedia, care a observat schimbările de percepţie pe care le aduce evoluţia tehnologică. Fie că ne deplasăm cu avionul, fie că vorbim la telefon, fie că prezicem cum va fi vremea peste câteva zile, distanţele fizice şi temporale se comprimă. Iar aceasta este considerată o formă de poluare a umanităţii ²¹⁾”Open Sky” de Paul Virilio, carte publicată de Verso în 1997. Tot micşorând distanţele, mărim viteza. Iar la viteze mari, culorile se pierd, atât la propriu, cât şi la figurat.

    

35. Antonimul lui verde

    Ecologiştii sunt activi politic în multe ţări. Întotdeauna mândri de culoarea lor verde – precum frunza. Când cineva se opune acţiunilor ecologiste, uneori îl numesc peiorativ „gri„. Pentru că aşa arată betonul. Astfel, verde şi gri au devenit antonime.

    

36. Votul cărunt

    În multe ţări, bătrânii participă mai mult la alegerile electorale decât tinerii. Deci au o influenţă mare. Politicienii au toate motivele să îi bage în seamă într-un mod special. Aşa s-a ales acest segment electoral cu denumiri precum „votul cărunt” sau „puterea căruntă”.

    

37. Părul cărunt

    Părul creşte într-un folicul, iar acesta îşi ia culoarea din melanină. Acest pigment determină, de asemenea, culoarea pielii şi a ochilor. Pe măsură ce îmbătrâneşti, nu se mai produce melanină. Rămâi fără vopsea naturală. Firul de păr încărunţeşte – adică îşi relevă culoarea proprie. Şi nu doar pe cap, ci pe tot corpul.

    

38. Pelin argintiu

    Există peste 300 de specii de Artemisia, dintre care unele sunt argintii – o adaptare biologică, care le permite să păstreze mai multă apă în mediile aride. De exemplu, Artemisia stelleriana, un fel de pelin.

    

39. Urechea-mielului

    În acte o cheamă Stachys byzantina, dar lumea o ştie ca Urechea-mielului. Posesorul nu behăie – e vorba de o plantă. Una care se face gri şi „păroasă” ca blăniţa de pe urechiuşa unui mieluşel. Mai că-ţi vine să o urechezi cu drag! Nici nu-i de mirare că este una dintre cele mai populare plante argintii din Europa.

    

40. Zăpadă-vara

    Te trezeşti în toiul verii şi când ieşi din casă, ce să vezi?! Zici că a nins! Ieşi din buimăceală şi îţi aminteşti că e Zăpadă-vara. O plantă cu frunze argintii, denumită ştiinţific Cerastium tomentosum.

    

41. Lupul cenuşiu

    Cel mai cunoscut animal gri este lupul cenuşiu. Are o răspândire geografică impresionantă. La fel de răspândit este şi în literatură. Îţi aminteşti legenda în care Romulus şi Remus, viitorii fondatori ai Romei, sunt salvaţi şi crescuţi de lupoaica Lupa? Este probabil cel mai renumit lup cenuşiu.

    

42. Veveriţa gri

    Ce culoare are veveriţa? Deja te gândeşti la vreo roşcată sau dungată. Chip & Dale sunt emblematice. Adevărul e că veveriţele gri sunt la fel de comune ²²⁾”Squirrels: The Animal Answer Guide” de Richard W. Thorington Jr. şi Katie E. Ferrell, carte publicată de Johns Hopkins University Press în 2006, dar copii preferă culori cât mai vii. Totuşi, pun pariu că ar fi la fel de încântaţi să vadă o veveriţă în carne şi oase, indiferent de culoare. Ca şi tine. (Poate îţi vine-n minte şi vreo veveriţă albă ori neagră – deşi sunt spectaculoase, acestea-s rarităţi.)

    

43. Rinocerul negru

    Rinocerii negri sunt, de fapt, de culoare gri. Ei îşi însuşesc culoarea neagră fiindcă se scaldă în bălţi şi nămol. Un fel de frac.

    

44. Papagalul gri african

    Când auzi de papagali, la ce te gândeşti? Culori vii! Nu şi dacă e vorba de papagalul gri african. După cum se deduce din denumire, are penajul predominant gri. Doar sub coadă are puţin roşu, dar nu pare să se mândrească cu asta. Cântăreşte aproximativ 400-490 de grame ²³⁾”Parrots of Africa” de Stefan Luft, carte publicată în 2007 şi atinge o lungime de 32-36 cm ²⁴⁾”African Grey Parrots: Everthing about History, Care, Nutrition, Handling, and Behavior” de Margaret T. Wrightson, carte publicată de Barron’s Educational Series în 2002.

    

45. Balena cenuşie

    Cel mai mare animal gri este balena cenuşie. Ajunge în mod obişnuit la 13-14 metri lungime şi la 20-37 de tone în greutate ²⁵⁾”Gray Whales” de Megan M. Gunderson, carte publicată de Abdo Publishing Company în 2010. Un gigant fără cromatică! Şi tare îi mai place să călătorească: unele înoată chiar 20.000 km, din casa lor de vară aflată în apele din Alaska până pe coasta mexicană ²⁶⁾”Sightings: The Gray Whale’s Mysterious Journey” de Linda Hogan, carte publicată de National Geographic Society în 2003. Mai schimbă culorile peisajului.

    

46. Caviarul de morun

    Ai auzit de caviarul beluga? Stai puţin – beluga e un delfin! De când se înmulţeşte delfinul prin icre?! De fapt, e o coincidenţă: aşa îi spun ruşii morunului. Caviarul său este cel mai scump, preţul ajungând la 5.000-10.000 dolari/kg. Guinness World Records indică un maxim de 34.500 dolari/kg. (Scuze, tocmai l-am scăpat pe jos.) Nuanţele merg de la gri închis, aproape negru, până la gri deschis. Nuanţele mai deschise sunt semn că icrele provin dintr-un peşte mai mare, acestea fiind şi cele mai apreciate. (Să mai zică cineva că griul nu este apreciat!)

    

47. Nuanţele norilor

    Ca aspect, norii variază între alb şi negru, trecând prin nenumărate nuanţe de gri. Nu au altă culoare, deoarece reflectă la fel toate lungimile de undă ale luminii solare. Totuşi, cu cât norul este mai gros şi mai dens, cu atât culoarea este mai închisă, din cauza absorbţiei luminii în interiorul norului.

    

48. Luna este gri

    Culoarea gri a Lunii este dată de crusta alcătuită din magneziu, siliciu, fier, calciu şi aluminiu ²⁷⁾”Moons! A Kids’ Book About Moons” de John Philip Hunter, carte publicată de Speedy Publishing LLC în 2014. Este romantică, chiar şi aşa!

    

49. Marte este gri

    Marte mai este numită şi Planeta Roşie. Doar că nu este atât de roşie precum ai crede. Sub un strat de pulbere, suprafaţa planetei este gri. Coloritul roşu este cauzat de un proces de ruginire, datorat faptului că resursele de fier au oxidat ²⁸⁾”Red Planet Mars Not So Red Beneath the Surface” de Mike Wall, articol publicat în Space.com pe 23 februarie 2013.

    

50. Găurile negre sunt gri

    După părerea celebrului fizician britanic Stephen Hawking, în Univers nu există găuri negre, ci mai degrabă găuri gri ²⁹⁾”Information Preservation and Weather Forecasting for Black Holes” – studiu realizat de Stephen Hawking. Metaforic spus: au fost în bezna ignoranţei, dar acum omu’ a făcut ceva lumină. Să sperăm că nu se supără vreo gaură d-asta că i se spulberă aura de mister!

    

Ar fi bine să ne oprim aici. Până nu aflăm că, de fapt, tot universul e gri. Ar fi păcat. Să rămână măcar o pată de culoare!

Articol scris exclusiv pentru Miratico de Lucian Velea

Lucian Velea este fondatorul site-ului Miratico şi al multor alte proiecte online.

Sugestie pentru continuare:

Lumea e plină de culori - dar ştii câte?
O explicaţie uşor de înţeles a felului în care vezi culorile, cum le văd alţii şi cum alte culori există în jurul tău fără să le vezi